Andrei Ruse: Românii nu ştiu să vândă cărţi

Putem vorbi de o piaţă de carte în România? Tânărul scriitor Andrei Ruse, al cărui roman de debut, Soni (2008), a ajuns la a treia ediţie şi va fi relansat în septembrie, revizuit şi adăugit, la editura Polirom, susţine că da. Şi o dovedeşte prin cel mai convingător argument: exemplul personal.

Tabu: Ai reuşit aparent-imposibilul pentru un scriitor douămiist: să vinzi două tiraje din primul tău roman. Ce ai făcut?

Andrei Ruse: Am avut o mare baftă: am fost printre primii autori români care s-au folosit de promovarea online.  Am avut norocul de a găsi bloggeri încântaţi să experimenteze, să vadă ce se va întâmpla dacă vor promova o carte. I-am făcut trailer – am fost primul autor român care să-şi promoveze cartea cu un trailer – şi blog de carte activ. Dar să nu-ţi imaginezi că le-am gândit în amănunt, ca pe o strategie. Prima ediţie s-a epuizat în două luni. >>>

Reclame

Rodica Zafiu – Stilistica plagiatului

   Cazul de plagiat făcut public în ultima vreme, cu textele puse la dispoziţia cititorilor pe site-ul ziarului Gândul, ne permite să confruntăm sistematic textul-sursă (Dumitru Diaconu, Curtea penală internaţională. Istorie şi realitate, All Beck, 1999) cu textul-ţintă (Victor Ponta, Curtea penală internaţională, teză de doctorat, 2003) şi să evaluăm tehnicile şi strategiile preluării masive de fraze şi paragrafe. Trebuie spus de la început că, în cazul dat, o măsură educativă sau reparatorie – obligaţia de a reface paginile scrise, punând între ghilimele secvenţele preluate, cu indicarea exactă a sursei –, ar produce un efect catastrofal: zecile de ghilimele nu ar transforma textul într-o lucrare ştiinţifică, ci într-o ciudăţenie, într-o succesiune de lungi citate preluate dintr-o singură sursă, întinse pe pagini >>>