Constantin Bârjoveanu – Cronica pisălogului (I)

autoportretIn memoriam                             Fântâna albã

S-au strâns între noi – de când ne cunoaştem – tone de amintiri… Afarã e un soare aiuritor ca şi atunci când ne-am întâlnit de mult, la început, prin anii’71-72…
…Câtã lume vraişte, câte mătănii de argilă, câtã risipă şi ce lung ecou…
La sfârşitul anilor’90, când am pus piatra de temelie a „Gazetei de Roman”, m-am gândit să am alături câţiva prieteni talentaţi. Printre ei se găsea şi Constantin Bârjoveanu – nea Costică – aşa cum îi spuneam eu. Ştiam că scrie şi pictează doar cu mâna dreaptă, fiind permanent în contact cu prezentul.
„Cronica pisălogului” i-a venit ca o mănuşă şi din numărul trei al ziarului a preluat-o definitiv făcând din ea una dintre cele mai citite rubrici. Într-o zi mi-a spus: „EUL EXISTĂ” iar eu i-am replicat cu formula arhicunoscută lăsată de Descartes: „COGITO ERGO SUM”. Scriind aceste rânduri, mi-am amintit de marele creator de şcoală filosofică – Nae Ionescu – care spunea: „EUL îşi trăieşte existenţa iar existenţa este legată indisolubil de doi factori: SPAŢIUL ŞI TIMPUL.” >>>

Reclame