Pământul ne este mamă – ,,Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine pământului.”

globe_eastPreşedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln (1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854, ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a fost promisă o rezervaţie. La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei Seattle. Această scrisoare se numără printre cele mai frumoase şi mai profunde gânduri care au fost rostite vreodată despre mediul înconjurător al omului. Scrisoarea este trimisă tuturor ţărilor lumii, cu prilejul Zilei mondiale a Mediului, 5 iunie, de către UNEP, iar oraşul SEATTLE şi-a primit numele după această căpetenie.

,,Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte să cumpere pământul nostru – ne cere prea mult… Cum se poate vinde ceva, sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa ceva ne este cu totul străin. Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei…Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt pentru poporul meu. Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori. Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare – ne sunt fraţi. Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate aparţin aceleiaşi familii. >>>

Ion Creangă- Prostia omenească (poveste)

 A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.

        Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor.

        Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. >>>

Vasilica Grigoraş: „Aşa vreau eu” -povestiri

”TUTĂ DE TUTE”

            De când mă ştiu, părinţii şi bunicii, unchii şi mătuşile, toţi spuneau că este bine să mâncăm fructe proaspete.

            Micuţă fiind, mami  şi Buna mă obişnuiau cu gustul tuturor fructelor, făcându-mi, la început sucuri, apoi salate, apoi fructe întregi aşezate şi asezonate frumos pe o farfuriuţă anume pentru fructe. De fiecare dată, Buna îmi spunea cu şarm: te invit, draga mea Sara, să facem o  “burtă de fructe!” >>>

Irina Păcurariu, despre soţul ei, alpinistul Ticu Lăcătuşu: Pentru noi este bărbatul din casă, nu eroul

O conversatie cu Irina Pacurariu e un prilej de relaxare si inspiratie, deopotriva. Am reusit sa o prindem la telefon pe realizatoarea de la TVR 1 intr-una din zilele in care conducea pe ruta Bucuresti – Piatra Neamt, si i-am tinut de urat o bucata de drum, rugand-o sa ne povesteasca despre fetitele ei – Ana si Iris, despre sotul sau – faimosul alpinist Ticu Lacatusu, despre profesia, dorurile si dorintele ei. >>>