George Petrovai – Ce produce România?

Cred că toţi românii ar trebui nu doar să se întrebe ce produc ei la ora asta şi ce vor putea să producă în viitor (prin viitor înţelegând chiar ziua de mâine), ci şi să răspundă cu curaj şi onestitate la întrebarea de mai sus. Căci una este să aperi de atacurile denigratorilor valorile incontestabile ale ţării care te-a născut şi crescut (asta ţine de bun-simţ, dacă la nivel megacomunitar patriotismul nu mai e cel de odinioară), iar prin prestaţia de zi cu zi să ai mulţumirea că ai contribuit cu o câtime la sporirea avuţiei, implicit a prestigiului naţional, şi cu totul altceva este ca dintr-o inerţie de sorginte demagogică, ridicată la rangul de naţionalism sau (după caz) de patriotism, să ignori evidenţa şi să susţii din toate puterile că lucrurile merg admirabil, când ele de fapt merg şontâc-şontâc. >>>

Reclame

Maria Diana Popescu – Fostul erou al europei libere din ’89 şi pensia fantomei

Tocmai ce mă dumirisem cum e cu „ciorba reîncălzită, cu looserii de profesie, care au luat bătaie, şi cu ţuţării preşedintelui”, cînd o nouă lege ţinteşte buzunarul cetăţeanului. Înainte de a merge în instanţă, treci obligatoriu pe la mediator. Fie că divorţezi sau vrei să te judeci cu megieşul pentru uluca ruptă din gard, medierea e obligatorie, altfel rişti amenzi usturătoare. Peste noapte au apărut 8.000 de mediatori în toată ţara. Altă categorie de încasatori de bani. Tot aşa, ca ciupercile după ploaie, au invadat naţiunea bancherii şi recuperatorii. Taxe, suprataxe şi molii înmulţite pe lamelă capitalistă. Pe vremea răposatului, „medierea” de azi se chema „Comisia de împăciuire”, şi nu costa nicio para. Era o încercare reală de împăcare a părţilor. Politicienii n-au în cap decît modalităţi de golire eficientă a buzunarelor noastre. Tot ce aduce bani pentru prosperitatea trîntorilor devine lege. >>>

Ura!!! Am luat bacalaureatul! (pamflet)

1Monşér, căldură mare! Uf! Furtuni şi caniculă…Râd de mă prăpădesc…Se agită lumea pentru bacalaureat, deşi nimic nou sub soare. Încă de pe vremea lui Ceaşcă existau privilegiaţi la diverse examene. Nu existau atâtea meditaţii, dascălii îşi faceau datoria la clasă. Acum, de ce nu găsesc înţelegere? Săracii sunt ocupaţi non stop. Ore la clasă, ore în particular, probleme gospodareşti. La clasă ajung epuizaţi, trebuie înţeleşi. >>>

Maria Diana Popescu – Veţi Plăti ! Scadenţa Se Apropie !

Maria Diana PopescuSă te prăpădeşti de ciudă, nu alta! Încă o haită de lupi, tocmiţi paznici la oi! Un grup interministerial, căruia i se încredinţează lîna de aur. Alte cheltuieli, aceeaşi miriapozi hămesiţi, cu un ochi la slănină şi altul la făină. Băieţii vor analiza cauzele macro-criminalităţii şi ale marii corupţii, vor trage la răspundere: „ai mîncat usturoi şi nici nu catadicseşti sa faci gargară cu Listerin.” Cam în acest mod „vor analiza structura, starea şi dinamica corupţiei, vor evalua efectele măsurilor legislative şi de politică penală asupra macro-criminalităţii şi vor prezenta Guvernului strategii şi programe naţionale de prevenire”. Cîtă gargară în fişa postului! Un fel de dat cu băţul în vînt sau cu palma în mămăliga fierbinte! În fruntea bucatelor naţionale stau, de aproape un sfert de veac, cei mai tari „specialişti” în strategii şi programe de prevenire şi iată unde au adus Ţara! Preşedintele dă vina (de faţadă) pe nivelul ridicat al corupţiei din instanţe. Adică vorbeşte de funie în casa spînzuratului. E vorba de o fixaţie de meloman pentru o parte a justiţiei, care nu s-a lăsat supusă şi controlată. Cei mai mulţi judecători sînt responsabili, au încă principii de la care nu fac rabat. De aici dorinţa de a distruge ce a rămas bun din Justiţia României, care încearcă, însă fără rezultat, să facă ordine în haosul instalat de opt ani încoace. Unul, răsplătit cu un fotoliu catifelat la C.C.R. pe bani mulţi, a băgat flota la arhivele secrete. Alţii, care şi-au primit porţia de ros, s-au ocupat de casa din Mihăileanu, de schimbul de terenuri, au avut grijă să-i ofere pe tavă justiţia. >>>

MAria RUgină – Miraj devastator

Desigur, BĂNCILE există, spre a te folosi de ele;
De-aceea nu sunt verticale, ci-ntotdeauna paralele
Cu orizontul de nevoi canalizate pe aortă,
Dar și cu solul răbdător, care povara le-o suportă. >>>

Marilena Guduleasa – Proveniență: Fake

Marilena Guduleasa

E plină lumea de Vuittoane. Tot snobul care se respectă are în dulap măcar o țoală mai spălată, de firmă, o pereche de gumari Versace, niște șlapi Gucci sau un ghiul de Cartier. Gustul la haine rămâne o opțiune personală, care uneori n-are nimic de-a face, nici cu gradul de educație, nici cu cel de cultură. Îmi întăresc convingerea asta de câte ori dau în câte o revistă peste rubrica “Bine” sau “Prost îmbrăcați”.

