Eugen Evu – Maria Diana Popescu gândeşte poetic şi enunţă filosofic

             Maria Diana Popescu a debutat cu poeme, în 2002, cu o splendidă carte al cărei simplu titlu te face să tresari: „Lumea dintre gânduri”. Gândul-cogito-ul Mariei Diana Popescu – inteligenţă manifestă în dimensiunea cea mai vibratorie a poetului – este cel ce se auto-explorează în estetic, cu inconfundabil tonus propriu, în următoarele-i cărţi: „Trecutul din clipă”, „Urma de stea”, „Atingerea de înger”, „Vechimea veşniciei”, (titlu-sofism), „Cursuri de şantaj” (ascuţime civic-polemică), „Cai crucificaţi la simpozioane” (superb oximoronic recurs la un Delacroix – Dali , dadaist-paranoic), „Imperfectul perfect”, „Restul este legendă”. Parantezele mele sunt doar nuanţate atingeri la un dat-posibil trend oximoronic al acestei poetese-surpriză. Aş zice că este ceva din viitorul precipitat al liricii româneşti, iar poeta aceasta este una dintre zveltele prefigurări ale unei altfel-de-poezii: >>>

Undeva la Palilula

Filmul dadaist al lui Silviu Purcărete e dedicat comunismului, care şi după papa Benedict XVII e condamnat la eşec ab ovo, pentru că decuplează societatea de Dumnezeu, munca de remunerarea ei şi sexualitatea de procreere. În oraşul fantoma Palilula pierdut în mijolcul câmpiei moldo-valahe puterea este în mâna secretarului organizaţiei de bază al P.C., liturghia este înlocuită cu lupta pentru pace, şi fidelii poarta smeriţi că icoanele măreţe portrete idealizate ale lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. În Palilula despre muncă sau remunerare ei, nici nu poate fi vorba, după cunoscută lozinca, ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim. Sexualitatea, s-a transformat într-o formă de a depăşi disperarea vegetală, şi este decuplata în mod absolut de procreere. Naşterea unui  copil ar pune sub semnul întrebării întreaga construcţie absurdă. >>>