Paştele din sufletul creştinului

„El iubirea şi-o arată pentru nişte păcătoşi/ Care-ar fi ucis nu unul, ci o mie de Hristoşi…/ Nu murea: fiu pentru tată, tată pentru fiu, sub spini,/ Ci murea – să-i învieze – un străin pentru străini/ Dar Străinul de pe Cruce, sub ocară fiecui,/ Îi iubea mai mult cât tatăl şi-ar iubi copiii lui!/ Numai limbă îngerească ar putea cândva să spuie/ Cât de mari dureri îndură Sfântul pironit în cuie:/ De la creştet la călcâie, carnea Lui cu oase sfinte/ Rabdă chinuri ce nu omul le-ar putea grăi-n cuvinte./ Dar mai mult decât îndură trupul Său Iisus îndură/ Pentru că iubirea-I Sfântă I se răsplătea cu ură!…!, scrie Vasile Militaru în poezia „Iartă-le lor, Doamne…” >>>

Reclame

Nicolae Steinhardt – Dăruind vei dobândi

  Orb, neghiob si stramt la minte, cum ma aflu, n-am fost totusi atat de stupid si nestiutor incat sa cred ca Hristos ne cere sa dam din prisosul nostru: asta o fac doar si paganii. Am fost insa indeajuns de nepriceput si de ratacit in bezna spre a cugeta – ceea ce pare intru totul conform cu invatatura crestina – ca ni se cere sa dam din putinul nostru, de nu si din prea putinul nostru. Ba am si mers pana la a ma invoi cu ideea ca din pilda celor doi bani aruncati de femeia vaduva in cutia darurilor (Marc 12, 41-44 ; Luca 21, 1-4) reiese indemnul de a da tot ce avem, toata avutia noastra. >>>

Recital de Poezie creștină la Teliu, lângă Brașov

De cateva zile si nopti, Primăvara a venit frumos și anul acesta cu adierile ei duioase si imbratisari de vant incalzitor… Insulele de zapada de pe campuri dispar discret si parca se retrag mai sus peste dealuri pana pe varfurile reci ale muntilor. Prin parfumul delicat al florilor rasarite din pamantul dezghetat, si-a anuntat intentia de a zbura pe cerul inmiresmat al spiritualitatii noastre, prima manifestare cultural artistica de la care invitatia de participare a venit cu pas usor, asemeni caprioarelor din padurile reliefului lin din partea de rasarit a Brasovului, unde urma sa inmugureasca florile interpretative ale creatiei Parintelui Ghelasie. >>>

Octavian D. Curpaș- Interviu cu Vavila Popovici

Vavila Popovici în 1953

Poetei şi prozatoarei Vavila Popovici ştiinţa i-a dat multe cunoştinţe, însă literatura a încercat să o  înveţe ce să facă după aceea, cu ele. Ştiinţa i-a  exersat şi i-a ordonat mintea, iar preocupările artistice şi literare i-au şlefuit-o, atât cât s-a putut. Născută la Suliţa, în judeţul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic sensul cuvântului adaptare, pentru că a copilărit în diferite oraşe, a schimbat mereu şcolile, a pierdut şi a câştigat prieteni. Pentru ea, cea mai frumoasă amintire din >>>