Petruş Andrei – poesis

Petru AndreiDestin

De-aş fi avut, cum am acum
Lucrurile clare-n minte,
N-aşteptam să cadă bruma
Peste trestii de cuvinte.

Şi, în floarea tinereţii,
Patimii stingeam tăciunii
Să zidesc fântâna vieţii
La izvoru-nţelepciunii.

Nu-i târziu să sap pământul
Unde-şi face veacul dorul, >>>

Legea nr. 334 din 31 mai 2002 privind bibliotecile

                                                                                                                       Republicare*
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
În înţelesul prezentei legi, se consideră:
a)bibliotecă – instituţia, compartimentul sau structura specializată ale cărei atribuţii principale sunt: constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea şi conservarea colecţiilor de cărţi, publicaţiilor seriale, a altor documente de bibliotecă şi a bazelor de date, pentru a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educaţie sau recreere; iniţierea, organizarea şi desfăşurarea de proiecte şi programe culturale, inclusiv în parteneriat cu autorităţi şi instituţii publice, cu alte instituţii de profil sau prin parteneriat public-privat; în cadrul societăţii informaţiei biblioteca are rol de importanţă strategică;
(la data 02-feb-2006 Art. 1, litera A. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta 26/2006 ) >>>

MAria RUgină – ,,Te întreabă și socoate”

De ce oare omenirea a dat babelor stigmat
De toiag necruțător, care trebuie-ascultat?
De la prunc la înțelept, nimeni nu se poate-abate:
Toți și toate le-au gustat frusta generozitate!

 
Chiar în fază germinală, când nu coborâse încă,
EA  A  DAT  LUMII  DESTIN, călcâd întâia poruncă:
Punând  CUNOAȘTEREA  vie înaintea ascultării,
Și-a asumat suferința, ca preplată-a ÎNĂLȚĂRII. >>>

Nicolae Rotaru – Două destine

Marin Toma şi doamna vieţii sale din întomnarea de pe urmă a fiorului dintâi reprezintă pilda cea mai grăitoare a imposibilităţii de a evita evoluţia unui destin uman. Nu integralitatea trupească, nu sănătatea din carne şi oase sunt sine-qua-non-urile existenţiale, ci vitalitatea spiritului, rezonanţa întru împreunătate a sufletului.

            Şinele de cale ferată care sunt paralele şi, deci, aparent imposibil de a se întâlni, prin slujirea roţilor boghiurilor echidistante, îşi vădesc eficacitatea „convieţuirii”. O asemenea vecinătate reciproc benefică şi empatică trăiesc şi cei doi răzbătători şi învingători prin rezonanţe de cuvânt, în convivialitate de semeni, fără a impieta, fără a abuza, fără a solicita. >>>

Emilia Ţuţuianu – poezie

poetă, Roman

  Casa bunicilor

Pereţii casei bunicilor

 sunt prăfuiţi cu dureri.

Pereţii casei bunicilor

 sunt văruiţi cu lacrimi…

 icoanele de pe pereţi,

 vorbesc despre Iubire!.. >>>