ZENOVIE CÂRLUGEA, Un Jurnal „verde-n față”, fabulos, zguduitor: Eugen Dorcescu, ÎNGERUL ADÂNCULUI. Pagini de jurnal (1991 – 1998)

Mărturisesc, încă pătruns de emoția lecturii, că de multă vreme nu am mai citit o lucrare memorialistică de acest fel, deopotrivă probantă cu o realitate încă prezentă și răscolitoare prin faptul de viață evocat cu autentică asprime, cu o sfâșietoare sinceritate, scriere în care se simte deopotrivă „suflet” și „sânge”. Este vorba de lucrarea Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal, 1991-1998 (Ed. Mirton, Timișoara, 2020, 537 p.) a scriitorului Eugen Dorcescu, poet de registru înalt, ideatic, cunoscut, prin traducerile recente, și dincolo de fruntarii, îndeosebi în lumea hispanică. Citește în continuare „ZENOVIE CÂRLUGEA, Un Jurnal „verde-n față”, fabulos, zguduitor: Eugen Dorcescu, ÎNGERUL ADÂNCULUI. Pagini de jurnal (1991 – 1998)”

SILVIA – GABRIELA ALMĂJAN „NE REVEDEM DUPĂ APOCALIPSĂ?”

(Eugen Dorcescu, ÎNGERUL ADÂNCULUI. Pagini de Jurnal(1991-1998), Editura Mirton, Timișoara, 2020, 537 p.)

s200_eugen.dorcescu

Tocmai am isprăvit o lectură fabuloasă: Îngerul Adâncului. Pagini de Jurnal(1991-1998) de Eugen Dorcescu. O lucrare, pur și simplu, monumentală.

Încă din Prefața semnată Mirela-Ioana Dorcescu, am ,,intrat” în lumea textului. Consider că trebuie să dăm dovadă de empatie pentru a înțelege cu adevărat trăirile unui scriitor. Așadar, de la prima pagină, am încercat să stabilesc o serie de similitudini între mine și autor. Eugen Dorcescu a început să-și aștearnă gândurile, trăirile la 48 de ani. Nu am Citește în continuare „SILVIA – GABRIELA ALMĂJAN „NE REVEDEM DUPĂ APOCALIPSĂ?””

PROF. UNIV. DR. MIRCEA LĂZĂRESCU ÎNGERUL DIN ADÂNCURI. Sau tulburătorul Paşte al anului 2020

s200_eugen.dorcescu

În Săptămâna Patimilor din acest an de nepomenit – în care slujba de Înviere a ajuns să fie oficiată în absenţa credincioşilor –, am primit un neaşteptat dar: versiunea PDF a unei cărţi impozante (537 de pagini, format mare): Eugen Dorcescu, ÎNGERUL ADÂNCULUI. Pagini de jurnal (1991–1998), carte apărută la Editura Mirton, din Timișoara, chiar în preajma Sfintelor Sărbători. Volumul propriu-zis, precedat de un doct studiu introductiv (vom reveni), începe cu următorul citat din Cartea Facerii (2,17) : Citește în continuare „PROF. UNIV. DR. MIRCEA LĂZĂRESCU ÎNGERUL DIN ADÂNCURI. Sau tulburătorul Paşte al anului 2020”

Eugen Dorcescu – versuri

BARBARII
Să nu necinstești pe om la bătrânețile lui, căci poate și noi vom îmbătrâni”.
(Isus Sirah 8, 6)

Barbarii vechi, sălbatici şi păgâni,
Cu gândul doar la pântec și-acuplare,
Lipsiți de-nvățături elementare,
Lipsiţi de Lege, milă şi-ndurare,
Îi detestau amarnic pe bătrâni
Și-i ucideau cu lancea, ca pe câni,
Pentru o-nghiţitură de mâncare. Citește în continuare „Eugen Dorcescu – versuri”

Florin-Corneliu Popovici: Și eu am fost în Abaddón

s200_eugen.dorcescu

(Eugen Dorcescu, Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal. 1991-1998, Timișoara, Ed. Mirton, 2020, 537 p.)

