George Petrovai – Despre Kafka şi kafkianism (Intenţiuni monografice)

1.A doua scrisoare către tata

Dragă tată,
Îţi trimit şi aceasta a doua scrisoare, deşi nu sper să-ţi parvină, aşa cum de altminteri nu ţi-a parvenit nici prima. Cu toate astea ţin să fie cât mai bine întocmită, căci ea se vrea mărturisirea mea sinceră în legătură cu raporturile statornicite între noi din copilărie şi până în clipa de faţă.
Să nu-ţi fie cu supărare, dar amintirile mele din cea mai fragedă pruncie sunt realmente strivite de imaginea ta de om satisfăcut de sine, care cu regularitate îşi pendula rigorismul între o severitate suportabilă şi un autoritarism de factură tiranică. >>>

Reclame

părintele Iustin Pârvu – Semnele vremii noastre

Iustin Parvu„Fugi de prietenii tăi răi. Că de aici pornesc toate relele,de la prieteniile nepotrivite”

–         Ce părere aveţi despre cei care spun: „Ei, o viaţă am, aşa că am să o petrec cum vreau eu, într-o distracţie continuă” ?

–         Creştinul, omul nostru, nu are numai viaţa aceasta pământeană, el se pregăteşte aici, pe pământ, pentru viaţa cealaltă, viaţa veşnică. Dacă dai veşnicia pentru clipa de pe pământ, atunci nu ai făcut decât să alegi cum e mai păgubos. Regula Bisericii şi a credinţei nu te trimite în peşteră, ca trăitor pe lumea asta, nu îţi interzice să te bucuri de tot ce a iscodit mintea omenească, dar toate cu măsură. Dar pe un om care spune că doar o viaţă are şi o transformă într-o petrecere continuă nu poţi decât să-l deplângi şi să-l laşi în pace. Ce poţi să-i faci? Darurile Sfântului Duh, cum spunea proorocul Isaia, sunt în număr de şapte: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, cunoaşterea, evlavia, bărbăţia, frica de Dumnezeu. Dacă ai primit darurile acestea şi le respecţi, apoi viaţa îţi este plină. Cine face altfel, nu e creştin. Sau e creştin de paradă. >>>

Zorica Lațcu Teodosia: Poezii

Zorica Latcu   Primăvara mea

Crescut-au ghiocei in fulgi de nea?…
Atat de alba-i primavara mea!
Mi-i sufletul de patimi neatins
Si cerul floare peste el a nins;
Aleasa floare de matasuri moi
A nins in noapte peste pomii goi
Si i-a invelit in borangic usor.
A prins o boare, calda ca un dor,
S-adie rar miresmele din Raiu.
Al fluturilor maiestrit alaiu
A curs in suflet, linistit si bland,
Pe cai de taina, din adanc de gand.
Si sus, deasupra albei naluciri,
Pluteste raza sfintelor iubiri.
Da primaverii-n duhul meu lumini
Si se rasfrange-n ochii tai senini. >>>

MAria RUgină – Neajungerea de sine

Poposind, într-un târziu, pe o margine de sine
Și privind cu luare-aminte cum ard visele din jur,
Văd o floare alintată de un zumzet de albine.
Ce fac eu când mănânc miere, dulce clipa lor o fur?
 
Atingând o stea deschisă, o simt rece, dar vibrând.
Încercând s-o încălzesc, văd că nu se poate lua.
Strâng în palmă, cu răbdare, foc de mine și de gând…
Ea mă-ntreabă zâmbitoare: ,,Vrei un strop din raza mea?” >>>

Eugen Emeric Chvala: Mă-nclin in faţa ta Bunule Dumnezeu!

Ma-nclin in fata ta
Bunule Dumnezeu !
Ma-nclin in fata ta
Suflet !
Ma-nclin in fata ta
Condei !
Ma-nclin in fata ta
Cuvant !

Acum e vremea retrairilor, vremea asezarii spre contemplare si reverie, vremea darii de seama  a tot ce a fost si a ce va fi, vremea de reculegere si de multumire, vremea dezbracarii de efuziune si a imbracarii in mantia realului, acum e vremea cand cuvintul incepe sa se contureze pentru a se aseza cuminte si citet in memoria acestui timp .
Am daruit primele mele volume pe care am scrijelat cu emotii si lacrimi primele mele autografe in calitate de poet „cu patalama”, cum imi spunea sotia mea Liliana.
O calitate pe care nu mi-am acordat-o eu niciodata ci pe care am primit-o in dar .
Un dar de suflet in primul rand. Un dar pe care, asa cum am spus-o in nenumarate ori, nici macar nu l-am visat vreodata. >>>

