Maria Diana Popescu: N-aţi făcut nimic pentru naţiunea română!

Maria Diana PopescuOri şeful C.I.A., John Brennan a încurcat intrările în palate, ori noile structuri de la Washington, schimbîndu-şi poftele, trec pe plan secund Palatul Cotroceni. Cînd un puternic al planetei vine în România pentru o întîlnire secretă (neobişnuit să vină muntele la Mahomed), nu-i deloc a bună. Nu bătea el drumul pînă la Bucureşti să ne informeze personal că Rusia refuză să-şi retragă muniţiile şi trupele din Republica Moldova. Ştiind că în 1999, la Istambul, Rusia s-a angajat oficial că va retrage trupele de pe teritoriul Republicii Moldova. Să fi venit să-l convingă pe premier să mărturisească despre trocul cu Merkel? Hai să aflăm ce-au vrut americanii de la noi la întîlnirea secretă. Că de dat, nu vin niciodată să ne dea. Ba da! Ne-au dat pentru 600 mil. euro avioane din timpul Războiului Rece, ajunse la venerabila vîrstă de 30 de ani. La mîna a treia, desigur (fiecărei mîini revenindu-i cîte un deceniu). Prima dată au fost în dotarea Pazei de Coastă din S.U.A., apoi la portughezi, iar acum N.A.T.O ni le vinde nouă ca în bancul acela: „Nu cumperi o raţă”? Portughezii vor avea avioane noi de luptă americane, noi vom da bani grei pe sicriele zburătoare F16, folosite de ei. Nici piste adecvate nu avem măcar. Abia în 2015 vor ajunge în ţar㠄zburătoarele” rablagite de alţii, însă prima tranşă de 97 milioane de euro va fi achitată anul acesta. Restul, eşalonat în următorii 4-5 ani. >>>

Reclame

Cezar Ţucu – „Matematica şi poezia se întâlnesc într-un punct luminos”

* Dialog, la Tazlău, cu poetul Cezar Ţucu

* Cum te simţi în noua ta calitate de membru al Uniunii Scriitorilor?

– Cu toate că a trecut mai bine de un an de cînd Nicolae Manolescu mi-a semnat legitimația de scriitor profesionist, actul în sine și acum mă bucură, admiterea înUniunii Scriitorilor  din România  nefiind, trebuie să recunoaștem, la îndemâna oricui. A fost una din clipele fericite ale vieții mele, alături de altele, bineînțeles, cu atât mai mult cu cât s-a întâmplat la rugămintea unor membri marcanți, atât ai Uniunii Scriitorilor, cât și din conducerea Convorbirilor literare sau Junimii. Exprimându-mă într-un limbaj apropiat materialului din care se fabrică obiectul pe care poetu-și plimbă pana, aș spune  că-i recunoașterea valorii celor zece cărți publicate pîna în 2010, zilele acestea fiind martore la >>>

Geo Galetaru – Ion Căliman sau poezia ca act jubilativ al fiinţei

Dacă poezia continuă să-şi spună răspicat cuvântul, într-un timp al sarcasmelor dizolutive sau al scepticismelor centrifuge, acest lucru se datorează (şi) unor poeţi ca Ion Căliman. Fidel unor proiecţii subiective asupra rostului poeziei (acela de a capta adevărul interior şi de a-l elibera într-o formă particulară), Ion Căliman amorsează  în poemele sale un mozaic de stări latente, apte să contureze o geografie efectivă pregnantă şi coerentă. Atent la structurile şi ritmurile unei existenţe consumate dincolo de bisturiul percepţiei comune, în retortele unei interiorităţi adesea convulsive, poetul îşi sublimează sentimentele şi experienţele, transpunându-le  într-o dicţiune calmă şi învăluitoare şi adiţională în spaţiul poemului imagini vibrantile, încărcate de fiorul unei solarităţi caste şi integratoare. Fluxul >>>

Vavila Popovici – Vertigo

      „Respirația este începutul şi sfârşitul vieţii”.
                                    Noa Wertheim

 Fondată în Ierusalim de către Director artistic şi coregraf Noa Wertheim împreună cu partenerul ei, Adi Sha’al, în 1992, trupa israeliană Vertigo Dance Company și-a făcut debutul în cadrul Festivalului de Dans American (ADF), cu frumosul şi dinamicul dans, Mana. De-a lungul anilor, Compania a primit numeroase premii, inclusiv cel al Ministerul Educaţiei din 1998 acordat pentru Coregrafie, iar în 2003 – Premiul Landau pentru Arte Performante (Performing Arts). >>>

Răzvan Exarhu şi imbecilizarea globală- (Un editorial-pamflet pur şi simplu genial).

„Mă bucur că tuturor li se pare firesc să se plângă de încălzirea globală când ninge”.

Pentru că e limpede că nu există suficiente resurse medicale care să rezolve the big buba la cap. Simt că lupta pentru pace o să ne omoare, nu războiul. Şi în fond, decât să dea în cap la oameni pe stradă, mai bine să susţină salvatorii planetei că ninsorile şiviscolul ar trebui să ne pună pe gânduri când se petrec iarna. Nici căldurile astea de vară nu ar trebui să ne lase cu mâinile încrucişate. >>>

Ştefan Augustin Doinaş (1922-2002)- remember

Mistreţul cu colţi de argint 

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

– Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos… >>>