Ioan Miclău – versuri

Numai noi si codrul verde

Ti-amintesti, draga Florica,

Tu plangeai ca te vei pierde?

Cand prin lunca cea de fagi,

Numai noi si codrul verde,

Stim cat ne eram de dragi? >>>

Reclame

Ioan Miclău – Eminescu printre ardeleni!

Eminescu

Calator, senin la suflet, pasea vesel peste lunci,
Iar zefirul pe-al lui aripi gramadea miresme dulci,
Tei cu flori deschise-n soare puneau farmec lin vietii,
Sfintind inima aleasa din chiar zorii tineretii.

Iar din cornul cel carpatic rotunjea a lui privire,
De la Nistru pan-la Tisa vedea Tara-n pangarire;
In acele vremi de zbucium „Familia” era mare,
La a lui Vulcan opinii artele-si deschid carare! >>>

Carmen Tirdea – Mesa, Arizona: dinamic, vibrant, şi prietenos

Mesa este, după Phoenix şi Tucson, al treilea mare oraş al statului Arizona şi al 38-lea din Statele Unite ale Americii. Oraşul oferă avantajele unei metropole, dar reuşeşte şi să menţină un sentiment de orăşel sau suburbie. La doar 15 mile est de capitala Phoenix, Mesa acoperă, şi ea, o suprafaţă mare – aproximativ 132 Sq. miles.

Că „Mesa este foarte bogată în istorie şi farmec”, o pot spune mulţi locuitori şi oameni de afaceri de aici, pentru că majoritatea consideră Mesa un oraş perfect nu numai pentru întreţinerea unei familii, ci şi pentru derularea unei afaceri. >>>

La mulți ani Maestre Ion Marin Almăjan!

„În pragul comunei mele natale şezum şi plânsem“

De comuna mea  natală mă leagă câteva lucruri: în primul rand amintirea bunicilor şi a părinţilor mei, a altor oameni din generaţia lor. E suficient să desferec  tainiţa amintirii ca să le văd obrazele, să le aud, la majoritatea, glasul, şi uneori să-mi amintesc fapte, gesturi, atitudini, o anume îndârjire în a-şi lucra pământul, a – l obliga să le dea roadele vitale pentru existenţa lor şi a copiilor lor. Acestea şi altele îi fixează în timpul nesfârşit al istoriei localităţii Dalboşeţ din fermecătoarea Ţară a Almăjului. Despre aceşti oameni, despre statura lor am cutezat să  scriu în câteva din cărţile mele, cu intenţia declarată de a-i ”veşnici”, pentru ca imaginea lor să se păstrereze nealterată în vremurile ce vor veni. Aceste vremuri au şi venit, chiar mai repede decât am crezut eu.De comuna mea natală mă leagă amintirea străzilor, înfăţişarea caselor, unele făloase, după starea economică a >>>

Carmen Marin – Visurile şi amintirile lui Dumitru Sinu consemnate de Octavian D. Curpaş

Visuri şi amintiri, spuse cu nostalgie, şi aşternute cu dibăcie, într-un testament de suflet-recenzie la „EXILUL ROMÂNESC LA SFÂRŞIT DE SECOL XX – Paşoptiştii români în Franţa Canada şi Statele Unite”, autor Octavian Curpaş. Editura Anthem, Arizona, 2011

 Dibăcia unui scriitor se „simte” din primele pagini ale unei cărţi. Nu-i vezi „sudoarea frunţii”, dar îi simţi dăruirea. Pătrunzi în adâncul ei, asemenea  unui ocean de cuvinte şi citeşti cu nesaţ frumoasele buchii aşternute acolo. Lumea lor se află în faţa ta, a scriitorului şi a personajelor. Trăieşti odată cu ele evenimentele din perioada parcursă,  „vizitezi” locurile bătute de paşii lui Dumitru Sinu, în cazul nostru, şi respiri aerul american. Da, ai pătruns pe „Pământul făgăduinţei”, aşa cum a făcut odinioară personajul. Dar, înainte de a-l cunoaşte pe veritabilul personaj Dumitru Sinu, trebuie sa-ţi îndrepţi atenţia  asupra scriitorului. >>>

Solomon Marcus- Despre Frumusetea timpului care trece

 „Acum vreo cateva luni, fiind programat intr-o emisiune cu Neagu Djuvara, la miezul noptii, intr-o duminica, am avut curiozitatea sa vad ce ne impinge pe noi la miezul noptii, ce lucruri fierbinti de mult mai mare interes ocupa orele de maxima audienta. Sa vedeti cum arata spectacolul din zona derizoriului: ni s-a aratat un cetatean care dadea pe gura, in cateva minute, vreo 20 de pahare de bere. Unii cauta spectacolul la acest nivel de vulgaritate. Exista si o alta cale: sa cauti spectacolul in zona culturii”, a povestit academicianul Solomon Marcus la Institutul Cultural Roman, in cadrul unei conferinte despre „timp” si despre „farmecul trecerii (timpului)”.  >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Sandu Sticlaru sau viaţa noastră cea de toate zilele

eseist, Roman

 Robust şi bine legat, cu epiderma sa ce aminteşte de carnaţia de piatră a unor statui ascunse in frunzişul parcurilor şi trădând o sănătate rurală, ca şi cum ar descinde din Vitoria Lipan, actorul Sandu Sticlarii, apartenent prin naştere urbei Roman, s-a impus în arta scenei şi a ecranului ca o personalitate de referinţă. O întâlnire, directă sau indirectă, cu jocul său actoricesc, >>>