Teo Cabel – versuri

Teo cabelFERESTRE

Trei ochi prin care
Cerul privește în casa mea,
Mi-arată un păr, frumos
Mai ales primăvara – nflorit,
Fără să-i văd tulpina.
Ochii mei, ferestre prin care
Nu Te văd niciodată…
Te simt
Și nu știu unde
Să arăt cu mâna! >>>

Ligia-Gabriela Janik: O inimă pentru cei ce sunt cu noi, dar trăiesc în lumea lor

1„Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat
şi durerile noastre le-a luat asupra Lui”. (Isaia 53:4)

Pe doamna Müller Drude am cunoscut-o în luna februarie a.c. într-un azil din Tuttlingen. La cei 83 de ani ai săi, doamna Müller este încă o femeie frumoasă, chipeşă dar cu urmele suferinţei întipărite pe chipul ei blând. Apropiindu-mă de patul ei, în ochii mari şi adânci puteai citi tristeţe şi dezamăgire totală. Eram sigură că va înţelege ceea ce încercam să-i spun, dar nu a fost aşa. Se uita la mine cu ochi mari şi totuşi era absentă.     Oare ce secret şi ce tristeţe se afla in spatele acestui chip îmbătrînit prea devreme? Oare voi afla vreodată tristeţea care îi măcinase sufletul de-a lungul anilor? Voi avea vreodată ocazia să-i aud tonalitatea vocii? Erau intrebări la care nu ştiam dacă voi primi vreodată răspuns. >>>

Constantin Enianu – poezie

panoptic de vieţi

plecarea ta a stins acele angoase
adunate în mine să mă prefacă-n sort
panopticum de forme din ale mele oase
trecând ca vremea unui banal transport
azi nu mai este nimeni ca să ceară
sortimente varii din corpul prelucrat
căci au rămas vânzării picuiri de ceară
din lacrimile mele precum un lut uscat
unde te-ai dus plăcerea ţi se pare
însăşi fericirea care puteai salva
dacă a ta fire dă sens la separare
e nulă orice vină din purtarea ta
azi numai lucruri tu alinţi sub mână
fiindcă fericirea vezi cum se amână >>>

MAria RUgină – Starea de viață, ca atare

                                             ȚIE

Tu ești muzica ce-aprinde cu o singură scânteie

Sufletul întregii lumi, fiindcă te-ai născut FEMEIE!

Tu dai florilor culoare, cerului îi dai senin,

Celor slabi le dai speranță, iar copiilor, destin.

Tu ne-ai ,,condamnat”  la viață, la iubire și sublim. >>>

Adela. Urmele corpului feminin

Micul roman al lui Ibrăileanu a incitat de la început imaginatia critică. Nu s-a vorbit însă niciodată despre carnalitatea Adelei; nu în sensul unei exuberante tactile. Romanul a fost considerat, dimpotrivă, a fi tocmai opusul: o reverie care are ca obiect corpul feminin, fără a implica – ba chiar evitînd – atingerea. Si, în adevăr, atingerile Adelei de corpul lui Emil Codrescu sînt nu doar putine, ci si conotate ambiguu drept „toxice”. >>>

Leonard Ancuța – cel mai frumos poem de dragoste

cum poţi iubi această femeie
doar pe dinafară

de-ai ști câtă voluptate e-n trupul ei de rodie coaptă
de-ai ști câtă iubire găsești pocnind între degete
boabele trupului ei
>>>

Marie Paradis – prima femeie care a ajuns pe vârful Mont Blanc

Simbolul alpinismului modern, Mont Blanc este un înalt loc istoric de expansiune personală şi una dintre destinaţiile turistice de top din lume. Acesta face astăzi obiectul unui program de înscriere în patrimoniul UNESCO. Mont Blanc are o înălţime de 4807 m, fiind depăşit în Europa de muntele Elbrus din Caucaz (5642 m). Marie Paradis născută în 1778 la Chamonix, cătunul Baurgeat din Franţa, este cunoscută ca prima femeie >>>

Mihai Știrbu- Iubirile scriitorilor: Octavian Goga și Veturia Goga

Una dintre femeile importante nu doar celor apropiaţi, a fost soţia poetului Octavian Goga, Veturia. De reţinut poate, că fiecare dintre cei doi era la a doua căsătorie.

Prima dragoste a poetului, despre care aflăm dintr-un dosar epistolar întocmit de universitarul sibian Ilie Gutan, ar fi fost Aurelia Rusu, o tânără de 18 ani, elevă la Seminarul pedagogic din Blaj, dezmierdată blajin prin formula „gingaşa surioară“. O altă iubire, Adelina Olteanu-Maior, constituie şi ea un moment de referinţă în evoluţia sentimentală a scriitorului – condamnat, parcă, la eterna repetiţie în materie de amoruri pierdute. >>>

A. Gh. Olteanu- O conversaţie încântătoare cu Nora Iuga

Am cunoscut-o pe Nora Iuga în 2005, când hazardul ne-a îngăduit împreună în Neptun, la festivalul „Zile şi nopţi de literatură“ organizat de Uniunea Scriitorilor. O femeie volubilă, toată energie, cu o tolbă plină cu poveşti insolite. Discutam, comentam, povesteam şi ne minunam din orice. >>>

Doina Popa- Voalul miresei

„Când au ieşit afară s-a auzit un murmur admirativ iar Maria părea din nou încântată şi strălucitoare de parcă i s-ar fi împlinit aşteptările. Uite-o cum râde, uite-o cum se strecoară printre meseni ca o sfârlează, mică, slabă şi plină de viaţă, uite-o cum se lasă admirată în costumul ei popular, uite-o cum tot mai găseşte puterea să danseze în bătătura casei pe melodia acordeonului mânuit de singurul muzicant rămas la spartul nunţii.” >>>

Maria Diana Popescu- Baba si trenul spatial

publicist, eseist

Cu fotoliul nou-nouţ în braţe, Baba a călcat mai strîmb decît o femeie uşoară. Ca să scape fără fracturi la mandat, şi-a propus maghiarizarea învăţămîntului românesc din Ardeal. I se pare normal acum, cînd cinstea unor justiţiari valorează de la 50.000 de euro în sus, iar instituţia în sine a solidarizat împotriva cetăţeanului şi a statului de drept cele mai rapace mutaţii ale speciei umane, cea mai mare sursă de corupţie din România. >>>

George Safir – Femeie cu nume de-alint

Femeie cu nume de-alint,   
Ţi-e chipul oază de stele.   
Habar nu ai cum mă mint   
Că eşti în braţele mele.    >>>

Virgil Diaconu – Acum, că zeul doarme…

Acum, că zeul doarme, poţi şi tu să te-arăţi.

Cu toate vrăbiile, cu toate stelele căzătoare. >>>

Angela Baciu – 15 poeme

poetă, Galaţi

                                         1. singura. astept dimineata

o absorbtie rece

pun degetul >>>