Tudor Ghideanu – Theofil Simenschy (1892-1968)

prof. dr. Tudor Ghideanu

Savantul lingvist îşi începe activitatea ştiinţifică publicând articolul ,,Spre ideal” în revista Arhiva XXIV, 1-2 şi 3-4, la Iaşi, în anul 1913, în care susţine importanţa învăţământului clasic: ,,Frumuseţea clasică, rece şi liniştită, e pătrunsă de raţiune, după cum frumuseţea romantică, modernă, e dominată de sentiment. Ea trebuie să fie, pentru noi, idealul, care să alunge scepticismul şi blazarea care bântuie societatea de azi. La ea trebuie să ajungem ori de câte ori vom voi să ne înălţăm, măcar o clipă, deasupra acestei lumi”.
În anul 1927, fiind asistent la Catedra de Limba şi Literatura greacă, de la Universitatea din Iaşi, Simenschy şi-a susţinut doctoratul, sub conducerea lui Cezar Papacostea, cu tema ,,Le complement des verbes qui signifient ,,entendre” chez Homer”, studiu de sintaxă istorică şi comparativă care-l anunţă pe filologul comparatist de mai târziu.
Tipărit la editura ,,Casa Şcoalelor”, studiul lui Simenschy a fost recenzat în termeni elogioşi de savanţi iluştri, precum André Meillet şi P. Kretschmer. Este bine de ţinut minte că: ,,la propunerea lui André Meillet, din anul 1927 Theofil Simenschy devine membru perpetuu în ,,Societé de Linguistique de Paris”. În acelaşi an, este numit membru în Societatea ştiinţifică Indogermanische Gesellschaft.
Devine conferenţiar suplinitor, de limbi clasice, la Facultatea de Teologie din Chişinău, începând cu anul 1929. După trei ani, din 1932 devine membru permanent şi în Societatea ştiinţifică ,,Deutsche Morgenländische Gesellschaft”. La data de 27 august 1936, Simenschy este ales, la Copenhaga, ca reprezentant al României în Comitetul de conducere al Societăţii ştiinţifice Indogermanische Gesellschaft, alături de savanţi ca Charles Bally, E. Schwyzer, F. Sommer, J. Wackernagel, A. Debrunner etc. >>>

Tudor Ghideanu – Satul cireşilor seculari

Tudor GhideanuAdesea îmi întorc gândul, înapoi, spre satul meu natal şi îmi repet acele versuri inimitabile, ale marelui nostru Eminescu, cuvinte ce nu pot fi spuse, în şoaptă, iubitei:
,, Atât de fragedă te-asemeni, cu floarea albă de cireş”, pentru că prin faţa ochilor memoriei, îmi trec cei vreo 10-12 cireşi mari, foarte mari, al căror trunchi nu putea fi cuprins decât de trei oameni, stând cu mâinile întinse: astfel, de la fântâna-adăpost, a celui poreclit ,,Roşu” (Constantin Nica) şi din faţa caselor familiilor Dinu (zis ,,Slabu”) şi Miron, cireşii seculari – toţi cu gustul dulce, nici unul amar, se înălţau, aliniaţi pe zona dinspre Răsărit a şoselei dintre Roman şi Simioneşti, ca nişte adevăraţi paznici ai vechimei satului Cordun, oricum mai tânăr decât satul Simioneşti (unde se şi aflase Primăria şi Jandarmeria, pe timpul naşterii mele: 30 Martie 1938!).
Dacă satul Simioneşti se înălţase în jurul conacului moşierului Cristoveanu, satul Cordun se ridicase încă din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea pe pământurile, foste ale Episcopiei Romanului!
Mi-aduc bine aminte că cireşul din faţa casei noastre (chiar în poarta familiei Radu Vasile, poreclit ,,Haplea” , fost coleg de clasă al mamei mele, Anica Ghideanu (fostă Tudor, după numele bunicului meu, Gheorghe Tudor, participant la Primul Război Mondial – un frate al său, Pavel, a murit pe frontul de Apus (în Ungaria), cireşul din faţa casei noastre era – desigur, aşa cum mi-l proiectează fidel memoria – era, zic, cel mai înalt şi cel mai rămuros dintre toţi semenii săi seculari. >>>

Tudor Ghideanu – Sã te naşti în Cordun, Sã-ţi iubeşti etern Moldova cea cristalinã, Sã te întorci Acasã!

