Mariana Cristescu – Căldură mare, monşer! Tot Istoria, săraca…

Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, la începutul săptămânii, noi avertizări de cod portocaliu de caniculă şi disconfort termic accentuat, temperaturile urmând a se intensifica până la 39-40 de grade. Disconfortul termic va fi deosebit de accentuat, iar indicele temperatură -umezeală (ITU) se va situa peste pragul critic de 80 de unităţi.
Cu siguranţă, acesta din urmă, disconfortul termic, este cel care ne afectează pe toţi, în mai mică sau mai mare măsură, încingându-ne până la refuz nu numai trupurile, ci şi creierele (acolo unde se mai poate vorbi de aşa ceva!). Cum altfel am putea, şi ne-am putea explica recenta pledoarie a unei doamne/ domnişoare, Andreea Dogar (nume cu rezonanţe transilvane!), care supralicitează, pe „YAHOO! NEWS”, sub forma indefinită a unui articol/interviu/ pseudo-cronică plastică/ semnal de carte (publicitar, de fapt!) intitulat „Istoria dacilor în culori, curăţată de naţionalism”, iritaţiile caniculare ale unui artist care încearcă, fără prea multe şanse, să epateze (şi) prin discurs. >>>

Reclame

Mariana Cristescu – Trăim în legendă? Sau legenda ne trăieşte pe noi ? Cunoşteau dacii, oare, Craniile de cristal !?!

În România, în preajma Munţilor Gagu, din masivul Retezat, trăiesc guganii (gugulanii), urmaşii cei mai vechi ai dacilor. Legendele lor sunt pline de eroi de staturi impresionante, uriaşii pomeniţi de mitologiile antice. Neam de păstori, guganii spun că îşi trag numele de la Muntele Gagu, din Masivul Godeanu, la sud de Retezat. Acesta are 21 de vârfuri – de 3 ori 7, numere sacre la arienii carpatici – toate peste 2.000 de metri, dar niciunul mai mare decât vârful Gagu (2.291 metri). Guganii spun că sunt de-o seamă cu acest pisc, adică ar fi cei mai vechi oameni de pe Pământ. Conform legendelor despre giganţi, au dreptate. „Giganţii” sunt copiii mamei Gaia şi ai lui Uran, care se distingeau prin marimea corpului şi prin puterea extraordinară. Formau un popor de munte, pe care nici zeii nu prea se încumetau să-l înfrunte. >>>

Consideratii despre geto-daci si proto-istoria românilor

Nu exista informatii precise despre limba geto-dacilor si caracteristicile acestei limbi. La modul general, denumim dialectul limbii romane pe care il vorbim drept daco-roman conform unui criteriu geografic (actualmente, poporul roman ocupa mare parte din teritoriul care in antichitate era locuit de geto-daci). Sunt romanii descendenti directi din vechii geto-daci si colonistii romani instalati in Dacia ? Iata o intrebare la care istoriografia romaneasca raspunde unanim cu da.  Totusi, cum suna limba geto-dacilor si cat de apropiata era de limba tracilor ? Baldi si Trask o considera ca un dialect al limbii tracilor, altii o considera poate apropiata de frigiana sau cel mult avand o origine comuna cu aceste >>>

Poetul-preot Dorin Ploscaru, în “Nordul extatic”

Un poet care are o deosebită înclinaţie spre imagini emblematice se arată a fi Dorin Ploscaru, poetul-preot aflat la a a 7-lea carte de versuri, în volumul apărut la Editura “Dacia XXI” din Cluj Napoca, “Nordul extatic”. Dorin Ploscaru şi-a făcut un nume respectat în breasla scriitoricească încă de la prima sa carte din 1995, “Să mori primăvara”, debut onorabil, poetul confimînd cu cel de-al doilea volum “Sîmbăta lui Lazăr” (1997) că e un autor ce trebuie luat de seamă de confraţii scriitori mai cu vechime. Iar acest adevăr a fost confirmat de critica literară care a marcat elogios fiecare din apariţiile sale editoriale ulterioare. >>>

„Dacii – Adevăruri tulburătoare 2012”: Noi nu suntem urmaşii Romei! Suntem DACI!

„Noi suntem urmaşii Romei? Sau istoria României se bazează pe un lung şir de falsuri?”

Filmul are aproape o oră şi susţine că romanii şi dacii au strămoşi comuni şi că Dacia nu a fost romanizată în modul susţinut de teoriile oficiale. Studii genetice realizate în Germania, citate de autorii documentarului, indică faptul că populaţia românească din prezent este înrudită foarte puţin cu cea din Italia şi foarte mult cu cea existentă în Dacia înainte de cucerirea romană.  >>>

