Adrian Erbiceanu – poesis

La poarta înserării

Din adâncimi – pe ape dispersate
Ce-şi cată vad să-ncalce alt hotar –
Călăuzit de-un simţământ primar,
Sui treptele-ntrebării ferecate.

La poarta înserării gândul bate.
Incertitudini – trepte de altar –
Grăbite se preling pe minutar:
Nimicnicie şi…eternitate!

Aşa adun corvoadă la corvoadă,
Inscripţii – tăinuind aspru consemn –
Vizibile, când n-aş vrea să se vadă. >>>

Adrian Erbiceanu – poezie

Adrian ErbiceanuPrintre silabe

Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul
Sa am cu cine înnadi taifas
Când, pârjolit, îmi freamata pamântul
Sa nu ma lase-a sti cât a ramas.

Din usa-n usa bat, printre destine,
Sa-mi fac un drum, o Carte a citi…
Pe partea asta, stiu!… Acolo, cine-i
Straluminând a margine de zi?…

Complice-mi sunt, cât ma îndeamna soapta
Descatusata, darnic, dintre foi.
Spre stânga m-oglindesc -ma vad din dreapta-
Si nu-nteleg de când ajuns-am: Noi! >>>

Adrian Erbiceanu – versuri

Vals

La primul vals m-am înclinat spre tine
Ca vântul peste ape despletit…
Mă văduveau privirile străine
Şi nu ştiu ce-aş fi dat să le evit!

Bătea în Orologiu tamburina
Un deget cobitor de clopotar…
Dar în vârtejul valsului lumina
Şi-o înteţea în noi un felinar

Să ne afunde – umbre pe podele,
Îngemănate de al nopţii fard –
Într-un abis de răsuciri rebele…
Acum, când felinarele îmi ard, >>>

Adrian Erbiceanu – poesis

Adrian ErbiceanuDoar umbra

“Cuvântul spus îşi năruie cuvântul.” Adrian Munteanu

Simt vântul umbrei cum spre somn mă-nclină,
Trecând prin mine – parcă mi-ar vorbi

Cu simplitate, ca şi cum n-ar şti
Complexitatea ei că mă domină.

Să înţeleg, încerc a întregi
Cărările cu vină – fără vină
Trepte întăinuite de lumină

În noaptea ce se-ncumetă spre zi.

M-aştern la drum cu vrerea de-a străbate
Prin Taina grea, ca printr-un vechi descânt,
Prin lumile în mine sigilate…

Dar nu e cer deasupra-mi, nici pământ;
Doar umbra se întinde peste toate

Şi e Cuvântul pus peste cuvânt ! >>>

Lansare de carte Adrian Erbiceanu la Montreal

Veronica Balaj – Interviu cu editor Emilia Ţuţuianu

Veronica BalajÎn contextul actual, când se  intersectează atâtea  informaţii în domeniul cultural şi când  totul se află cu repeziciune, ar fi o pierdere dacă accentele culturale dintr-o zonă sau alta a ţării nu ar intra în atenţie, nu ar fi parte din imaginea întreagă a efervescentei culturale naţionale. Orice  act cultural este un adaos, un câştig adus spiritualității  unei regiuni. O emblemă care se  diversifică  mereu prin valorile create de persoanele interesate de acest palier al existenţei. O individualizare spirituală, cu marca fiecărei culturi regionale este absolut necesară tocmai acum, mai mult ca oricând, când se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum să ne individualizam? Cum să  marcam ceea ce ne caracterizează şi ne preocupă,  decât  prin  intervenții diferite, prin acţiuni  variate, susţinute cu şi din dăruire?

Emilia Tutuianu

     Acest  lucru îl exersează de ani buni şi dna. Emilia Țuțuianu din Roman care conduce Editura Muşatinia. În  discuţia care urmează vom înțelege  că mai există oameni pasionaţi, care nu-şi precupețesc  forţele  întru propagarea  unor idei  sau în interconectarea de valori culturale.

 Veronica Balaj: Doamnă Emilia Ţu­ţuianu, cum v-a venit ideea acestei edituri pe care cu dăruire o conduceţi şi în ce împrejurări aţi pus bazele ei. De ce Editura Muşatinia? >>>

Emilia Ţuţuianu – Scriitorul canadian de origine română Adrian Erbiceanu

Adrian ErbiceanuScriitorul Adrian Erbiceanu, un colaborator de marcă al revistei romaşcane Melidonium, va lansa luni, 27 mai 2013, volumul Tinereţe fără bătrâneţe la Biblioteca Metropolitană Bucureşti şi probabil la sfârşitul lunii şi la Suceava.
Adrian Erbiceanu a vizitat de câteva ori oraşul Roman, locurile unde a trăit o frumoasă copilărie: „Am coborât din tren, în gara oraşului Roman, cu o uşoară reţinere. O senzaţie de cunoscut, ca o umbră trecută prin sita vremii, îmi dirija paşii. Trecuseră ceva mai mult treizeci de ani de când, într-o vară fierbinte, părăsisem oraşul. Am luat-o încet pe strada care se deschidea în spatele gării. Casele, multe dintre ele încă pe vechile lor fundaţii, păreau că sprijină timpul… Între toamna anului ’41 şi vara anului ’47 locuisem la bunici, pe o strada care, dacă îmi aduc bine aminte, se numea Mavrichi. Acum, pe picior de plecare spre alte tărâmuri, fără a şti dacă există drum de întoarcere, doream să revăd, măcar pentru o singură dată, locurile pe unde copilărisem….” >>>

Ben Todică – Scrisoare de mulţumire

Lansarea celor două cărţi ale mele ,,Între două lumi” şi ,,În două lumi-interviuri” în comuna natală, în chiar ziua împlinirii a 60 de ani, prin inițiativa Editurii Muşatinia din Roman, a distinsei doamne Emilia Ţuţuianu şi a domnului Dorin Dospinescu, cărora le aduc sincere şi calde mulţumiri, a fost pentru mine o surpriză extrem de plăcută şi o mare bucurie. Bucuria s-a transformat într-o veritabilă încântare luând cunoştinţă de modul în care ,,am fost primit” de oficialităţile comunei Puiești în frunte cu primarul ei domnul Costel Moraru, de profesorii, elevii, localnicii participanțí la activitatea culturală. Moldovenii mei s-au întrecut şi de această dată în ospitalitate, bună organizare şi dăruire faţă de actul cultural şi faţă de mine personal.

Mulţumiri speciale primăriei din Puieşti, domnului primar Costel Moraru pentru generozitatea de a-mi acorda Diploma de Excelenţă şi pentru minunatele cuvinte adresate: ,,Numele lui Ben Todică a ajuns cu bine, aici în satul în care s-a născut. S-a întors Acasă!… Mulţumim  doamnei Emilia Ţuţuianu şi scriitorului Petruş Andrei pentru că ne-au dăruit această sărbătoare comunei noastre. Avem în comună un centru educațional pentru preșcolari,  modernizat printr-un proiect european  care va fi terminat în anul 2013… Ar fi o mare onoare pentru noi ca această instituţie să poarte numele lui BEN TODICĂ. Ar fi un început pentru întoarcerea Acasă a scriitorului Ben Todică.>>>