Mihai Dascălu – Ţara Moldovei în faţa Adevărului

Moldova”Nihil possumus contra veritatem”
(Nimic nu poti face contra adevarului)
***
Daca este adevarat ca la 16 (28) mai, anul 1812, Rusia Tarista a sfasiat Tara Moldovei in doua, atunci –
– jumatatile nu pot fi decat identice;
– Interfluviul Nistru – Prut este tot atat de roman, precum e spatiul dintre Prut-Carpati;
– supozitiile ”stiintifice” ale sovieticilor despre sterila controversa moldoveni – romani sunt totalmente mincinoase;
– niciodată în istorie Basarabia nu a fost o entitate teritoriala;
– statalitatea moldoveneasca are o singura continuitate, cea a Principatului Moldova, si nu poate fi combatuta de ”statalitatea socialista moldoveneasca“, instrument veritabil in expansia revolutiei permanente; >>>

Mihai Dascălu – Ţara MOLDOVEI in faţa Adevărului

Moldova”Nihil possumus contra veritatem” (Nimic nu poti face contra adevarului)
                                                                          ***
Daca este adevarat ca la 16 (28) mai, anul 1812, Rusia Tarista a sfasiat Tara Moldovei in doua, atunci –
– jumatatile nu pot fi decat identice;
– Interfluviul Nistru – Prut este tot atat de roman, precum e spatiul dintre Prut-Carpati;
– supozitiile ”stiintifice” ale sovieticilor despre sterila controversa moldoveni – romani sunt mincinoase;
– statalitatea moldoveneasca are o singura continuitate, cea a Principatului Moldova, si nu poate fi combatuta de ”statalitatea socialista moldoveneasca“, instrument veritabil in expansia revolutiei permanente;
– niciodată în istorie Basarabia nu a fost o entitate teritoriala;
– pseudo – „Maldova” de pe malul Bicului constituie o totala aberatie comparativ cu frumoasa legenda a descalecatului Moldovei;
– Romania nu poate avea frontiera la est cu Moldova (? – si viceversa!) – aceasta fiind una din componentele statului;
– la discretia Federatiei Ruse, ”independenta” din 27 august 1991 a satisfacut ambitia personala si de grup a liderilor locali, dar a sacrificat Unirea; in fapt, suntem complicii unui haos; >>>

Constantin Enianu – versuri

con-summum

să fiu modernist sau postmodernist
şi prefixe de soi să invoc în creaţii
ca timpul meu să dispară simplist
cu lumea avidă de alte situaţii
epifenomene prin retine pătrund
adânc în suflet să discearnă abis
de-nţelesuri cu sonuri pe prund
liniştind vreun visat paradis
căci clarul e o formă-n reformă
lejer să se plimbe prin viaţă
viclenia raţiunii transformă
arta în economie de piaţă
sunt realist sau suprarealist
şi mă consum ca un artist >>>

Constantin Noica: “Ce e etern și ce e istoric în cultura românească?”

Constantin.NOICA-fotografiromani.ro-foto:Dinu.Lazar“De ce noi, romanii, etnic vorbind mai omogeni decat germanii, a trebuit sa asteptam soarta o mie de ani? Situatia geografica defavorabila, neprielnica conditiilor istorice, navaliri barbare, vecini salbateci? Dar acestea ar fi trebuit sa fie motive in plus de afirmare, elemente de marire proprie, daca pornirea de a face istorie, pornirea oarba si primordiala, ne-ar fi aruncat irezistibil in vartejul universal. Astazi la ce-am ajuns? La vointa de a face istorie. Cine a inteles acest lucru este lamurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rational, abstract, constient in tragicul nostru “.

Randurile acestea, scrise de un tanar acum cativa ani, pot nedreptati sau nu neamul romanesc; aceasta nu ne intereseaza. Ele ne aseaza insa dintr-o data in inima tensiunii care domina, pe toate planurile lumea romaneasca de azi. >>>

Constantin Enianu – Ungere regală

Din evantaiul catedralelor dedicate Fecioarei Maria în Franţa nordică, cea din Reims are ca funcţie specială să lege istoria acestei ţări de misterul revelaţiei creştine. Mama lui Dumnezeu încoronată de fiul ei acordă aici un sens profund botezului lui Clovis care, înfăţişată pe frontispiciul faţadei catedralei, reprezintă însăşi botezul Franţei în 496. „Ivindu-se dintr-o floare de crin, simbolul purităţii originare, Fecioara şi Cristos, în vârful arborelui lui Iesei, redă legătura vizibilă şi invizibilă între regii Vechiului Testament şi cei ai Noului Testament. Pentru a înfăţişa această continuitate, pe faţadele catedralelor noastre, galeriile regilor simbolizează totodată regii Iudeei şi regii Franţei. La Paris, ca şi la Reims, la Chartres, ca şi la Amiens aceste galerii ne amintesc caracterul regal al lui Cristos şi funcţia sacerdotală a oricărui rege, a cărui legitimitate este de origine divină.”(Paul Barbăneagră, „Arhitectură şi geografie sacră. Reims, Catedrală a încoronării.”)(*) Regii mor, însă regalitatea rămâne. Prezentaţi în picioare, în galeria lor, ori culcaţi, în bazilica Saint Denis, >>>