Vavila Popovici – Purtăm în fața Lui și a lumii în care trăim, răspunderea vieții pe care-o primim

Vavila_Popovici„Omul poate obține doar iluzia libertății, nu și libertatea însăși. Dar și iluzia libertății are valoarea ei. E de-ajuns s-o avem. Dacă o pierdem, totul e pierdut.” – Emil Cioran

Conceptul filozofiei care se referă la comportamentul uman, la puterea sau abilitatea minții umane de a lua o decizie în înfăptuirea unei acțiuni, ca rezultat al unei alegeri libere, este definit ca liberul arbitru. Alegerea beneficiază de existența alternativelor; de lipsa constrângerilor care să condiționeze decizia, însă această libertate nu este absolută întrucât prin actele noastre nu trebuie să lezăm libertatea celorlalți, adică, trebuie să respectăm anumite reguli ale societății; de capacitatea de conștientizare a alternativelor, a consecințelor acțiunilor; de capacitatea de a selecta o alternativă chiar și împotriva impulsurilor primare resimțite. Dacă simţurile ne ajută în detectarea lucrurilor din exterior, putem afirma că există şi un simţ interior al sufletului, prin care cunoaştem ceea ce este în exterior și definim prin intermediul raţiunii. >>>

Petru Ursache – Omul autonom și întrebător

  Fată de stiintele pozitiviste (rationaliste, tehnice), sectoriale si individuante, umanioarele se dezvoltă în comuniune, angajîndu-se spre totalitatea cunoasterii omului, de la amănuntul comportamental la cele mai diverse si libere proiecte de gîndire. Confruntările si, drept urmare, confirmările în demersurile lor curajoase le caracterizează. Teologia are adesea initiative în această privintă, aflîndu-se în pozitie avantajoasă pe măsură. Explicabil, dat fiind „caracterul evident compozit al fiintei umane”. Îl citez din nou pe André Scrima binevenit în acest context: „Orice antropologie consecventă întîlneste, la un moment dat al desfăsurării ei, teologia. De fapt, problema omului ca centru al existentei este o problemă >>>

Importanţa vieţii religios-culturale în comunitatea urbană a Romanului: perspective ecumenice

Urbea Romanului, cea veche şi cea nouă, aduce cu sine un parfum dulce ale timpurilor trecute, al timpului tumultuos prezent şi al visurilor năvalnice viitoare, dar toate cele trei timpuri – trecut, prezent, viitor – au o caracteristică unică şi de netăgăduit: amintirea. Acea amintire ce nu minte şi care ne face să vedem Romanul nu cu ochii critici ai expertului, ai criticului sau ai cercetătorului, ci cu îngăduinţa blajină a trăitorului de rând.

În această perspectivă mă înscriu în rândul participanţilor celui de al doilea Conferinţa Naţional de Antropologie Urbană, ediţia a II-a, eveniment de marcă al vieţii culturale romaşcane şi doresc să aduc un gând de preţuire şi de mulţumire tuturor acelora care s-au străduit să organizeze, nu la număr, ci la suflet şi la calitate, un astfel de eveniment. >>>

Colocviul “Călătorie prin Romanul interbelic”

Muzeul de Istorie (Casa Nevruzzi) din Roman a găzduit joi, 17 mai 2012, un colocviu intitulat “Călătorie prin Romanul interbelic”. Cu acest prilej, muzeografa Iulia Butnariu și deputatul Marius Neculai, președintele Asociației pentru Antropologie Urbană, filiala Roman, au prezentat romașcanilor un proiect nou, ambițios, intitulat “Călătorie prin Romanul interbelic”.  >>>

Solomon Marcus- Despre Frumusetea timpului care trece

 „Acum vreo cateva luni, fiind programat intr-o emisiune cu Neagu Djuvara, la miezul noptii, intr-o duminica, am avut curiozitatea sa vad ce ne impinge pe noi la miezul noptii, ce lucruri fierbinti de mult mai mare interes ocupa orele de maxima audienta. Sa vedeti cum arata spectacolul din zona derizoriului: ni s-a aratat un cetatean care dadea pe gura, in cateva minute, vreo 20 de pahare de bere. Unii cauta spectacolul la acest nivel de vulgaritate. Exista si o alta cale: sa cauti spectacolul in zona culturii”, a povestit academicianul Solomon Marcus la Institutul Cultural Roman, in cadrul unei conferinte despre „timp” si despre „farmecul trecerii (timpului)”.  >>>