Gh. A. M. Ciobanu – Un ,,Cap ne-ncoronat”, încununând Planeta.

Gh.A.M.Ciobanu,,Se nasc și în Moldova, Oameni”.. Moldova unei Românii străbune, cu piscuri carpatine și-o Dunăre continentală, cu fluvii de Cultură și genii în penumbra, cu veacuri de istorie amară și un popor, bogat în încercări, dar și-mpliniri. Românie cu a ei Moldovă, ce dăruiește omenirii, Oameni. Și asta, veac de veac, pe tot răbojul lui ,,a ști” și-a ,,făuri”.

Și poposim, în aste rânduri, la cel ce a uimit contemporanii lumii. Pornit în viață dintr-o așezare, aflată nu departe de Bârlad, oprit, o vreme, prin părinți, pe alt meleag de-al nostru, în Banat, ca, până în present să se oprească și să rămână, în îndepărtata Australie, spre a-și duce, mai departe, haru-i demiurgic.

De Ben e vorba, Ben Todică, cel dăruit cu o multiplă creativitate. Copil fiind, primește aplauze, jucând pe scena Teatrului din Oravița, pentru ca mai târziu, să-și adauge și arta, mult complexă, a peliculei, trecând, apoi și la condei, sub diferite forme. Un Ben carpat, pe care noul continent ce l-a și adoptat, îl venerează și-ii zic că este, pentru toți, un ,,Om al zilei”. >>>

Reclame

Ben Todică – „Pi-un picior di plai, pi-o gurâ di rai” – rădăcinile moldave

 

Ion Marin Almăjan: Veronica Balaj – Argintul viu al literaturii feminine din Banat

Veronica Balaj este, cred eu, argintul viu al literaturii feminine din Banat. Scriu literatură feminină de şi nu accept întrutotul această sintagmă, fiindcă există scriitoare a căror creaţie este ”bărbătoasă”, precum şi scriitori care au  în opera lor semne ale feminităţii. Revenind la Veronica Balaj consider a fi îndreptăţită afirmaţia de mai sus şi aceasta întrucât de ani buni ea practică un jurnalism cultural în numele unor principii astăzi considerate vetuste: promovarea, prin interviuri, mese rotunde, portrete, doar a personalităţilor reale, a valorilor autentice care au contribuţii deosebite în viaţa culturală, spirituală a României, Europei etc. În emisiunile radio realizate de Veronica Balaj nu şi-au găsit loc nici vedetele politice, nici ipochimenele  dezvelite până dincolo de pragul ruşinii, nici noii îmbogăţiţi care fac acum deliciul televiziunilor şi al majorităţii presei scrise din dulcea noastră ţărişoară. Veronica Balaj preţuieşte sentimentele pe care părinţii şi bunicii noştri le considerau înălţătoare pe când noi, cei de acum, le dispreţuim şi le batjocorim: iubirea faţă de patrie, faţă de neamul din care ne-am ridicat. De aici şi zbaterile sale de a promova valori şi personalităţi din Europa, sau de aiurea. >>>

La mulți ani Maestre Ion Marin Almăjan!

„În pragul comunei mele natale şezum şi plânsem“

De comuna mea  natală mă leagă câteva lucruri: în primul rand amintirea bunicilor şi a părinţilor mei, a altor oameni din generaţia lor. E suficient să desferec  tainiţa amintirii ca să le văd obrazele, să le aud, la majoritatea, glasul, şi uneori să-mi amintesc fapte, gesturi, atitudini, o anume îndârjire în a-şi lucra pământul, a – l obliga să le dea roadele vitale pentru existenţa lor şi a copiilor lor. Acestea şi altele îi fixează în timpul nesfârşit al istoriei localităţii Dalboşeţ din fermecătoarea Ţară a Almăjului. Despre aceşti oameni, despre statura lor am cutezat să  scriu în câteva din cărţile mele, cu intenţia declarată de a-i ”veşnici”, pentru ca imaginea lor să se păstrereze nealterată în vremurile ce vor veni. Aceste vremuri au şi venit, chiar mai repede decât am crezut eu.De comuna mea natală mă leagă amintirea străzilor, înfăţişarea caselor, unele făloase, după starea economică a >>>

Un maramureşean din dreapta Tisei „împinge Ţara înainte”

