Ioan Miclău – Sarmizegetusa

Prin arcada inverzita din cununi si flori de ruguri,

Si de vitze ce-si dezvele a lor boabe dulci de struguri,

Calci pe-aleea cea umbroasa a gradinii milenare,

Unde sub lumini albastre ceru-i dete-ntinsa zare. >>>

Reclame

Norman Manea, între Proust şi Kafka

Pe 14 mai 2012, la invitaţia revistei Observator cultural şi a Editurii Polirom, Norman Manea a revenit în ţară, pentru un dialog cu publicul, care a avut loc la Librăria Bastilia. Discuţia a fost moderată de Carmen Muşat, alături de care au participat Ovidiu Şimonca, Paul Cernat, Bianca Burţa-Cernat, Daniel Cristea-Enache şi Claudiu Turcuş. Discuţiile au abordat subiecte precum raportarea scriitorului la România, condiţia de exilat, receptarea lui Norman Manea în anii ’90 în ţară, în comparaţie cu dialogul moderat şi lucid pe care a reuşit să-l stîrnească în străinătate, sistemul de acordare a premiilor în România, factorii care au dus, în cele din urmă, la „dezgheţul“receptării lui Norman Manea în ţară. Scriitorul consideră că aceşti factori sînt: Editura Polirom, prin demersul constant de editare şi reeditare a cărţilor sale, revista Observator cultural şi presiunea străinătăţii, unde avea un anume ecou.

>>>

Virginia Paraschiv- Falsa dilemă: prozodie/literatură

 Limba română nu mai poate cuprinde exprimarea constrânsă în canoanele prozodice, spun adepţii fervenţi ai versului liber, în speţă „moderniştii profesionişti”. Rebeli şi ostili oricărui demers poetic tradiţionalist, alchimiştii liberului arbitru din versul alb ignoră cu desăvârşire că discursul poetic are „ecou”, el se aude şi orice stridenţă aritmică sparge unitatea de sugestie şi de înţeles. A devenit un păcat venial transcrierea clasică a ideii poetice, oricare ar fi aceasta. „Versificatori respinşi de suflul poetic”, clamează în dispreţ şi aroganţă stăpânii inelelor strâmbate şi contorsionate. Manierism, mimetism, epigoni fără idee, şi  acuzaţiile pot continua. Prozodie, nu literatură, afirmă poetul Lucian Alecsa, în anul >>>

Prof. Brânduşa Dobriţă- „Gioconda nimănui” de Valentina Teclici

Titlul, o provocare pentru cititor o defineşte pe autoare ca fiind o frumuseţe (fizică şi) mai ales spirituală, dar independentă, fără canoane sociale şi nici literare, un spirit liber, dar şi ludic, care se exprimă în vers liber, în proză lirică ritmată. Voi încerca o explorare a volumului, descifrând dimensiunile lirice din versurile adunate în titluri sugestive şi atrăgătoare. >>>

Ion Gaghii – poezie

poet, Giurgiu

 

 Secetă
Bate luna dealu-n dungă
Pe cărarea dinspre moară,
Satul umbrele-şi alungă >>>