7 ani apocaliptici. Nu, nu este vorba de cartea lui Ion Țugui, un best seller care împletește abil realitatea cu ficțiunea, ci de cu totul altceva, menit, după cum se va vedea, să învârtoșeze cultura română (deloc minoră), să producă ,,zaveră” (indignare, revoltă, suspine, ,,tandre” invidii colegiale) în rândul breslașilor purtători de condei (și nu numai), să revoluționeze și, de ce nu, să impulsioneze creația de gen. Dar, cum apocalipsă, în termeni biblici, se traduce prin revelație, la fel și jurnalul lui Eugen Dorcescu, Îngerul Adâncului (structurat pe trei mari paliere textuale, tot atâtea forme/trepte de ucenicie Citește în continuare „Florin-Corneliu Popovici: Și eu am fost în Abaddón”

EUGEN DORCESCU: ION ARIEȘANU. IN MEMORIAM

Îl prohodim astăzi, 5 noiembrie 2019, pe ION ARIEŞANU (8 septembrie 1930 – 1 noiembrie 2019), un important scriitor român, un ilustru scriitor timişorean, un om şi un prieten desăvârşit.

În numele şi în amintirea unei frăţietăţi literare şi umane de mai multe decenii, mă încumet a-i schiţa, acum, la catafalc, în prea puţine şi prea slabe cuvinte, exemplarul portret. Fiindcă tot ce a fost şi tot ce a făcut Ion Arieșanu, marele meu prieten, de-a lungul îndelungatei şi bogatei sale vieţuiri pământeşti, s-a situat, esențialmente, sub semnul excelenței. Ceea ce, eventual, a putut părea umbră nu a fost decât intensitatea luminii. Citește în continuare „EUGEN DORCESCU: ION ARIEȘANU. IN MEMORIAM”

Eugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, Eros

Emilia Țuțuianu

Doamna Emilia Ţuţuianu aparţine acelor the happy few, despre care, pe urmele lui Shakespeare şi Goldsmith, vorbeşte Stendhal, definindu-i drept „âmes sensibles”. Doamna Emilia Ţuţuianu este, categoric, un „suflet sensibil”. După cum este, totodată, nu doar un individ uman, pur şi simplu, ci, mai cu seamă, o persoană, în accepţiunea pe care eu însumi, în smerenia mea, am conferit-o acestei noţiuni.
Anume: „Persoana este acel exemplar uman, purtător de excelenţă, care trăieşte pentru un ideal, care poartă cu sine şi sentimentul, dar şi cultul valorilor, care îşi recunoaşte necesităţi spirituale conştientizate”. Citește în continuare „Eugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, Eros”

Eugen Dorcescu – Despre excelenţă

Intelectual subtil, foarte instruit, cu mare vocaţie şi generozitate culturală, cu iubire de carte, de cuvântul tipărit sau desenat pe fila virtuală a computerului (a întemeiat şi conduce o editură, Muşatinia, şi o revistă, Melidonium, este fondatoare a Societății Culturale George Radu Melidon din Roman, a realizat ample şi inteligente interviuri cu importante personalităţi etc.), Doamna Emilia Ţuţuianu se impune, concomitent, şi ca un înzestrat creator de literatură, aşa cum probează cele două volume de poezie publicate până în prezent: Flori de măr, 2002 şi În amurg, 2004. Am avut prilejul să-l citesc, de curând, pe cel de al doilea, apărut la Editura Timpul, din Iaşi, şi prefaţat, cu pricepere şi acurateţe, de Tudor Ghideanu. Un profil al autoarei ne oferă şi Ion Rotaru în O Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Dacoromână, Bucureşti 2009. Ceea ce urmează nu sunt altceva decât nişte simple însemnări, glose, ce mi-au însoţit şi încheiat Citește în continuare „Eugen Dorcescu – Despre excelenţă”