Impresionanta istorie a doctorului Ion Moiş, cu circa 50 de ani vechime în oncologie, un chirurg consacrat în domeniu, originar din Maramureşul istoric, care îşi poartă  destinul ca pe o diplomă de nobleţe (dar ca şi pe o cruce), se înscrie perfect în destinul românilor din afara graniţelor României. Numită o Ţară de dincolo de Ţară, Maramureşul istoric, ca şi Basarabia, mai continuă a fi o rană deschisă şi dureroasă. Miracolul românesc de a supravieţui intemperiilor istoriei ar fi sinonim cu această insuliţă de vis şi mit, leagăn de civilizaţie şi tradiţii milenare. Această populaţie străromânească a vieţuit necontenit în vatra sa originară, cele câteva zeci de aşezări de aici sunt aceleaşi cum au fost 1,5-2 mii de ani în urmă. Potrivit cercetătorilor, graiul maramureșean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân, ale cărui trăsături (rotacismul, de exemplu) s-au perpetuat în vremi. Un farmec aparte îl constituie portul maramureşean (moroşean), care se remarcă prin eleganţă sobră, reţinută, cu elemente specifice pe care nu le găsim în alte zone. Vestitele gube şi glugi au fost descoperite pe straiul dacilor de pe Columna lui Traian. Nu mai puţin fascinante sunt casele şi bisericile din lemn, obiceiurile care păstrează până astăzi forme de manifestare caracteristice vechilor civilizaţii antice, îmbrăcând azi haine creştine (muzica şi jocul popular, măştile etc.).  >>>

Reperele sociale ale emigrarii fortate, prin ochii unui personaj “unic, inconfundabil”

“Exilul romanesc la mijloc de secol XX – „Pasoptisti” romani in Franta, Canada si Statele Unite” (carte scrisa de Octavian D. Curpas) reprezinta surprinderea unui fenomen cu efecte complexe atat la nivel de comunitate umana, cat mai ales la nivel de individ, si anume – exilul, ca forma de evadare dintr-o Romanie in care “protagonistii” nu se mai regaseau.

 Cartea este atat o prezentare desavarsita a fenomenului de “emigrare”, cu tot ce implica el, mai ales la nivel sufletesc, cat si o sinteza a unor intamplari, istorisiri despre oameni care au avut curajul de a se dezradacina, de a lua drumul strainatatii. Dumitru Sinu – personajul cheie, fara de care nu ar fi existat savoarea acestei carti – ne invita, prin intermediul scriitorului, sa ii cunoastem colegii si prietenii de-o viata, partasi la exil. >>>

Bietul om sub vremi – însemnări despre „ Memorii în Bărăgan ” de Ion Colojoară

 Nu este prima carte despre Bărăgan apărută după 1990 încoace, nici prima radiografie a unei memorii pe viu, povestirea deportării e povestea unei grave crize, care a afectat profund viaţa personală, familială şi comunitară şi acest lucru e spus mai ales indirect, nu prin ceea ce se povesteşte, ci prin cum se povesteşte.

>>>

Veronica Balaj şi George Anca “pe urmele lui Zenon”

                                          “PE   URMELE  LUI    ZENON”

        Orice carte  dăruită   de către autor, implică o comunicare  aparte. Din start. Adică autorul are convingerea că meriţi să-i fii părtaş la cele ce a scris, să  colaborezi cu stările sale  în timpul lecturii. Dacă un pictor îţi va dărui mai  greu o lucrare de-a sa, condiţiile  creaţiei fiind  cu totul altele, cartea este menită să circule, să transmită  cuvinte în îmbinări noi, să te atragă într-un dialog , să vezi  imagini, să  te emoţionezi, să te miri , să te bucuri, să te întrebi sau, să găseşti  răspunsuri şi alte  coordonate interioare   şi câte alte   stări nu poate declanşa  o lectură?    Lucru  ştiut şi totuşi repetabil de la o  epocă la alta, de la o >>>

George Roncea – românii din jurul graniţelor

ziarist, Bucureşti

Romanii din jurul granitelor – uitati, vanduti, tradati, pierduti…abia acum se internationalizeaza cat de cat situatia romanilor din Serbia …asa cum rusii au inventat “moldovenii” si sarbii au inventat “vlahii”. Protocolul interministerial semnat ieri intre Belgrad si Bucuresti este apa de ploaie,in opinia mea, daca avem in vedere ca exista inca din 2008 un document european in care se cerea Belgradului respectarea drepturilor romanilor ce traiesc in Serbia, ignorat complet. >>>