Interviu cu Eugen Doga

descc483rcareEugen Doga ne-a vorbit despre spectacolul pe care-l pregăteşte pentru Ziua Limbii Române, noua sa lucrare despre dragostea dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle şi motivele pentru care a ales să-şi înregistreze lucrările departe de Moldova.

„Adevărul“: Maestre, ce ne veţi cânta de Ziua Limbii Române?
Eugen Doga: Săptămâna aceasta facem repetiţii pentru concertul de Ziua Limbii Române, care va avea loc în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Din păcate, mulţi solişti şi instrumentişti pe care i-aş dori în acest spectacol sunt plecaţi peste hotare. Voi cânta ceva la pian sau la muzicuţă. Va evolua şi orchestra „Lăutarii“. Vor mai fi naistul Vasile Iovu, baritonul Andrei Jilihovschi şi soprana Olga Busuioc. Ulterior, am să plec la tratament în Cehia, revin la Chişinău, iar apoi merg la Moscova şi la Sankt Petersburg pentru nişte concerte.
Ce surprize ne pregătiţi în aria „Dialogurile dragostei“, pe care o imprimaţi aici, la Chişinău?
Vreau să prezint această lucrare pe 15 ianuarie, de ziua lui Mihai Eminescu. Ce va fi? Am pornit de la ideea de a face o operă, dar nu e. Va fi un spectacol muzical. S-au spus multe despre Veronica Micle, inclusiv faptul că a fost o curvă. Dar în afară de ea, n-am auzit de vreo altă femeie uşoară care să fi scris versuri atât de frumoase. Nu se ştie dacă Eminescu ar fi fost cel pe care-l cunoaştem astăzi fără acest drac care-i strica viaţa, dar care, de fapt, îl îmbia la creaţie. E greu să găseşti în toată opera lui Eminescu un loc unde nu-i fie şi o adiere din această imagine a Veronicăi Micle. >>>

Reclame

Johnny Răducanu- O mie şi una de poveşti

Johnny Răducanu mi se pare a fi definiţia însăşi, vie, palpabilă şi ambulantă a PRIETENIEI. Popular cum pare, s-ar putea bănui că are o sumedenie de prieteni; adevărul nu este chiar acesta.
Aleşi pe sprînceană de-a lungul celor, iată, şaptezeci de ani, aflaţi pe pămînt sau sub pămînt, aceia printre care s-a învîrtit şi se învîrteşte ca un spiriduş ce prinde sufletele cu mii de sfori, toţi au ştiut să se bucure de devoţiunea lui. Totală şi pînă la capăt. Dincolo de bombăneli în barbă, de proteste, revolte sau ape liniştite, de vorbe care amestecă aiuritor tandreţea şi ironia. Johnny Răducanu are vocaţia prieteniei. Relaţia cu cei pe care îi iubeşte poate fi citită din felul în care ţine contrabasul în braţe. Se încordează, cuprinde instrumentul şi pare că sînt unul şi acelaşi, se depărtează brusc dar degetele rămîn mîngîind coardele, dialogul lor tainic nu se întrerupe nici-o secundă. La fel clapele >>>

Horia Zilieru- „sângele hrănind cu moarte trup bătrân/ închis mormânt”

Sunt în versurile lui Horia Zilieru şi sugestii ce trimit la Blaga (între ele o definiţie a dragostei  ca ,,blânda stare de orbire”), sau la Nichita Stănescu („os hiperboreean”, îngerii care trec cu aortele deschise pe hotarul dintre zi şi noapte) etc., de unde putem deduce că pentru împătimitul, cordialul poet ieşean comunicarea lirică începe printr-o asumare solemnă a emblemelor poetice tradiţionale şi moderne. E o umilinţă, e o trufie în această iubire de Poezie şi de convenţiile ei prestigioase, azi când orice poet face imposibilul pentru a scăpa de ele? Oricum, Horia Zilieru poartă cu orgoliu insignele retoricii tradiţionale şi nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic. El pune la butoniera unei lirici frumos împodobite, o roză putridă şi duce în mână un crin sfânt urcând, în acest timp, spre turlele albe, inaccesibile ale amorului. Cu toată invazia de imagini funerare (,,pierdut mormînt”, „giulgiu cald”, >>>

Vavila Popovici- poezie

Priveşte cum înfloresc caişii

Mama, te rog, nu pleca! 
Priveste pe geam cum infloresc caisii!
Lasa-mi bucuria de-a mai fi copil
si amana-ti, te rog, plecarea.
Mi-e capul plin de intrebari
si-astept raspunsuri…
Nu-mi spune, mama, ca pleci,
amana-ti, te rog, plecarea!
Priveste pe geam cum infloresc caisii! >>>

Veronica Anghelescu – Memoriile lui Dumitru D. Botez

Era sufletul meu, odată, aproape de ultimele sale clipe

Şi tânjea cum tânjeşte sufletul care moare,

Când fiinţa cea mai frumoasă şi mai plăcută >>>

Costică Matei – Creangă: un rapsod popular din zona Roman

rapsod popular, Roman

 „A arat, a plivit în ogorul tradiţiilor strămoșești, căutând urma dorului.A semănat suflet, a pus toată averea, şi-a răsărit cântec popular. L-a udat cu lacrimile măicuţelor, cu apa bătrânului Siret, l-a vânturat de neghină, l-a purtat în traista sufletului şi ni l-a adus nouă drept jertfă, pe altarul Dragostei”.  >>>