Centenar dr. Gheorghe Iacomi (1914 – 2014)

dr. Gheorghe iacomiUn moment de răscruce, de mare importanţă pentru sănătatea întregii zone a Văii Muntelui, îl reprezintă anul 1948 când, adoptând modelul sovietic, Facultatea de Medicină şi Farmacie din cadrul Universităţii din Iaşi devenea Institutul de Medicină şi Farmacie. Un grup de tineri specialişti, dornici de afirmare, convinşi că le va fi destul de greu să răzbată în ierarhiile didactice, dominate de propriile legi şi obiceiuri, părăseau viaţa mai comodă a clinicilor universitare pentru a forma o adevărată echipă în Spitalul Piatra Neamţ.
Iniţiatorul acţiunii a fost, fără îndoială doctorul Gheorghe Iacomi, născut şi crescut la Piatra Neamţ, muntean prin excelenţă, mai ataşat de natură de cât de asfaltul Iaşiului, iar argumentul major l-a constituit existenţa unei clădiri spitaliceşti, încă din anul 1935, “opera cea mai monumentală de gospodărie publică ce s-a înfăptuit între graniţele judeţului nostru”, aşa cum sublinia presa vremii. Clădirea era bine amplasată la poalele muntelui Pietricica, fusese construită sub domnia Regelui Carol al II-lea şi ministeriatul doctorului Costinescu, ministru al sănătăţii, începută în anul 1934 şi terminată în 1935, aşa cum este atestat pe placa de marmură a peretelui frontal al clădirii, dar era puţin folosită.

lacul-izvorul-muntelui
>>>

Reclame

Virgil Răzeşu – Ura şi invidia, adevărate poveri ale sufletului

Virgil Razesu Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te!
Dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă! (Dr. Virgil Răzeşu)

Mă oprise un cunoscut:
– Ei, domnule, ce bine-mi pare că vă întâlnesc! Nu v-am văzut de-un car de vreme. Dar … spuneţi-mi … ce formulă adoptaţi, ce elixiruri folosiţi, ce secret stăpâniţi de vă păstraţi aerul pe care l-aţi avut de când vă ştiu?
– Ei, ce să spun …. aşa se vede … mai de departe… La drept vorbind, nu cunosc nici for¬mule magice, nici elixiruri sau ceva miraculos. Şi dacă e adevărat ce spuneţi, atunci ştiu despre ce e vorba. Şi … pentru că e secret, nu?, vi-l pot împărtăşi sau, şi mai bine, vi-l vând … pe o vorbă bună: nu urăsc şi nu invidiez pe nimeni! – Asta-i culmea! Păi numai eu ştiu o mulţime de indivizi care v-au …făcut necazuri.
– Da, se poate, dar am învăţat şi nu uit niciodată: ura înveninează cel mai mult sufletul. Pe cei pe care ar fi trebuit să-i urăsc, i-am iertat. Iar când n-am avut încotro, am făcut ce-am făcut şi mi-au devenit indiferenţi. >>>

Virgil Răzeşu, lansare carte

Societatea scriitorilor din judeţul Neamţ, Biblioteca judeţeană „G. T. Kirileanu” Piatra Neamţ organizează o întâlnire cu cartea: Glontele cu parfum de crin roman   şi Umbra noastră cea de toate zilele carte de atitudine autor Virgil Răzeşu 

Razesu >>>

Petruș Andrei : Virgil Răzeșu – O carte de învățătură

,,Ce ne facem, doamnelor?” (Editura ,, Răzeșu”, Piatra Neamț, 2012) este un caleidoscop dar și ,,O carte de învățătură” în același timp, pentru toate vârstele. Maniera de creație a scriitorului Virgil Răzeșu este asemănătoare celei folosite de poeți în fabulă, ,,un sistem de fapte în ordinea lor temporală și cauzală, folosit ca material de scriitor într-un text narativ ( în raport cu trama sau ordinea artificial- artistică în care acestea sunt prezentate)” ( DEX, Editura ,,Arc Gunivas”,2007) Motto-ul și cu partea finală a fiecărei scrieri ar constitui morala pe care trebuie să o aibă fiecare operă de artă. Spre exemplificare ne poate servi chiar prima scriere intitulată ,,Clipa de grație”, atât de invocată de poeți. Motto-ul sună astfel: ,,Oricât ne-am frământa, lucrurile se petrec doar când le vine vremea.” Fabula sau povestirea este în legătură cu distincția ce i s-a oferit autorului de către Fundația ,,Drept credinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” din Piatra Neamț și, în concluzie, scurtă pledoarie  în favoarea trăirii bucuriilor simple și a clipelor ,,pline de demnitate și frumusețe.” >>>

Petruș Andrei: Virgil Răzeșu-„Mai multă lumină!”

Izbânda literară anterioară a chirurgului, scriitorului și editorului Virgil Răzeșu: ,,Mic tratat de deflorare”(Editura ,,Răzeșu”, Piatra Neamț, 2011) mi-a dat ghes să citesc recentele sale apariții editoriale: Antologia ,,Scriitori din Neamț”, volumul de schițe, cronici, recenzii, tablete, interviuri și amintiri intitulat galant ,,Ce ne facem, doamnelor?” și romanul ,,Inelul pierdut”, toate apărute la Editura ,,Răzeșu”,Piatra Neamț, 2012. >>>

„Codul lui Da Vinci” și… „Inelul pierdut”

Mărturisesc că am citit pe nerăsuflate INELUL PIERDUT, cartea recent apărută a confratelui Virgil Răzeşu şi cred (părere de cititor, nu de critic !), că se numără printre cele mai bune romane publicate în ultimii ani la noi în ţară, aşa cum afirmă şi distinsul profesor Gh. Clapa, pre­fa­ţa­torul cărţii.

Pe parcursul lecturii, am fost asaltat de multiplele similitudini – cel puţin ca factură şi at­mosferă – cu CO­DUL LUI DA VINCI, celebra creaţie a nu mai puţin celebrului Dan Brown şi, în­cer­când să desluşesc ce i-ar putea apropia sau distanţa, nu m-am putut împiedica să reflectez la soarta celor două creaţii şi, de ce nu ?, a autorilor lor. Nu pentru a da peste cap lumea literară, ci doar pentru mine, simplu cititor, bucuros când descoperă laturile frumoase ale vieţii.   >>>

Virgil Răzeșu- Între ghiveci și..veleitari (dreptul la replică)

În numărul din 25 mai 2012, ziarul „Ceahlăul” publică, sub semnătura lui N. Sava, co­men­tariul „Antologia Răzeşu- un ghiveci”, caracterizând-o ca un eşec previzibil al unei idei nobile.  (postare Melidonium scriitori-din-neamt)

Ca autor al eşecului şi al ghiveciului, ce să fac ?, mă mulţumesc şi cu postura de deţi­nă­tor al ideii nobile pe care mi-o atribuie, totuşi, autorul. Că, altfel, … mare este penuria de asemenea idei ! Mai ales din direcţia celor care ar avea datoria să le emită. Eşec ? Posibil ! Dar, aşa cum grăia Seneca, audietur et altera pars (pentru cei care n-au făcut latina prin şcoli să ascultăm şi cealaltă parte), îi fac plăcerea dlui Sava, şi-i transcriu nu răspunsul meu (subiectiv, altfel cum ?!), ci comentariul la articolul în discuţie, gata făcut şi integral, al lui Ionuţ Caragea, poet şi coleg de-al dlui Sava de USR, şi nu un veleitar precum majoritatea celor din Antologia mea. >>>