Testamentul artistic al romaşcanului Constantin Bârjoveanu

Bârjoveanu

Poezia, pictura diversificată-religioasă, laică şi caricatură – pamfletul jurnalistic, toate s-au contopit neaşteptat de solid într-o operă indestructibilă, lăsându-ne imaginea totală a unui om ce s-a dăruit fără rezerve artei: Constantin Bârjoveanu.
Admis la Şcoala Medie de Arte Plastice din Iaşi (1952) unde se formează ca pictor, sub îndrumarea atentă a celor două mari personalităţi din acest domeniu: Corneliu Baba şi Dan Hatmanu. Continuă lectura

Reclame

Constantin Bârjoveanu

Imagine

7a

Ura!!! Am luat bacalaureatul! (pamflet)

1Monşér, căldură mare! Uf! Furtuni şi caniculă…Râd de mă prăpădesc…Se agită lumea pentru bacalaureat, deşi nimic nou sub soare. Încă de pe vremea lui Ceaşcă existau privilegiaţi la diverse examene. Nu existau atâtea meditaţii, dascălii îşi faceau datoria la clasă. Acum, de ce nu găsesc înţelegere? Săracii sunt ocupaţi non stop. Ore la clasă, ore în particular, probleme gospodareşti. La clasă ajung epuizaţi, trebuie înţeleşi. >>>

Constantin Bârjoveanu

autoportretS-a născut la 26 martie 1934 (d. 18 martie 2000) la Romanpictor, poet, eseist. A urmat Şcoala Medie de Arte Plastice din Iaşi (1952) apoi Şcoala Populară de Artă din Bacău (1962) sub îndrumarea a două personalităţi: Corneliu Baba şi Dan Hatmanu. Toată viaţa şi-o dedică artei, picturii, graficii, colajelor, cochetând cu poezia, pamfletul etc. Debutează în poezie (1971) la Cenaclul Panait Muşoiu cu poezii de esenţă socială. Publică peste 565 de tablete umoristice în Gazeta de Roman.

                         De-ar trãi azi poetul

 
„Mi-ai dărui, frumoasă doamnă
   o călimară de argint
 Cu două găuri întunecate
   ca două porţi de labirint,
 În care gândurile mele…
   n-am să le-afund; nici pomeneală,
 Că nu mai am de ce mă teme;
   le-oi da pe toate la iveală.
 Scafandru-nchipuirii mele
   din fundul ei poate va scoate
 Epave fapte de-altădată
   ce încă nu au fost uitate,
 Dar n-au fost scoase la lumină,
   nu că scafandrii nu cutează,
 Dar s-ar părea, ba chiar e sigur,
   că adevărul deranjează…“
                                                    (Pegasul dă cu copita, Editura Muşatinia 2003)                                                                    

>>>