Jertfa tinerilor din Decembrie 1989

drapel-revolutieNu sunt om politic, nu sunt politolog, nu sunt comentator politic; sunt doar teolog – atat cat pot fi -, de aceea nu-mi propun sa analizez in vreun fel ceea ce s’a petrecut in Decembrie ’89, nu voi supune unui examen critic: daca a fost sau nu revolutie, daca s’au petrecut anumite „evenimente”, intamplari, sau daca acestea au fost rodul unor scenarii. In masura in care si eu am putut sa urmaresc mass-media, mi-am dat seama ca se fac inca foarte multe speculatii. Adevarul este ca inca nu stim adevarul. Se pare ca nici pe departe. Sa nadajduim ca-l vom sti candva, sau cel putin fratiile voastre, cei mai tineri.  >>>

Constantin Enianu – Deplasarea spre Logos (convergența zeităților)

A fost odată un teritoriu întins de la Atlantic la Marea Moartă, cu oameni care trăiau sub nişte zeităţi metamorfice. Până în secolul al II-lea Î.Hr., aceşti oameni şi-au „exportat” legislaţia, moneda, legiunile şi credinţele religioase în peste 400 de ţări, pe drumuri pavate cu o lungime de 85.000 km. Arta, arhitectura şi geniul lor ingineresc uimesc şi astăzi. Unul dintre cei mai vestiţi poeţi ai lor, Horaţiu, autorul imnului coral „Carmen saeculare”, i-a îndemnat să-şi trăiască cu bucurie clipa („carpe diem”), aşa că ei s-au bucurat de toate binefacerile altor civilizaţii, cucerindu-le teritoriile, comorile şi zeităţile. Aceşti oameni se numeau romani. Obârşia lor e imortalizată simbolic printr-o statuie etruscă, reprezentând o lupoaică datând relativ din anul 500 Î.Hr., alăptând pe Romulus, întemeietorul Romei, şi pe fratele său geamăn Remus, adăugaţi sub lupoaică 200 de ani mai târziu. Dar să vedem de unde începe povestea Romei, a zeilor şi convergenţa lor.  >>>

Emilia Tuţuianu distinsă cu Marele premiu la Secţiunea Proză – Concursul Naţional de Poezie „Dor de dor” Ipoteşti 2012

Manifestări dedicate comemorării poetului Mihai Eminescu la Ipoteşti, judeţul Botoşani.

Poetul naţional Mihai Eminescu este comemorat în localitatea lui natală, la Ipoteşti, în judeţul Botoşani, în cadrul „Zilelor Eminescu”. În cursul dimineţii a fost oficiată o slujbă de pomenire, în capela familiei Eminovici.

Deschiderea oficială a manifestărilor a avut loc în Amfiteatrul „Laurenţiu Ulici” din cadrul Memorialului Ipoteşti, împreună cu decernarea premiului pentru traducere şi promovare a operei eminesciene în străinătate. Pe parcursul zilei se vor acorda şi alte premii şi vor avea loc vernisaje de expoziţii. >>>

Luminiţa Amarie – versuri

De ce te-oi fi iubind

De ce te-oi fi iubind bărbat închipuit
De unde să te iau când sufletul îmi plânge
Pe tine te aștept și anii mi-au murit
Nu te-am putut avea dar mi te plimbi prin sânge >>>

Dorel Mihai Gaftoneanu – Unde am văzut lumina…

 Motto: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

Parodie-pamflet cu acente, ecouri şi reverberaţii din „Aţi fost vreodată la Abrud?” de Octavian Goga şi din “Evrika literaturii! S-a găsit veriga lipsă!” de subsemnatul, D.M.G. Cu dedicaţie Primăriei, Consiliului local şi locuitorilor din Vereşti-Suceava. >>>

Adrian Erbiceanu- Confesiuni pentru două generaţii

poet, Canada

Atâtea

Atâtea ape pier şi nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium – aprigă chemare –
Ca-n primul tremur – prima sărutare; >>>

Dorel Mihai Gaftoneanu- Evrika… literaturii! S-a găsit veriga lipsă!

poet, Botosani

Parodie-pamflet după poezia Aţi fost vreodată la Abrud? de Octavian Goga, pe o imagine de fundal a operei lui Stephen Leacock, autorul nemuritoarelor Povestiri umoristice

Cu dedicaţie specială  d-lui prof. Florin Lâiu, Bucureşti… >>>

Alexandru Priboieni – poezie

poet, Bucureşti

Pentru dragoste 

Pentru dragostea ei, pentru clipa divină

Sufăr şi ard. >>>

Mihai Niculiţă – poezie

poet, Borca Neamţ

Revolta apei
Revolta apei e puhoiul
Obrazul planetei e noroiul
Zâmbetul apei pe pământ e viaţă
 Uimirea ei în iarbă este gheaţă
 Plutirea cerului pe apă este malul
Iar pleoapa-nlăcrimată este pocalul >>>