Adrian Alui Gheorghe- Cultura e o chestiune de morală

O înşiruire de nume, de titluri de cărţi sau chiar de idei “goale” nu ţine loc de cultură. Pentru că, conform definiţiei unanim acceptate, “cultura e ceea ce îţi rămîne după ce ai uitat totul”. Adică: produsul culturii este educaţia. Cultura o vezi pe stradă, în magazine, în curte, pe scara blocului…

1. “Sîntem deştepţi rău…!”

Pe la începutul secolului al XIX-lea, filosoful C. Rădulescu-Motru făcea o culpă românului şi cu precădere intelectualului, pentru acel ―”aer de superioritate” păgubos pe care şi-l arborează atunci cînd e vorba de cultura sa, de locul său între celelalte naţii megieşe, de locul său în Europa. ―Sîntem deştepţi rău…! par să spună semenii noştri uitîndu-se de la o presupusă înălţime spre naţiile care au (ne)şansa să ne fie contemporane. ―Sînt inculţi!, declară ritos cîte un profesoraş căzut în autoadmiraţie după ce află că vreun partener întîmplător din Vest nu ştie cine sînt Grigorescu, Enescu, Eminescu…! Adică, zice românul, eu ştiu de Voltaire, de Camus, de Sartre, iar el e atît de ignorant că nu a auzit de celebrităţile române? E un afront, e un act de barbarie comis împotriva culturii române care e admirabilă…! O înşiruire de nume, de titluri de cărţi sau chiar de idei ―goale nu ţine loc de cultură. Pentru că, conform >>>

Reclame

Maria Diana Popescu: Dialoguri privilegiate – Pianista Luiza Borac

– „Şcoala de pian românească are rădăcini adânci” – 

În anul 2007 pianistei Luiza Borac i-a fost conferit premiul B.B.C., aşa numitul „Oscar” al CD-urilor în Marea Britanie, pentru cea mai bună înregistrare instrumentală CD a anului. Înregistrarea dublului CD cu integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu a fost selecționată dintre 1500 de înregistrări concurente, de către un juriu de specialitate alcătuit din mari personalități ale criticii muzicale internaționale şi susţinută de peste 40.000 voturi ale >>>

Vasile Menzel- poem

artist, București

Interviu

– Domnule Menzel, de cei

iubiţi pe Eminescu,

Rilke, Edgar Allan Poe…? >>>

Veronica Anghelescu – Memoriile lui Dumitru D. Botez

Era sufletul meu, odată, aproape de ultimele sale clipe

Şi tânjea cum tânjeşte sufletul care moare,

Când fiinţa cea mai frumoasă şi mai plăcută >>>