Marilena Guduleasa – Proveniență: Fake

Marilena Guduleasa

E plină lumea de Vuittoane. Tot snobul care se respectă are în dulap măcar o țoală mai spălată, de firmă, o pereche de gumari Versace, niște șlapi Gucci sau un ghiul de Cartier. Gustul la haine rămâne o opțiune personală, care uneori n-are nimic de-a face, nici cu gradul de educație, nici cu cel de cultură. Îmi întăresc convingerea asta de câte ori dau în câte o revistă peste rubrica “Bine” sau “Prost îmbrăcați”.

Sunt persoane cu bani, cu stilist propriu, cu școală și ștaif, care o dau în bară și pe care hainele stau ca puse cu furca. Și sunt altele, cvasi-anonime, nici prea drăguțe, ale căror standarde mai adaugă sau mai scad cel puțin câte 10 cm din STAS-ul 90-60-90, care și dacă și-ar pune o oală-n cap, tot ca scoși din cutie ar arăta. >>>

Reclame

Dorel Vişan: „Sunt un orgolios!“

Stăteam şi mă gândeam cine sunt azi cei care vor ajunge în postura de maeştri peste, să zicem, 30 de ani. Mă gândeam, nu foarte entuziast, vă mărturisesc…

Stăteam într-o după-amiază din săptă­mânile astea la o terasă. Stăteam de vorbă cu maestrul Dorel Vişan. Despre ale noastre. Vorbeam şi făceam intervi­ul acesta. La un moment dat, în timpul lui, mă gândeam ce meserie frumoasă e asta. Să te întâlneşti cu oameni de talia lui, să pui ce întrebări vrei. El să-ţi răspundă. Frumoasă meserie, dom­nule! La final, maestrul să dea un telefon cuiva, să aducă o carte pentru prietenul său. Referindu-se la mine. Pentru o oră, vara asta, am fost prietenul maestrului Dorel Vişan. >>>

Plagiatul – sport de performanţă la români

De câţiva ani buni auziţi mereu de cazuri de plagiat. Se discută la televizor, la radio, puteţi citi în ziare pe primele pagini, pe internet etc. Nume sonore ale unor oameni din  cele mai înalte instituţii ale statului sunt puse în legătură cu un astfel de păcat. Unii sunt daţi afară din serviciu, altora li se retrag titlurile ştiinţifice şi academice, despre alţii nu se mai vorbeşte nimic după câteva zile de mare zarvă. Nu voi da astfel de nume, fiindcă numai justiţia este în măsură să stabilească, dacă cineva este cu adevărat vinovat sau nu. Aşadar, vom discuta despre păcat, respectiv despre infracţiune, ci nu despre păcătoşi sau infractori propriu-zişi. >>>

Iulian Antonescu – in memoriam

 Au trecut 21 de ani de când a trecut la cele veşnice profesorul Iulian Antonescu, ctitor şi deschizător de drumuri în muzeografia şi arheologia băcăuană. Pe un plan mai larg, pentru noi şi sper că şi pentru cei ce vor veni după noi, Iulian Antonescu rămâne omul de larg orizont spiritual şi formaţie enciclopedică impresionantă, prezenţă activă, vreme de aproape patru decenii, în varii domenii, de la istoriografie, arheologie, muzeologie şi apărător al monumentelor >>>

Lupul sunt Eu

În copilărie, ca să ajung la şcoala din satul Talpa, trebuia, noi copiii din Homiceni, să parcurgem o distanţă de trei kilometri, indiferent de vreme. Ne organizam în cete, aprindeam făclii şi plecam la ore mici, dimineaţa. Ca să ajungem la şcoală. Iernile erau zbuciumate, nămeţii cît munţii, şi în suflet  frica de lup. Plecam de acasă cu frica de lup… Stăruia în mintea noastră îmaginea fiarei, auzisem poveşti cu lupi, cum au sfîşiat oameni.  Aprindeam nişte făclii de seu, şi ne înarmam ca să travesăm cîmpia… Pe cîmpia dinspre Talpa, către Văleni, erau nişte clăi uriaşe de paie… Ca nişte animale preistorice. Era după Bobotează, înaintam în noul an, aşa cum intram în zăpadă pînă la gît. Cred că era pe la >>>

Victor Brauner și spectacolul Europei

Victor Brauner (n. 15 iunie 1903, Piatra Neamț – d. 12 martie 1966, Paris) a fost un pictor și poet suprarealist evreu, originar din România. Victor Brauner a fost fiu al unui fabricant de cherestea din Piatra Neamț și frate al folcloristului Harry Brauner, respectiv cumnat (târziu) al folcloristei și artistei plastice Lena Constante.

Victor Brauner şi însoţitorii. Dacă nu mai e cazul să revin asupra argumentelor, deja cunoscute, care-l plasează pe Victor Brauner printre protagoniştii de frunte ai avangardei istorice universale, totuşi cred că trebuie explicat termenul „însoţitor(i)” în contextul nostru. Fără a eluda sensul propriu (şi, în anumite momente din biografia artistului, el apare firesc prin vecinătăţi, întâlniri, angajamente, conjuncturi şi conjecturi, prietenii etc.), aria înţelesurilor se lărgeşte şi capătă nuanţe noi când discutăm despre „însoţitor(i)” din >>>