Sunt persoane cu bani, cu stilist propriu, cu școală și ștaif, care o dau în bară și pe care hainele stau ca puse cu furca. Și sunt altele, cvasi-anonime, nici prea drăguțe, ale căror standarde mai adaugă sau mai scad cel puțin câte 10 cm din STAS-ul 90-60-90, care și dacă și-ar pune o oală-n cap, tot ca scoși din cutie ar arăta. >>>

Hochei – sportul șah-viteză: Interviu cu antrenorul Cristi Munteanu

DSC02746În dorința de a-și da copiii la un sport, părinții își pun numeroase întrebări, care necesită răspunsurile profesioniștilor. Veaceslav Fetisov, în unul din interviurile acordate, spunea: “Copiii care fac sport de la vârstă preșcolară, la 12 ani au imunitatea formată împotriva drogurilor, alcoolului și tutunului.” Obișnuim să vorbim despre sport doar la nivelul cel mai înalt, acolo unde se învârt cei mai mulți bani și medaliile cel mai mult râvnite, dar cum începe totul? Cum se fac primii pași? Care sunt bucuriile și sacrificiile unei copilării antrena(n)te? Fiindcă echipa de antrenori Gladiators Dunărea Galaţi organizează o nouă selecţie la hochei pe gheaţă, vrem să știm de ce copiii trebuie să aleagă acest sport. De aceea am stat de vorbă cu antrenorul Cristi Munteanu, profesor de hochei pe gheaţă din 1995, în speranța obținerii unor răspunsuri necăutate încă. >>>

D`ale învățământului sau… Asta e…

Nu pot să înţeleg de ce unele drepturi – puţine la număr – ale dăscălimii (,,apostoli care ard” pentru luminarea minţilor puilor de om) se obţin prin ,,lupte” sindicale. Des semnăm hârtii necesare dosarelor cerute de instanţe. Oare legea, ordinul, sau cum s-o fi numit, nu este una pentru toţi, nu se aplică imediat?! Noi învăţăm elevii să pună în practică cele deprinse la şcoală, dar cei care lucrează pe ogorul numit parlament nu au dobândit deprinderi. Ei,  ,,ăia”, care fac şi desfac legile, ştiu doar teorie şi se descurcă greu cu ,,traducerea”,  ,,punerea în practică”,  ,,rezolvări de problemă”. >>>

Despre Bunicul Meu

 Tati Mitică! Strigam cu voce veselă de copil. Alergam spre poartă ştiind că avea să intre.

Auzisem claxonul de la bicicletă încă de la metrii. Ştiam sigur că are coşul plin. Aşa era întotdeauna când claxona. Cobora de pe bicicletă şi noi roiam în jurul lui. Abia aşteptam să mâncăm lebeniţă, cabanos, peştele murat cu ceapă şi toate bunătăţile ce le cumpăra. Era bunicul nostru şi ne iubea. Îi spuneam „Tati Mitică”. Nu ştiam să îi zicem altfel. Era tată pentru noi. Am crescut în casa lui şi ne-a >>>

Maria Diana Popescu – Măgarul roz, pornografia şi terorismul

Cum s-a tăiat bugetul la I.C.R., cum şi-au dat demisia preacuvioşii! Păi, din ce să mai huzurească, ca apoi să aibă chef să scuipe pe cultura poporului român? Nimicurile acestea contemporane şi gaşca lor de critici zgomotoşi şi inutili, care au adus mari deservicii culturii române, urcînd pe culmile de progres ale pornografiei prin cele mai odioase exemplare, îşi plîng acum în papion pierderea privilegiilor şi a enormelor sume de bani încasate de la popor ca să cînte ei cocoşeşte prin lume sau să înjure cu tupeu şi aroganţă valoarea culturii, patria, tradiţia şi poporul care i-a suportat atîţia ani. Gaşca de la I.C.R., asupra căreia planează grave capete de acuzare, şi-a dat demisia. Papioniştilor le va fi dor de fanteziile >>>

Maria Diana Popescu – Referendum, Gay-fast şi Ceauşescu

Peste opt milioane de români au vrut să scape de preşedinte şi au pus ştampila pe „demitere”, însă lipsa cvorum-ului s-ar putea să-l facă din nou beneficiar, deşi ar fi normal să-şi dea demisia de onoare. Ce va face interimarul, cînd va fi constrîns să-şi amintească de promisiunea că se va retrage definitiv din politică, dacă referendumul este invalidat? Vom reveni cu informaţii picante despre referendum în ediţia următoare. Să nu-l uităm pe premierul ungar Viktor Orban! El trebuie sancţionat dur pentru amestec în treburile interne ale României, şi nici pe „jurnalistul-colonel” de la Tv…, care, rămas fără epoleţi, spune adio pensiei barosane! Aşa-i trebuie! Tot timpul a dat cu praştia în adevăr, adică în antenuţele gîdelui de la trei. >>>

