Dan Grigoraş, omul pentru care teatrul este raţiunea de a exista

 A interpretat sute de personaje, încă de pe vremea studenţiei, a câştigat premii importante la festivaluri de teatru din întrega ţară şi îşi doreşte să joace roluri cât mai complexe şi variate. Născut pe meleaguri vrâncene, Dan Grigoraş a descoperit arta teatrală pe când era elev al Liceului AgroIndustrial din municipiul Adjud, acolo unde dragostea pentru literatură s-a contopit cu pasiunea pentru teatru, inoculată de profesorul de limba rusă, Vasile Batâr, în colaborare cu dascălul de limba română, Adrian Botez. Dornic să devină un actor de renume, mai ales că era sigur de faptul că acesta este adevărata sa vocaţie, a urmat Facultatea de Teatru şi Film din Bucureşti. Pe perioada studenţiei a interpretat zeci de roluri care l-au ajutat să se formeze şi să cunoască o bună parte din tainele acestei arte care, aşa cum susţine, reprezintă „însăşi raţiunea de a exista”. „Teatrul este cea mai bună formă de purificare. Toate emoţiile, atât pozitive, cât şi negative sunt descărcate pe scenă. Practic evadezi din cotidian şi te transpui într-o altă lume”, mărturiseşte actorul. >>>

Reclame

Viorica Vatamanu, profesoara de Vorbire!

DSC_2215La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Cata iubire intr-un Cuvant intrupat in Om, dar mai ales cata jertfelnica umilinta ii trebuie Omului pentru a se supune – si nu suprapune! – Cuvantului!
Viorica Vatamanu-Matei este profesoara de Vorbire! De Vorbire scenica. Ea da sens fiecarui Cuvant, pentru ca apoi oamenii, actorii plecati pe scenele lumii sa dea ei insisi alte sensuri si trairi cuvintelor lor.
Nascuta pe 27 martie 1964, la Sulita, judetul Botosani, Viorica Vatamanu pare sa fi adunat in priviri toata energia locurilor natale. E sigura ca Dumnezeu era acolo, in satul ei, atunci cand mama a daruit-o lumii pamantesti. >>>

George B. LØVENDAL – un strălucit artist viking la gurile Dunării

In galeria marilor admiratori ai ţăranului român, ai bogăţiei sale spirituale şi de autentică trăire se înscrie, la loc de frunte, şi pictorul George B. LØVENDAL, artist multilateral român, de origine danezo-norvegiană[1].

Contactul, pe la începutul anilor ’20, cu realităţi­le satului românesc a marcat definitiv arta şi viaţa sa. Stau mărturie elocventă sutele de picturi[2], schiţe, acuarele etc., în care a încercat să refacă cronica lumii mirifice a satului românesc aflat la crepus­culul existenţei sale patriarhale. >>>

Oana Pellea despre Amza Pellea- Sufletul oltenilor

actor (1931-1983)

 Unul dintre cei mai mari actori ai cinematografiei române maestrul si celebrul Amza Pellea s-a nascut la data de 07 aprilie 1931 la Bailesti, intr-o familie cu cinci copii. A absolvit cursurile Colegiului National Carol I din Craiova. Fiind un reprezentant al promotiei de aur a teatrului romaanesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul National din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie si Teatrul National din Bucuresti, unde s–a impus ca unul dintre actorii consacrati ai scenei romanesti. >>>

Grigore Grigoriu: „Zilele din palmă-n cer îmi zboară”

actor, Moldova (1941-2003)

   „Viata niciodata n-a fost usoara, dar trebuie sa fim liberi şi sa privim lumea cu ochi de copil, caci acesta e binele. In creatia noastra, nu e nevoie sa ne axam pe nedesavarşirea omeneasca; trebuie sa iubim, sa fim fideli, sa mergem spre ideal, chiar şi neavand un dram de speranta, fiindca doar astfel vom ajunge la ceva.” (Grigore Grigoriu)

 Actor frumos şi chipes, cu un dar suprem, stejar de o rară forţă, caracter dramatic cu o sensibilitate înduiosatoare, întruchipare a seducţiei masculine, dar şi a modestiei, mereu optimist, dar nesigur de propria lui valoare, admirat şi iubit de milioane de oameni… >>>

Ion Lucian- in memoriam..

actor (1924-2012)

 De Ziua Mondială a Teatrului, Ion Lucian a redactat un mesaj pe care soţia sa actriţa Paula Sorescu Lucian l-a citit publicului din Teatrul Excelsior din Capitală, locul de suflet al maestrului. >>>

Gina Patrichi (1936-1994) – in memoriam

actriţă teatru, film

Născută la 8 martie 1936, Gina Patrichi a fost admisă la Institutul de Teatru în 1952, la clasa Aurei Buzescu, alături de nume care aveau să se regăsească în „promoţia de aur” a şcolii româneşti de actori. Deşi nu şi-a terminat studiile, a fost chemată la Galaţi, unde tocmai se înfiinţa un nou teatru şi unde fusese repartizat ca regizor Valeriu Moisescu, fost coleg de institut. Acesta i-a încredinţat rolul de debut din Nota zero la purtare de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu. >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Nae Roman, actorul inepuizabil

eseist, Roman

Un nume substituit cu un altul – Nicolae Constantinescu – o altă scenă pentru cea adevărată – teatrul – şi alte destine în locul celui propriu, zămislite de dramaturgi şi trăite, seară de seară, în lumina reflectoarelor, de către acel care va declanşa, după fiecare cădere de cortină, aplauze pentru un cuvânt ce amintea mereu de ctitoria unui muşatin – Nae Roman.