Constantin Enianu – Frumosul ca epifenomen: Bauhaus

În oraşul german Dessau, „Gropiusallee” şi „Bauhausstraße”, sunt două indicatoare de pe un stâlp ce duc spre o clădire în care vreme de 7 ani a fost Şcoala de artă, arhitectură şi design Bauhaus, cea mai celebră instituţie germană de acest tip al secolului XX, ale cărei idei novatoare au germinat în întregul spaţiu occidental lărgit. Şcoala a fost proiectată în 1925 de arhitectul Walther Gropius, care a testat iniţial la Weimar în 1919, timp de 6 ani, ideile noului tip de învăţământ vizionar, într-un institut de artă cu profil de academie de arte frumoase, şcoală de arte şi meserii şi centru de cultură artistică modernă cu orientare estetică bine definită. Prin Manifestul inaugural din 1919, Gropius declara că ţelul ultim al oricărui demers artistic este construcţia (clădirea), propunându-şi realizarea unităţii dintre arhitectură, sculptură şi pictură, dintre monumental şi decorativ, sub semnul constructivismului şi al reacţiei pozitive faţă de expresionism.
Legând arta de meşteşug, Bauhaus-ul şi-a depăşit cu mult profilul. El a renovat, cu veleităţi artizanale, arta şi tehnica prelucrării materialelor plastice şi a metalelor, introducând şi învăţământul unor arte diverse ca: baletul şi teatrul, tipografia, publicitatea, afişul şi fotografia. >>>

Reclame