„Lampa care întinde morţii prada” de Mihai Agape – O recenzie de George Brăescu

 Lampa care întinde morţii prada (Mihai Agape, Editura Corgal Press, 2012) inserează o proză care, cel mult doar după titlu, poate pretinde a fi poliţistă. O moarte stupidă, localizată  într-un sat de pe malul Prutului,  petrecută în registrul insidios şi acrimonios  al unui regim de stirpe totalitară şi aflată sub spectrul unor circumstanţe aparent enigmatice, declanşează ample investigaţii de urmărire şi elucidare. Gavril Ambruş, procurorul criminalist proaspăt retrogradat şi însărcinat cu instrumentarea cazului, >>>

Ioan–Nicolae Cenda: Privitor ca la teatru … (Vin ai noştri, pleacă ai noştri)

  ,,Urăsc trădarea, dar iubesc pe trădători!”. Câtă dreptate, câtă actualitate, ce mare diagnosticean ai fost, maestre!

Acum, când ,,portocalele” au putrezit … de atâta rod, ei, ,,pomii” şi-au schimbat înfăţişarea. Şi-au descoperit alte ,,rădăcini”, şi se jură că sunt galbeniroşii,verzi, … ori din popor. Eu ,,cetăţeanul turmentat de vorbe, mă întreb, asemeni personajului tău, ,,cu cine votez?!”. Toţi îmi promit, cum au făcut-o după lupte ,,seculare”, care durară ,,mai bine de douăzeci de ani” că trăim bine. Dar, să nu păcălim electoratul, doar unii din cei care au avut şansa să fie băgaţi în ladă. Ceilalţi, mulţi şi necăjiţi, cântă şi joacă pe melodia: ,,Tot pe loc, pe loc, pe loc …” >>>

Sergiu Găbureac- Un regat biblioteconomic (tabletă sf)

Avertizare. Lectura poate crea un disconfort accentuat. 

Vecinii noştri, bulgarii, au alocat veniturile obţinute din vânzarea producţiei de petele de trandafir, timp de trei ani, pentru construirea noului sediu al bibliotecii lor naţionale. Asta cu ceva timp în urmă.

Şi la noi au fost, de-a lungul deceniilor, intenţii bune. S-a propus, la un moment dat, chiar alocarea veniturilor obţinute din vânzarea producţiei de turţ dintr-un singur semestru. Dar de fiecare dată s-au găsit diverse motive, care au amânat punerea în practică a propunerii. Unul era că turţul avea prea multe volume. >>>

Maria Diana Popescu- Leul și maimuțele

eseist, poet

Am intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai lungă trenă a unei rochii de mireasă (costul exchibiţiei ar fi îmbrăcat copiii orfelinatelor). Maimuţele sînt tot maimuţe, nu evoluează deloc, în pofida muncii de cercetare a savanţilor de le Cambridge. Americanii ţin cu dinţii să controleze tot orientul, ruşii nu stau să se scarpine în sîn, se implică în sprijinirea un guvern legal, noi importăm masiv produse foarte ciudate, pe lîngă >>>

Emilian Valeriu Pal- Dansul, masa și darul

jurnalist, poet, Roman

După atîția ani de presă încă mă mai amuz. Mă amuză copios conferințele de presă pe care le susțin oamenii politici. Nu mă refer la cei de la centru ci la provinciali. Să fim bine înțeleși. Nu știu cum e în presa centrală, dar în provincie politica e întotdeauna pe bani. Pentru că nimeni n-are nici timpul nici nervii necesari să-și irosească o oră sau chiar mai mult ascultînd ce debitează un om politic. Să luăm două situații. >>>

Maria Diana Popescu – „Săptămâna patimilor” pentru bărbaţi

eseist, critic literar, poetă

Vîntul aspru al crizei fluieră începutul primăverii, aducînd fabule cu tîlc despre programul salvator al noului guvern, care abia încearcă oceanul planetar cu degetul. Acum, în „săptămîna patimilor” pentru bărbaţi, sfînta mea prudenţă şi circumspecţie nu merge mai departe cu expunerea motivelor, care condamnă clasa politică românească. În acest tablou jalnic al prezentului, ataşat ambulant de şnuruleţul alb-roşu al organismului anemic al societăţii, adîncit de vai! vreme în sufocantă criză, asistăm la o recrudescenţă a sărăciei şi umilinţei, faţă de care sistemul actual se dovedeşte inoperant. >>>

Nicolae Rotaru

publicist, Bucureşti

un azi ucis

Făptura mea de antracit,

De suflet mă simt pustiit,

Golit de vise, gol de vreri, >>>