Maria Diana Popescu – Furt din buzunarul cetăţeanului

Maria Diana PopescuHai să vedem prin ce ţări umblă deputaţii şi senatorii noştri, care sînt foloasele deplasărilor în străinătăţuri şi ce notă de plată plăteşte poporul pentru ei. Tot timpul se plîng că nu le ajung banii alocaţi şi cer alte şi alte fonduri de la Guvern, dar nu renunţă la ţările exotice, unde îşi prelungesc durata şederii. În ciuda bugetului „de avarie” pe care l-au invocat în mod repetat, în primele cinci luni ale anului s-au preumblat în afara ţării pe o notă de plată de 540.000 lei (circa 122.000 euro). Dacă o deplasare în Franţa sau Belgia cuprindea două-trei zile, în Maroc, Senegal, Ecuador, se întindea pe zece zile. Cu ce realizări vin ei de acolo? Cu maculatură pentru sertare şi cu suveniruri personale. La urma, urmei, cine să-i verifice la „măsele şi la portofele”? Bine că pentru aceste deplasări scumpe sînt bani, dar ca să facă şi ei ceva bun pentru Ţară, nu sînt! Îl văd, aşa, pe premier tot timpul cu foarfecele în mînă şi mă gîndesc că poate i-o da prin minte să mai reteze nişte bani din diurna de deplasare a demnitarilor, să mai taie din prea desele deplasări, pentru că toacă banii contribuabilului de pomană, pe excursii fără folos pentru naţiune. >>>

Reclame

Grigore Vieru: “Câteva cuvinte din amintiri şi din tot timpul”

Grigore VieruFlamanda si desculta a fost copilaria si adolescenta mea. Flamand si descult strabateam pe jos opt kilometri pana acasa in satul natal, de la scoala din Lipcani, un orasel de pe malul stang al Prutului – unde imi faceam studiile medii. Maica mea, vaduva de razboi, trudea la cultura tutunului. Munca extrem de grea si daunatoare sanatatii. Plantatia era nesfarsita si bietele femei ieseau din cand in cand la marginea ei, la sosea, sa mai ia o gura de aer curat si pentru a-si sterge cu coltul basmalei lacrimile starnite de iuteala otravii frunzelor de tabac. Am compus mai tarziu, prin anii ’70, un poem despre asta, care suna astfel: “Pe campul/cu pomi ciudati de tabac – tacut inaintezi./Limbi verzi de serpi uriasi/ fiinta ta inconjoara./Dar tu inaintezi./Nu mai vine, mama, nimeni din urma/afara de painea ta/ invelita in stergar/si cerul din spate/eliberat de frunzele >>>

“Spiritualitate şi caracter creştin” de Iosif Ţon – o carte apel peste timp

Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunistă în România încerca să creeze falsa imagine că partidul merge înainte şi că niciodată epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier şi chiar de peste ocean, existau o mulţime de voci care anunţau sfârşitul erei totalitare şi începutul democraţiei, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profundă în mai toate ţările socialiste, iar România nu avea cum să rămână în afara acestui proces istoric evolutiv. >>>

Când dragostea de viaţă învinge dorul de casă

„Exilul Românesc la mijloc de secol XX” oferă un foarte interesant periplu în lumea celor care au ales să trăiască într-o altă ţară decât cea natală. Şi eu fac parte din această categorie, şi eu m-am simţit exilată din România, ceea ce bineînţeles că mi-a trezit un interes imediat faţă de această lectură. Dar cartea lui Octavian Curpaş m-a făcut să văd cât de diferite în formă, dar asemănătoare în esenţă sunt majoritatea acestor experienţe. Un prânz cu Nea Mitică declanşează o avalanşă de povestiri >>>

“Abur, prostituţie publică, creduli şi jefuitori”

 

De regulă, nu purtăm dezbateri cu cititorii pe marginea temelor abordate în revistă, însă voi face o excepţie (unica), încercând, nu să deschid o polemică, ci să răspund civilizat unei opinii sosite în redacţie de la un cititor revoltat – aşa îl voi numi. Nu ştiu ce vârstă are cititorul revoltat(are importanţă) şi nici dacă trăieşte în ţară sau în afara ei (şi asta are mare importanţă). Cele două elemente pot defini gradul său de cultură, de informare şi/sau de obiectivare.

Voi proceda la prezentarea câtorva comentarii, utilizând „materialul clientului”:

– „Care stat ? Cel sărăcit de comuniști timp de aproape jumătate de secol ? Care industrie ? Cu cât „industria” producea mai din plin, cu atât pagubele economiei naționale erau mai mari.”[1] >>>

Octavian Curpaş : „Spiritualitate şi caracter creştin” de Iosif Ţon – O carte apel peste timp

    Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunistă în România încerca să creeze falsa imagine că partidul merge înainte şi că niciodată epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier şi chiar de peste ocean, existau o mulţime de voci care anunţau sfârşitul erei totalitare şi începutul democraţiei, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profundă în mai toate ţările socialiste, iar România nu avea cum să rămână în afara acestui proces istoric evolutiv.  >>>

Danaela Daliela – Împlinire

poetă, București

Tăcerea sufletului arde piatra lespezilor grele care mă despart de Tine.

 Flacără infinită din veacul infinit, cupola sufletului meu unde îmi ridic fiinţa de dor.

În năpraznicul iureş a firii mele care sunt uneori, învăţ să-­mi mărturisesc dragostea. >>>

Maria Diana Popescu – ACTA est fabula

Horă mare la poalele Bucegilor! Alteţa sa, Franks, cu căciulă şi manta românească, s-a lăsat dus la un chef cu lăutari. Şi cu ce spor muşca din miel şi cu ce râvnă bătea hora noastră! M-am prins de unde erau găurile de aerisire în tălpi. O clipă mi-a trecut prin minte că lupul cu blană de oaie se va îndrăgosti de spiritul românesc, şi, dat afară de mai marii lumii pentru obrăznicie, va cere cetăţenie română şi-l vom vedea curând în Piaţa Universităţii scandând: >>>