Un maramureşean din dreapta Tisei „împinge Ţara înainte”

Impresionanta istorie a doctorului Ion Moiş, cu circa 50 de ani vechime în oncologie, un chirurg consacrat în domeniu, originar din Maramureşul istoric, care îşi poartă  destinul ca pe o diplomă de nobleţe (dar ca şi pe o cruce), se înscrie perfect în destinul românilor din afara graniţelor României. Numită o Ţară de dincolo de Ţară, Maramureşul istoric, ca şi Basarabia, mai continuă a fi o rană deschisă şi dureroasă. Miracolul românesc de a supravieţui intemperiilor istoriei ar fi sinonim cu această insuliţă de vis şi mit, leagăn de civilizaţie şi tradiţii milenare. Această populaţie străromânească a vieţuit necontenit în vatra sa originară, cele câteva zeci de aşezări de aici sunt aceleaşi cum au fost 1,5-2 mii de ani în urmă. Potrivit cercetătorilor, graiul maramureșean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân, ale cărui trăsături (rotacismul, de exemplu) s-au perpetuat în vremi. Un farmec aparte îl constituie portul maramureşean (moroşean), care se remarcă prin eleganţă sobră, reţinută, cu elemente specifice pe care nu le găsim în alte zone. Vestitele gube şi glugi au fost descoperite pe straiul dacilor de pe Columna lui Traian. Nu mai puţin fascinante sunt casele şi bisericile din lemn, obiceiurile care păstrează până astăzi forme de manifestare caracteristice vechilor civilizaţii antice, îmbrăcând azi haine creştine (muzica şi jocul popular, măştile etc.).  >>>

Diana Toma – Să nu uităm că suntem români, că avem o Mamă, un Grai și o Ţară

Părinţii mei, români cu rădăcini adânci în pământul istoric al Bucovinei, se conduc după înţelepciunea că dacă nu-şi cunoaşte graiul matern, omul nu are viitor. Or, fiind bucovineni cu inimă română, tot timpul au vorbit şi vorbesc în familie în limba română. Această dragoste faţă de graiul străbunilor am sorbit-o şi eu odată cu laptele mamei. De micuţă am fost deprinsă şi de bunei să-mi iubesc Limba şi Neamul, să le port în suflet ca pe o sfântă icoană. Şi deoarece în acele timpuri nu exista în Cernăuţi o >>>

Mihai Știrbu- Iubirile scriitorilor: Mihail Sadoveanu şi Valeria Mitru

Prolificul prozator şi om politic Mihail Sadoveanu, la 60 de ani s-a îndrăgostit de tânăra Valeria Mitru, cu care s-a şi căsătorit, deşi el avea deja o familie, deşi fata avea doar 20 de ani. I-a dedicat fetişcanei şi un volum de poezii, DAIM („Doamnei alese a inimii mele”), care l-a lăsat rece pe Eugen Lovinescu. Sadoveanu a trăit alături de Valeria Mitru aproape 21 de ani, până la moartea sa, în 1961.

În luna august, am putut ajunge, în compania sotiei maestrului, Valeria Sadoveanu (Coana Valerica), si a profesorului academician N. Gh. Lupu, însărcinat oficial cu supravegherea sănătătii vicepresedintelui Marii Adunări Nationale, la casa, fostă proprietate a mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu (de mult plecat din tară, pare-mi-se încă din timpul >>>

Ben Todică- Între două lumi (II)

Literatura ca instrument

 Muzica se pare e cea mai perfectă formă de comunicare. Atunci când scriu e bine să nu uit această dezvăluire. Animalele şi chiar plantele sunt atrase de culoarea sunetului. Dacă extratereştrii ar veni să ne cunoască, sau să ne vaporizeze, i-aş întâmpina mai degrabă cu o doină la fluier, decât cu nonsensul translaţiilor şi decodărilor ultramoderne. Aş fi acuzat de aventură?

 În literatură avem nevoie de aventurieri, de vizionari, de sinceri, care să schimbe direcţia şi forma de exprimare din text. Sunt suspicios când un autor îmi spune lui îi e atât de uşor să scrie şi de fapt totul nu e decât o joacă şi el scrie pentru e obligat să producă la comandă, la normă – ca şi cum doctorii să aibă o sută de bolnavi pe masă, groparii ar avea normă şi ei şi, dacă nu, să trimită dricul pe autostradă, să mai producă câţiva … >>>