Ben Todică – Noi trebuie să ne schimbăm

Noi suntem schimbarea. Puterea e în mâinile noastre. Noi suntem parte din această mare orchestră “omenirea” şi nu încape îndoială că am ieşit din acordul melodiei, am scăpat bagheta din mână.

Am putea spune că este vina noastră. Am neglijat-o! Am devenit nepăsători. Ne-am sabotat singuri, în sensul că nu ne-am folosit puterea. Am renunţat la ea cu uşurinţă sau ne-a fost furată de sistem.

Suntem născuţi în acest mediu şi ne-am obişnuit cu el. Facem tot felul de compromisuri uitând de etică şi obligaţii, de promisiuni şi vise, pierzându-le câte puţin în fiecare zi. În tinereţe, văzând ce se întâmplă cu deciziile conducătorilor noştri am devenit tot mai şocați de direcţia spre care ne îndreptăm. Renunţarea la educaţie şi sănătate în favoarea profitului, renunţarea la respectul faţă de seamănul tău pentru succes, neglijarea experienţei şi efortului pentru familie şi comunitate, toate m-au întristat. >>>

28 iunie 1940- Consecință a Pactului Molotov-Ribbentrop: URSS declara razboi României!

28 iunie 1940. „Timpul”, „Universul” si celelalte mari cotidiane ale vremii care apareau la Bucuresti, ca si in restul tarii, aveau prima lor pagina in chenar de doliu. Urma sa se produca primul mare rapt teritorial al acelui an de cumpana – ocuparea prin forta a Basarabiei si a nordului Bucovinei, de catre Uniunea Sovietica, in urma unui ultimatum deosebit de insolent. Imperiul sovietic cerea guvernului roman sa-i fie cedate Basarabia si nordul Bucovinei (in fapt, acestor teritorii li se va adauga si Tinutul Herta). Alternativa nu era explicit formulata in ultimatum, dar era suficient de transparenta: URSS declara razboi Romaniei!  >>>

Pentru cei care nu ştiu

 Ştiţi ce înseamnă să te târăşti prin noroi şi nici măcar să nu îţi dai seama din simplu motiv că altceva nu ai cunoscut? Ştiţi ce înseamnă ca în momentul în care ai scos capul din groapa în care te afli să îţi doreşti să nu trebuiască să te mai întorci vreodată? Ştiţi ce înseamnă toate astea? Nu, ştiţi doar să trageţi foloasele. Dacă ştiţi cu adevărat ceva atunci asta e: să trageţi foloasele. Nu am prins mai nimic de pe vremea lui Ceauşescu.  Nu pot să vin cu poveşti cutreietoare, despre cât de greu a fost, despre cum a umilit, flămânzit şi batjocorit oamenii. Nu mai ţin minte cum era sa stai la coadă pentru pâine sau fructe. Nu mai ştiu nimic din toate acestea pentru că nu aveam nici trei ani când a fost executat. Nu pot nici să plâng nici să regret acele vremuri.  Şi îmi pare bine, au fost suficienţi care au făcut-o. Mulţi >>>