Petruş Andrei – poezia toamnei

Cântec de toamnă

Toamna asta ca niciuna
Se anunţă-a fi mai lungă
Primenind în ceruri luna
Până-n suflete s-ajungă.

Toamna asta aurie
Se anunţă a fi mai caldă
Că, în fotă şi în ie,
Peşti de aur în râu scaldă. >>>

Reclame

Ioan Miclău – La monumentul lui Iosif Vulcan

(Dedicata Şcolii Normale “IOSIF VULCAN” din Oradea)

 
Argintoase haine luna pune zarii necuprinse,
Iar al salciilor umbre peste ape stau intinse,
Numai stelele puzderii, atarnand de-al razei fir,
Leganau a lor lucire pe al undelor cret sir!

Din a Crisului strafunduri turn mediaval rasare,
Clatinand zidirea-i veche pe al valului miscare,
Iar din mijlocul acestei zugraviri de-etern Crisan,
Peste turn se-nalta umbra bardului Iosif Vulcan! >>>

Grigore Vieru: “Câteva cuvinte din amintiri şi din tot timpul”

Grigore VieruFlamanda si desculta a fost copilaria si adolescenta mea. Flamand si descult strabateam pe jos opt kilometri pana acasa in satul natal, de la scoala din Lipcani, un orasel de pe malul stang al Prutului – unde imi faceam studiile medii. Maica mea, vaduva de razboi, trudea la cultura tutunului. Munca extrem de grea si daunatoare sanatatii. Plantatia era nesfarsita si bietele femei ieseau din cand in cand la marginea ei, la sosea, sa mai ia o gura de aer curat si pentru a-si sterge cu coltul basmalei lacrimile starnite de iuteala otravii frunzelor de tabac. Am compus mai tarziu, prin anii ’70, un poem despre asta, care suna astfel: “Pe campul/cu pomi ciudati de tabac – tacut inaintezi./Limbi verzi de serpi uriasi/ fiinta ta inconjoara./Dar tu inaintezi./Nu mai vine, mama, nimeni din urma/afara de painea ta/ invelita in stergar/si cerul din spate/eliberat de frunzele >>>

Geo Galetaru – versuri

Geo Galetaru4.

Poezia şi acidul acestor bolboroseli scânteietoare.

Înaintezi pe suprafeţe imprecise. Mai indecis

Ca trestia de lângă lacul auriu.

Lucrurile şi cheia cu care se intră în lume.

În pauza dintre două crime gemene. >>>

Denisa Aricescu – poezie

Suferinţă

De ce Doamne m-ai lăsat pe pământ,
Să adun doar lacrimi, să adorm plângând?
Mă simt atât de singură şi îmi doresc nespus,
Să urc în cer la Tine, acolo sus.

De ce lacrima mea nu capătă alinare?
Mă simt atât de singură şi doare.
Un sfat trimite-mi de acolo, de departe
Ajuta-mă,Tu, Doamne! Nu mă lăsa de-o parte . >>>

Geo Galetaru- poezie

Cu o floare rosie în gură

 o pată de disperare

pe cer >>>

Adrian Erbiceanu- Confesiuni pentru două generaţii

poet, Canada

Atâtea

Atâtea ape pier şi nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium – aprigă chemare –
Ca-n primul tremur – prima sărutare; >>>

Ştefan Doru Dăncuş – Scrum

poet, Târgovişte

 nimic din ce spun nu e mai mare
decât o furnica
ea aduna literele mele mici le depoziteaza
îi vor fi hrana la iarna
din obrazniciile mele îsi face
piloni de sustinere pentru coridoarele mintii ei >>>