George Petrovai – Cultura şi profitul

Conştient ori inconştient, din totdeauna semenii noştri au optat pentru una din cele două mari categorii:
a)Oameni care vor să ştie;
b)Oameni care vor să aibă.
Dar delimitarea n-a fost niciodată netă, întrucât a existat şi pătura celor aflaţi la intersecţia acestor două categorii fundamentale. Câţiva dintre ei, ca de pildă Platon, Goethe sau Lev Tolstoi, au fost grozav de răsfăţaţi de soartă în ceea ce priveşte belşugul spiritual şi cel material. Alţii, în schimb, au făcut nenumărate compromisuri pentru a avea sau a părea că au în chip îndestulător din amândouă. Însă aceştia din urmă nu vor fi niciodată cei dintâi, şi asta pentru simplul motiv că, după spusele apostolului Pavel, ei nu sunt nici calzi, nici reci, ci căldicei!…
În funcţie de categorie şi de mentalitatea categoriei căreia îi aparţin, oamenii vor avea păreri diferite şi asupra profitului realizat prin cultură. >>>

Reclame

Virgil Răzeşu – Bebeluşul regal

Virgil Razesu - Ura si invidiaDA’ NOI ?

Păi bine, fraţii mei, de ce dormiţi precum geamantanul în gară ?
Tot mapamondul britanic şi extrabritanic a privit cu răsuflarea tăiată de emoţie bebeluşul regal, la nici două zile de la prima res¬piraţie. Şi noi ?
Noi ce-am făcut ? Am holbat ochii pasivi şi atât, ratând momente epocale, care nu se mai întorc cu una cu două. Să fi ieşit şi noi cu două-trei bannere de protest că nu ne-au făcut dovada că bebeluşul este spiţă bărbătească. Dacă ne-au tras în piept ? Cu perfidul Albion (nu e vorbă de clacă) nu ştii niciodată la ce să te aştepţi. >>>

George Petrovai – Lucifer (Panorama deziluziilor)

Partea I

(Facerea)

Cândva,
într-un trecut atât de-ndepărtat
că timpul n-avea chip
și spațiul dormita,
doar Duhul făr-odihnă
prin haos rătăcea
și medita la planul prefacerii-n esență,
așa ca neființa să-și piardă-a sa prezență
în confruntarea cu ființa de nezăgăzuit
prin voia Celui care e viul infinit.

Atunci
s-au înjghebat contururi din veșnicii inerte
și necuprinsul dobândi a sale sensuri certe,
cu cerurile sus și mofturile jos –
părți dintr-o simfonie supranumită Cosmos. >>>

Grid Modorcea – La ce le folosesc românilor filmele americane

Mă uit adesea la programul filmelor care se difuzează pe piaţa românească. Sunt numai filme americane, cu premiere sincron. Adică tot ce se găseşte pe piaţa americană, tot ce se produce aici, se poate vedea şi la noi, la cinematografele din Bucureşti şi din ţară. Nu mai vorbesc de televiziuni, pline de filme americane non-stop. Nici în plin stalinism filmele ruseşti nu se bucurau de o asemenea răspândire şi comercializare, pentru simplul motiv că nu exista libertate şi, implicit, atâtea Mall-uri şi televiziuni. Nu existau deloc. Dar îndoctrinarea sovietică, timp de peste 50 de ani, prin film – metoda leninista – a prins oare? Sunt românii cât de cât rusificaţi? Aceleaşi întrebări pot fi puse şi acum. Oare după 50 de ani, românii vor fi, cât de cât, americanizaţi? Dacă la prima întrebare se poate răspunde cu NU, e sigur că la a doua avem sau vom avea un DA. Evident, mai e mult până atunci, 50 de ani, fiindcă deocamdată sălile de proiecţie sunt aproape goale, deşi romanii au din plin „pâine şi circ”. >>>

Eminescu: ‘tu-i neamul nevoii!

Eminescu ”Asta-i unica înjurătură pe care am deprins-o de la tatăl meu”

Se împlinesc 163 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Viaţa sa fiind cunoscută datorită celor câteva cărţi esenţiale despre el, publicăm câteva amintiri despre Eminescu, omul, mai puţin cunoscute. Ele sunt oarecum inedite deoarece au avut o circulaţie mai restrânsă. Este vorba de evocarea poetului de către un prieten al său, fost coleg, Teodor V. Ştefanelli, în cartea “Amintiri despre Eminescu”, apărută în anul 1914 şi reeditată de Editura Junimea în 1983.  Ştefanelli a fost coleg de liceu cu Eminescu la Cernăuţi, între 1860 şi 1863, şi l-a reîntâlnit în 1869, la Universitatea din Viena. Ştefanelli a trăit între 1849 şi 1920 şi a fost membru al Academiei Române.

