Vintilă Mihăilescu – Jos capra!

„Murim noi, muriţi şi voi!“ Am crezut iniţial că nu am citit bine, aşa că am aşteptat, poate camera va reveni asupra acestei pancarte ridicate cu mînie spre cer de un grup de grevişti. Peste cîteva minute, lozinca a apărut din nou în prim-plan, acoperind tot ecranul. Da, aşa era…Să moară şi capra vecinului!… a comentat, gînditoare, soţia mea. – Mda, cam aşa ceva… am recunoscut şi eu, cu ochii încă în televizor. Deci asta era ce aşteptau oamenii muncii de la guvern – sau, mă rog, ce-o mai fi el acum. O stranie „pace socială“, cam necrofilă – căci despre negociere nu prea văd cum putea să fie vorba. Dacă tot e să ne ia dracu’, barem să vă ia şi pe voi, şi atunci sîntem liniştiţi cu toţii.

– Stai să-ţi arăt ceva, se ridică nevastă-mea de pe fotoliu şi caută printre nişte hîrtii de pe o etajeră. Citeşte! îmi întinde ea un ziar mai vechi. >>>

Reclame

Andrei Pleşu – O aniversare uitată

Pe 4 decembrie s-au împlinit douăzeci şi cinci de ani de la moartea lui Constantin Noica. Nimeni nu pare să-şi fi adus aminte de el cu prilejul acesta. Nici presa, nici scriitorimea, nici editurile care l-au publicat şi, ceea ce e încă şi mai trist, nici noi, cei care am avut privilegiul să-i fim aproape. Sînt sigur că ne-ar fi iertat. Nu-i plăceau festivităţile omagiale. „Să nu mă sărbătoriţi!“ – spusese, pare-se, unui grup de prieteni, la o întîlnire colocvială. În definitiv, e preferabil să fii prezent, zi de zi, discret, dar neabătut, în memoria oamenilor, decît să ai parte, la răstimpuri, de o cădelniţare birocratică, de un strict protocol calendaristic, de „pietatea“ administrativă a gazetelor sau a manualelor. >>>

Andrei Pleşu – Despre gazetărie

Deunăzi, am auzit o tînără jurnalistă spunînd unei colege, într-o emisiune de televiziune, că „mănîncă politicieni pe pîine“. M-am întrebat, cu oarecare perplexitate, dacă acest tip de gurmandiză intră în fișa postului de jurnalist. Imaginea mea despre profesiunea cu pricina e alta: cred că jurnalistul este un harnic și curajos culegător de informații, un comentator calm și echidistant al evenimentelor curente, un ins capabil să-mi ofere datele de care am nevoie pentru a înțelege, a analiza și a-mi face o părere proprie despre ceea ce se întîmplă în realitatea imediată. Sînt de acord că un bun jurnalist poate (și trebuie) să fie îndrăzneț, hărțuitor, necomplezent, tenace în scormonirea faptelor și în identificarea adevărului. Mai cred și că, dacă moderează dezbateri televizate, el trebuie să aibă geniul, sau măcar talentul, de a intermedia între opinii contradictorii, de a fi un manager înțelept al dialogului și al bunei-cuviințe. Evident, aș fi încîntat să constat că jurnalistul are, cînd scrie, și o >>>