Octavian D. Curpaş : „Mulți spun că americanii au venit prea târziu, alții spun că au venit degeaba” – Interviu cu Marina Constantinoiu, redactor şef la Jurnalul Nanţional

„Jurnalistul este mai degrabă sanitar decât om de cultură. Sanitar al societăţii. Primul ajutor, în caz de nevoie. Iar nevoie este permanent. Nevoia de informaţie, căci omul informat este puternic.” (Marina Constantinoiu)

 Secretul profesiei de jurnalist:

„Totul stă în puterea unui virus – virusul presei!”

 Cuvântul scris a fost şi va rămâne o forţă care poate schimba lumea, ceea ce conferă jurnalismului un statut clar, bine conturat în teatrul existenţial al fiecărei naţiuni. În acest context, condiţia sine qua non pentru transmiterea informaţiei şi prezentarea fidelă a realităţii este propria informare şi documentare a specialistului din presa scrisă. Acurateţea şi rigurozitatea informaţiei sunt extrem de importante, dar destul de dificil de realizat, mai ales în cazul politicii externe – ramură de top a genului gazetăresc. Jurnalistul – în general, cel de politică externă – în special are nevoie în permanenţă de documentare şi informare corectă. >>>

Reclame

Octavian Curpaş- „Mesaje transmise la Radio BBC şi Radio Europa liberă” de Iosif Ţon

Cine îşi mai aduce aminte în clipa de faţă, de acele vremuri când mulţi dintre noi stăteam în faţa aparatului de radio, ascultând cu teamă, însă şi plini de curiozitate, postul de radio „Europa liberă”? Era ca şi cum preţ de câteva ore am fi evadat din România, dintr-un loc devenit un lagăr de prizonieri în mâna comuniştilor. Sau cine îşi mai aminteşte de semnalul de identificare inconfundabil al postului de radio BBC, în limba română? Ascultând emisiunile difuzate prin intermediul BBC, de la Londra, aveam ocazia să gândim că există un „dincolo” de realitatea cenuşie a epocii de aur.  >>>

Maria Diana Popescu- Codul lui Hammurabi

Spaţiul fragil al societăţii civile, colmatat de criză şi de apele revărsate din cer, a scăpat pentru moment  de corturile ocupaţiei politice şi de alaiurile candidaţilor, raşi, tunşi, frezaţi şi parfumaţi, care au invadat ţinuturile patriei, precum extratereştrii în filmele S.F..  Gata cu iarmarocul electoral – spectacolul grotesc şi costisitor (după modelul american), despre care, Oscar Ameringer afirma că  „este arta de a obţine voturi de la săraci şi fonduri pentru campanie de la bogaţi, promiţîndu-le şi unora şi altora că îi va proteja de ceilalţi.” Din păcate, întotdeauna sub vremuri, istoria a fost ostilă mulţimii, ţinută la limita supravieţuirii cu firmiturile de la masa stăpînilor. Cum ar fi dacă intelectualii ar înfiinţa o structură de partid,  ca alternativă la degradatul sistem politic capitalist, un partid cultural-social de temut, care să negocieze de pe poziţie de egalitate cu statul, ca instituţie în slujba cetăţeanului. Ar fi cea mai puternică ripostă din istorie, dată statutului de milogi enervanţi şi inutili pe care autorităţile îl aplică naţiunii. Polonia a eliminat un regim printr-o astfel de acţiune. Nu este un exerciţiu de imaginaţie, ci tentaţia unui demers. Sloganurile manipulatorii care au afectat grav şi pe termen lung structura societăţii civile, viaţa cetăţenească şi imaginea ţării, nu mai pot fi „comestibile”. Regimul de clandestinitate în care a fost trimis cetăţeanul nu mai poate fi acceptat. >>>