Biblioteca „Glasul Bucovinei” – un vis împlinit al românilor din Cernăuţi

Odată cu inaugurarea Bibliotecii „Glasul Bucovinei” din Cernăuţi, în spaţiul literar românesc din această zonă minunată, a fost înscrisă o pagină nouă. De multă vreme se discuta despre deschiderea unei biblioteci româneşti la Cernăuţi şi, iată, în cele din urmă, visul celor interesaţi de a avea în centrul regional o asemenea bibliotecă, practic, a devenit realitate. Intelectualitatea română din Bucovina, profesori, scriitori, lideri ai asociaţiilor culturale, reprezentanţi ai mass-media au fost prezenţi, marţi, 20 noiembrie, la acest eveniment deosebit de important pentru mediul literar cernăuţean – inaugurarea Bibliotecii „Glasul Bucovinei”. Evenimentul a fost posibil graţie eforturilor depuse de profesorii Alexandrina Cernov şi Ilie Luceac, personalităţi marcante în domeniul literaturii şi culturii române bucovinene şi nu numai. >>>

Reclame

„L-am găsit pe Dumnezeu în Liturghia Ortodoxă”

În paşaport se numește George. Numele de botez este Vasile. Adesea își semnează corespondența sub pseudonimele de Georgy Georgiyevitch și Alexandru, după numele împăratului său preferat, rusul Alexandru al III-lea. Fost programator, acum muncitor pentru Lavra Mănăstirii Poceaev, americanul și-a găsit patria spirituală în Rusia. Într-un interviu acordat lui Vitaly și Valentinei Trubetskoi a dezvăluit numeroasele lucruri interesante.

Ce v-a atras la Biserica Ortodoxă Rusă, dvs. fiind un american nativ?

Deși părinții mei sunt protestanți, m-au trimis la o școala catolică pentru că în America acestea sunt considerate a fi mai bune, având cursuri mai serioase și absolvenți cu performanțe. Acolo este obligatoriu să mergi la orele de religie catolică. Când eram mic era interesant, pentru că la școală auzeam un punct de vedere, iar la Biserica protestantă (Presbiteriană) un altul. La ore am învățat despre Marea Schismă și am fost încurajați să vizităm o biserică ortodoxă. >>>

Octavian Curpaş – Lacrimile Luminiţei Amarie

Motto  „Lacrimile sunt roua de pe fruntea

îngerilor care păcătuiesc în cer…” (Luminiţa Amarie) 

 Luminiţa Amarie este o poetă care încearcă cu talent şi demnitate să se facă  cunoscută în lumea literară contemporană. S-a născut în data de 20 ianuarie 1987 în oraşul Dorohoi, Judeţul Botoşani. La o vârsta fragedă a părăsit ţara, stabilindu-se pentru un an în Italia, apoi în Franţa, unde frecventează o serie de cursuri şi specializări, printre care liceul şi studii preuniversitare. Încă din şcoală a fost remarcată pentru talentul său poetic, literar şi artistic. Călătoreşte în Europa, Africa, America de Sud şi Orient. În prezent locuieşte în Marea Britanie, la  Londra, dar se reîntoarce foarte des la Parisul copilăriei şi din ce în ce mai mult în România, unde pământul o cheamă şi-i dă puterea de a scrie. >>>

Traian Cicoare- In memoriam

A făcut studiile secundare la Liceul „Traian“, din Turnu Severin, unde a făcut obiectul „Limba română“ cu C.D. Ionescu, critic literar, publicist şi scriitor eseist; la istorie l-a avut pe Aurel Decei, turcolog apreciat; anatomia cu doctorul psihiatru Ion Biberi, filozof, critic literar, scriitor, eseist; la muzica pe compozitorul Petre Severin, care i-a vorbit şi de muzicianul folclorist Gavril Galinescu; filozofia cu D. Papadopol, autor de numeroase cărţi de filozofie, în special despre Seneca. După serviciul militar la Şcoala de ofiţeri de rezervă şi front, la Păuliş, în 1945, s-a înscris la >>>

Se impune o Dictatură a Virtuții!

Interviu cu scriitoarea şi jurnalista Maria Diana Popescu redactor-şef adjunct, revista „Agero”-Stuttgart

Adrian Botez: Stimată doamnă Maria Diana Popescu,  interviul de faţă este, pentru mine, dintr-un anumit punct de vedere, o premieră. Mai exact, pentru prima oară intervievez o persoană de mare fineţe a Duhului, având o valoare spirituală încă ne-explorată decât destul de fugitivo-superficial, de către hermeneuţi –  dar atât de discretă cu sine însăşi, încât ai zice că „lucrează sub acoperire”, sub pseudonim. Am răscolit tot Internetul, pentru a afla, înafară de titluri de cărţi, versuri sapienţial-orfice şi articole de o eleganţă şi, concomitent, incisivitate (intelectuală şi critică) exemplare – şi niscaiva date biografice : n-am aflat decât lucruri ţinând de ideatica dvs. splendidă, am „legumit”, cu aleasă desfătare, formulările dvs. subtil-sentenţioase, din articole, dar nimic despre omul cu personalitate tetrestră, omul de „carne şi sânge”, omul care să devină un con-locutor solid, non-fluid. Pe de o parte, vă admir, necondiţionat, superba dvs. discreţie, în acest veac al exhibiţionismului, al imposturii şi al mahalagismului mondializat! Dar, cu următoarea informaţie seacă: „Maria Diana Popescu – eseist, critic, poet, jurnalist, >>>