Era, scrie Ştefanelli, un om cu puţine pretenţii: “Traiul lui Eminescu era cât se poate de simplu. Nu am cunoscut un om cu mai puţine pretenţii ca dânsul. Când avea bani mânca bine, iar când paralele erau pe sfârşite, se mulţumea cu puţin, fără ca să putem presupune că cauza acestei fragilităţi ar fi lipsa de bani. Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar în schimb lua mai multe cafele negre şi fuma mult”. >>>

8.000 de ani de istorie în Muzeul de istorie din Roman

Muzeul este locul în care trecutul ne “vorbește”, un spațiu al reamintirii că noi, cei de astăzi, le datorăm lor, celor din alte vremuri, totul. Țara noastră, acest spațiu bogat în descoperiri a căror vechime parcurge toată vârstele umanității, își așteaptă vizitatorii și în muzee, astfel încât aceștia, mai ales cei tineri, să ia contact cu vremurile trecute. Cunoscând trecutul, cel curios și iscoditor poate înțelege mai bine prezentul și, de ce nu, poate anticipa, într-o măsură mai mică sau mai mare, viitorul.

dsc06105-1 >>>

Geo Galetaru – proză

Geo Galetaru – publicist, Timişoara

    Copilăria ca un câmp de maci

Până dimineaţă mai era mult. Atât de mult, încât începu să se teamă că nu va avea cu ce să umple timpul: secunde, minute, ore şi iarăşi secundele leneşe şi parşive, târându-se ca nişte muşte grase şi scârboase prin aerul cald şi îmbâcsit de miros de transpiraţie şi de fum de ţigară. Obloanele erau trase şi în cameră era aproape întuneric, dar un întuneric ezitant şi incert, de parcă ar fi fost suficient ca mâna lui să mişte încet oblonul (cel din dreapta sau cel din stânga, n-avea >>>

Românul îngropat în pământul altei patrii

Îl chema Luca şi nu avea de unde să ştie că abisul fără de fund al propriei sale morţi avea să-l înghită cu destul de multă nemilă departe de ţărâna care îi aşteptase cu bucurie primul scâncet al vieţii. Întunericul crâncen al nefiirii din glodul rece al altei patrii îl aşteptase probabil îndelung şi cu infinită răbdare de-a lungul vremii, ca şi cum foamea lui nestăpânită de carne şi de oase nu putea fi ostoită într-o oarecare măsură decât cu mădulare complet străine de fiinţa sa. Ca orice român care gândea că lumea de dincolo de graniţa vestică a ţării de apartenenţă reprezintă raiul existenţei, Luca plecase de acasă cu gândul că pâinea altui neam al pământului este ceva mai bună decât aluatul vetrei părinteşti. Evident, o iluzie, o uriaşă iluzie personală, din chingile căreia avea să purceadă destul de curând către o altă dimensiune a Universului. Nu avea încotro însă. Pornise pe o atare cale ca mulţi, >>>

Pledoarie pentru poezie

Fragmente din dialogul cu publicul al poeţilor Nichita Danilov şi Ion Mureşan la Salonul Internaţional de Carte Torino 2012.

Nichita Danilov:

Venind aici la târg, am avut ocazia să mă întâlnesc cu poetul Ion Mureşan si cu Ana Blandiana, cu care am avut un schimb de opinii despre poezie. Ion Mureşan a spus că dacă lumea va fi distrusă vreodată, ea ar pute renaşte pentru poezie. Sau dacă un popor va dispărea de pe harta istoriei, va putea renaşte prin poezia care s-a scris până atunci. Pentru că poezia conţine lucrurile esenţiale despre spiritualitatea unui popor. >>>

Trei zile de manifestări religioase şi culturale la Mănastirea Agapia din judeţul Neamţ

