Constantin Enianu – Nasul lui Pinocchio

Să fii minţit este cel mai grav act de trădare. Dar ce este şi mai grav e că unii nu-şi dau seama când sunt minţiţi sau chiar vor să fie minţiţi. Dictonul latin „mundus vult decipi, ergo decipiatur”(lumea vrea să fie mințită, deci las-o să se mintă), confirmă afirmaţia lui Henrik Ibsen, cum că omului mediu dacă i-ai luat minciuna, îl privezi de fericire. Minciuna a menţinut preşedinţi de state în funcţie sau i-a doborât; a distrus sau a menţinut căsnicii; a declanşat războaie sau le-a evitat. Consecinţele minciunii pot fi aşadar benigne sau maligne. Obiectul minciunii a dat naştere şi la „ştiinţa minciunii”. >>>

Reclame

Norman Manea, între Proust şi Kafka

Pe 14 mai 2012, la invitaţia revistei Observator cultural şi a Editurii Polirom, Norman Manea a revenit în ţară, pentru un dialog cu publicul, care a avut loc la Librăria Bastilia. Discuţia a fost moderată de Carmen Muşat, alături de care au participat Ovidiu Şimonca, Paul Cernat, Bianca Burţa-Cernat, Daniel Cristea-Enache şi Claudiu Turcuş. Discuţiile au abordat subiecte precum raportarea scriitorului la România, condiţia de exilat, receptarea lui Norman Manea în anii ’90 în ţară, în comparaţie cu dialogul moderat şi lucid pe care a reuşit să-l stîrnească în străinătate, sistemul de acordare a premiilor în România, factorii care au dus, în cele din urmă, la „dezgheţul“receptării lui Norman Manea în ţară. Scriitorul consideră că aceşti factori sînt: Editura Polirom, prin demersul constant de editare şi reeditare a cărţilor sale, revista Observator cultural şi presiunea străinătăţii, unde avea un anume ecou.

>>>