Dacia lui Gheorghe Ciubuc

Un film despre Dacia din Orheiul vechi

Fiecare basarabean are un Decebal al său. Şi o Dacie a lui. Pe acestea le posedă şi regizorul Gheorghe Ciubuc. Filmul lui înjgheabă o hartă a Daciei străbune din pânza unei ploi, pe care o agaţă deasupra Orheiului Vechi, peste care suprapune un lăicer de lumină, ţesut din raze de soare şi legendă. Eroii lui (pictorul Ion Sfeclă, butuceneanul Ionică de 10 ani ş.a.) nu au nevoie de cuvinte pentru a comunica, ci mai degrabă de tăcerile dintre cuvinte. El îi surprinde creând, fiecare reconstituind o Dacie – străvechiul imperiu, mai mult ceresc, cum credea Zamolxis că este – care ar fi numai a lui. Artistul ne învaţă să auzim tăcerea şi să vedem nevăzutul, în aşa fel încât să putem încetini trecerea clipelor. >>>

Maria Diana Popescu – Icoana făcătoare de minuni, pictată de Apostolul Luca şi binecuvîntată chiar de Fecioara Maria

Mănăstirea Nămăești

 Pe la orele amiezii eram foarte aproape de locul unde Apostolul lui Iisus, Andrei, semănase bobul din care azi se înalţă crucea Mînăstirii Nămăieşti, sfinţind locul. Turla se prefigura dinaintea privirii noastre, straşnice mîini necunoscute o ridicaseră acolo în prima jumătate a secolului VI, într-o zonă cu străvechi urme istorice şi de un pitoresc aparte. Măicuţele Gabriela şi Alexandra ne-au întîmpinat cu aceeaşi creştină bunăvoinţă. Zidurile mînăstirii >>>

Cristea Sandu Timoc – „Sârbii și bulgarii au furat românilor sud-dunăreni autonomia și dreptul valah cel vechi, limba română, numele și bisericile”

Cristea Sandu Timoc

Interviu cu CRISTEA SANDU TIMOC Secretar general al Asocației „Astra Română” pentru Banat-Porțile de Fier și Românii de Pretutindeni

Timocul sau Valea Timocului este o regiune situată în nordul Peninsulei Balcanice (în estul Serbiei și nord-vestul Bulgariei), de-a lungul văii râului Timoc și în zonele montane adiacente acesteia. Este formată din județele sârbești Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaječar, precum și din regiunea bulgară Vidin. >>>

Vavila Popovici- Întoarcerea acasă

scriitor, S.U.A

„Mult mai bine-ar fi, se înţelege,   

bunul simţ de-ar ţine loc de lege.

La Fontaine       

 Mentalitatea este felul de a gândi al unui individ, a unei colectivităţi, nu? M-am reîntors în ţară. Ofiţerul de la controlul de paşapoarte îmi spune: >>>

Prof. dr. Ghe. Carageani – “Aromânii: repere istorice, lingvistice, culturale şi politice”

Aduşi aminti cum va s-videm tu bitisita a etãl’ei X armân’il’i şi spun el’ işiş cu numa: armân’i icâ aromân’i tutunãoarã rrãmãn icâ romãn a deapoa populili vitini lă spun: greţl’i – cuţovlahi, sârghil’i – ţânţari, zbor cari deadi prit macedo-vlahi ţinţari tu nordul a Dunăl’ei, belli vlasi easti numa ţi lă u da vãrgarl’i, şi tut aşi ramăn icâ …numa ţi lă u da arbineşl’i.
Nu ştim tu aestu kiro numirlu di tamam a armân’ilor, ştim că suntu tu un proţes di asimilari tu Hamunisia Balcanică iu bãneadza tu Gârtie, tu fosta Iugoslavie, tu Ripublica Macedonia, tu numir ma n’ic tu Vârgârie, tu Arbinisie iara tu Romãnia bãneadza aproapea 100 000 di n’il’i di armãn’.  >>>

Zaharia Bala: Manifestul inimii de român- Adevărul istoric despre un ținut numit Transilvania

ZahariaBalaDeşi suntem o naţie cu un trecut zbuciumat, înscris cu litere de sânge în analele istoriei universale, graţie inteligenţei, înţelegerii şi înţelepciunii de care a dat dovadă de-a lungul secolelor, poporul român a reuşit să-şi păstreze demnitatea, integritatea şi, nu în ultimul rând, valorile sale naţionale. Respectând istoria altor popoare  şi-a respectat şi apărat propria istorie, iubindu-şi dintotdeauna rădăcinile şi locurile moştenite din moşi strămoşi, trăind în bună înţelegere cu toate neamurile >>>

Alexandru Nemoianu- “Dacia Preistorică” de Nicolae Densușianu

Nicolae Densusianu: Dacia preistorică

În 1913 apărea la Bucureşti lucrarea Dacia preistorică, de Nicolae Densuşianu. O lucrare absolut impresionantă, de peste o mie de pagini, o sinteză care, încă de la apariţia ei, a stârnit şi continuă să stârnească enorme pasiuni, pozitive şi negative. Oricum am considera-o, un lucru rămâne sigur, această istorie nu poate fi ignorată. în chip fericit, cu eforturi absolut eroice, în anul 2002, Editura bucureşteană „Arhetip“ a retipărit, după original, lucrarea, dându-i nou suflu de viaţă şi îndemnând la reflecţie o nouă generaţie. Editura a reuşit să spargă o anume conspiraţie a tăcerii dusă în jurul lucrării şi să termine lucrarea nefastă de batjocorire a ei. O conspiraţie care, după cum vom vedea, avea >>>