Manastirea Agapia din judetul Neamt este, incepand de astazi, 19 iulie 2012, pana sambata, 21 iulie 2012, gazda mai multor evenimente prilejuite de incheierea lucrarilor de reabilitare a complexului monahal. De sarbatoarea Sfantului Ilie, biserica mare a acestei asezari monahale va fi resfintita de IPS Parinte Mitropolit Teofan, iar sambata, 21 iulie, de la ora 7:00, va avea loc o procesiune dedicata Sfintilor Rafail si Partenie de la Agapia Veche, informeaza Ziarul Lumina, Editia de Moldova. >>>

Reprezentanți de seamă ai Eparhiei Romanului și Bacăului la resfințirea bisericii mănăstirii Agapia

Diortositor al slujbei și acatistului sfinților Cuvioși Rafael și Partenie, canonizați Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în luna martie 2008 , Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, va participa vineri 20 iulie, alături de ÎPS Mitropolit Teofan și alți ierarhi, la slujba de resfințire a bisericii ”Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” a mănăstirii Agapia. >>>

Blândeţea şi laşitatea, economia şi zgârcenia

Trebuie multă băgare de seamă să putem lămuri ceea ce este una şi ceea ce este alta, aceasta pentru că alături de virtuţi se află viciile, alături de uşurinţa exprimării obrăznicia, alături de blândeţe laşitatea.

Să ia aminte bine oricine crede că este stăpân al unei virtuţi, pe când el nu are decât viciul.

Aşadar, ce este blândeţea şi ce este laşitatea? Să nu ajuţi pe cei jigniţi, să rămâi mut când sunt asupriţi, aceasta-i laşitate; să suferim jignirile pe care ni le fac alţii, iată ce este blândeţea. >>>

Coroniţa de Sânziene

De mică învăţasem să îmi fac coroniţe din toate florile câmpului, în ordinea înfloririi lor după voia LUI. Cele mai dragi? Toate. Uneori adăugam  un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunţii. Sau îmi făceam coroniţe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingaşele flori de mac să–mi fie orbitoarele lumini care să anunţe că exist. Nu ştiu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescenţa, mi­-au fost marcate de ele. Şi, mai încoace, de câte ori am avut ocazia, le-­am împletit. Nu rupând orice floare. Nu pot face asta. Spun o rugă şi ştiu că Zâna Florilor mi le dăruieşte. >>>

Mircea Eliade și „generația” sa

 La sfîrsitul anilor 20, un număr de intelectuali care si-au spus tînăra generatie si care erau profund influentati de Nae Ionescu, au căutat să scape de goliciunea înspăimîntătoare a pozitivismului si a tehnologiei moderne si să realizeze un nou echilibru spiritual.

Nichifor Crainic a identificat în febrilitatea lor confirmarea unei noi orientări în viata intelectuală românească si o reîntoarcere la religie si le-a deschis acestora paginile revistei „Gîndirea”. Dar această generatie avea propriul său program. Hotărîti să descopere adevăratele coordonate ale spiritualitătii românesti si dornici să aseze cultura română pe un nou făgas, reprezentantii acesteia au format o asociatie numită Criterion. >>>

Sergiu Găbureac- Un regat biblioteconomic (tabletă sf)

Avertizare. Lectura poate crea un disconfort accentuat. 

Vecinii noştri, bulgarii, au alocat veniturile obţinute din vânzarea producţiei de petele de trandafir, timp de trei ani, pentru construirea noului sediu al bibliotecii lor naţionale. Asta cu ceva timp în urmă.

Şi la noi au fost, de-a lungul deceniilor, intenţii bune. S-a propus, la un moment dat, chiar alocarea veniturilor obţinute din vânzarea producţiei de turţ dintr-un singur semestru. Dar de fiecare dată s-au găsit diverse motive, care au amânat punerea în practică a propunerii. Unul era că turţul avea prea multe volume. >>>

Elena Emanuela Sava – Două lumânări

 Ploua de două săptămâni. Ploaie de toamnă în mijlocul verii, azi caldă şi liniştită, mâine rece şi prăpăstioasă. De fiecare dată când tuna şi fulgera dârdâiau ferestrele casei. Iar când trăsnea câteodată, se cutremura tot pământul. Atunci Bunica fugea degrabă în casă de aprindea candela. Şi într-o răsuflare rostea o rugăciune în şoapte şi bătea câteva închinăciuni.  Pe o asfel de vreme nu mă lăsa niciodată să mă uit pe fereastră. >>>