Ecaterina Cercheza, a doua soţie a lui Vasile Lupu, domn al Moldovei între 1634-1653

Doamna Ecaterina Cercheza (n.aprox. 1620-d.p.1 martie 1666). A doua soţie a lui Vasile Lupu, domnul Moldovei (1634–1653). Originară dintr-o familie de cerchezi înstăriţi din Caucaz („fiica surorii lui Derviş Mehmed paşa, fost mare vizir…, valiu în Siria”, după cum relatează Evliya Çelebi), Ecaterina Cercheza a fost cumpărată de la familia ei de către vistierul Nicolae Catargi, trimis de domn să-i caute o nouă soţie, imediat după moartea doamnei Tudosca. Călătorul italian Niccolò Barsi da Lucca, aflat în Crimeea în momentul întoarcerii lui Catargi cu cea menită a fi soţia domnului Moldovei, relatează că, după ce boierul moldovean achită, conform obiceiului, 1 000 de galbeni tatălui şi 500 mamei, trece pe la curtea hanului tătarilor crâmleni, viitor cumnat al domnului, care-i pune la dispoziţie o gardă de 500 de oameni să-l însoţească până la graniţa cu Moldova. La >>>

Există o viață muzicală și dincolo de Prut…

Cultura muzicală de la est de Prut, alături de cea din întreg teritoriul românesc, reprezintă întreaga varietate a vieţii poporului băștinaș. În ea se reflectă sufletul fiecărui basarabean și tot ea înseamnă profunzime muzicală, temperament, omagiu adus strămoşilor, libertatea gândirii muzicale, cântec de leagăn al mamei, şi nu în ultimul rând un șlagăr, care poate deveni cunoscut pe parcursul a câteva zile din istoria neamului.

Arta muzicală basarabeană se prezintă ca una cu rădăcini adânci milenare care a evoluat de-a lungul veacurilor odată cu trecerea timpului istoric, încadrându-se în unele sisteme culturale majore, cum ar fi Imperiul Otoman, Imperiul Țarist sau URSS. Cele mai vechi creaţii muzicale autohtone sunt cântecele de muncă şi cele ritualice: colindele, cântecele de pahar, bocetele de nuntă, bocetele de înmormântare, etc. Baladele au ajuns până astăzi din timpuri străvechi. Acestea reflectă lupta poporului contra cotropitorilor străini şi boierilor feudali. Un loc important în cultura tradiţională basarabeană îl ocupă cântecele lirice şi cele cu caracter de protest social, printre care se află doina, apărută în perioada feudalismului timpuriu, dar şi colindele – cântece ritualice, înrudite oarecum și cu „koliada” popoarelor slave. >>>