Tudor Ghideanu
prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu

Pământul acesta binecuvântat de Dumnezeu s-a populat încă de la Roman I Muşat, dar sporadic, pe daniile Domneşti, de la Smirodava şi Gâdinţi până la Porceşti şi Trifeşti, de la Tămăşeni, Adjudeni, Doljeşti şi Butea, pe râul Siret, la Cordun, Simioneşti, Pildeşti, Gherăeşti, Săbăoani, pe râul Moldova.

Încă de la Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, după nume, Cordunul vine din acel Nord – nespus de frumoasa Bucovină – dintre Udeştii Sucevei al lui Eusebiu Camilar – şi ţinutul Herţei, mai la deal de Botoşanii lui Eminescu, ţinut de graniţă, pe unde poetul nepereche al neamului nostru putea să treacă spre Şcolile sale către Cernăuţi, cu Aron Pumnul, marele transilvan de la 1848.
Pe-acolo, trecând, Eminescu scria catrene în felul popular, de puternică expresie critică: Sună pietricică (de la Perpessicius intitulată chiar: Scrisori din Cordun): >>>

Emilia Țuțuianu – Prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu, personalitate marcantă a filosofiei româneşti: La mulţi ani!

S-a născut la 30 martie 1938 şi a copilărit în împrejurimile Romanului (la Cordun), făcându-ne onoarea de fi mândri de contribuţia sa în a ridica numele acestui oraş şi faima meritelor sale la loc de cinste.Tudor Ghideanu
A urmat studiile gimnaziale şi liceale la Roman (1958), apoi Facultatea de Filosofie a Universităţii Al.I.Cuza din Iaşi.
Încă de elev, a fost preocupat de ambiţia de a fi primul, de a atinge o platformă valorică a întâietăţii greu accesibilă multor altora, greu de cucerit fără o muncă imensă, o pasiune intensă pentru cunoaştere şi un efort permanent de a promova adâncimea de esenţă a gândirii filosofice româneşti, contemporane sau universale.
Iată drumul parcurs de acest adevărat slujitor al Filosofiei româneşti:
– în sesiunea iunie-iulie 1963 obţine Diploma de merit (nr.5010) şi
devine diplomat în filosofie; >>>

Tudor Ghideanu – Ortodoxia Românească în societatea şi istoria postmodernă: PS Ioachim Băcăuanul – Creştinismul abia începe (I)

În şirul teologilor de maximă importanţă pe care i-a dat spiritul românesc, de la Mitropoliţii Dosoftei, Varlaam şi Petru Movilă, până la teologul panortodox, Marele Părinte Dumitru Stăniloaie, se înscrie şi episcopul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, teologul pr. prof. dr. Ioachim Giosanu, hirotonisit ca Prea Sfinţia Sa Ioachim Băcăuanul. Simultană lucrării sale ecleziale şi misionare, opera de teolog ortodox edifică prima sa treaptă, prin teza de doctorat La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, susţinută la Institutul ,,Saint Serge” din Paris, sub savanta conducere a profesorului Boris Bobrinskoy şi a teologului Olivier Clement.
IPS Ioachim BacauanulEpiscopul Ioachim Băcăuanul consideră, întemeiat, că ,,punctul central al teologiei Părintelui Stăniloaie este îndumnezeirea omului” (Eveque Ioachim Giosanu La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, Ed. Filocalia, Roman, 2013, Avant.propos, pag. 33).
PS Ioachim Băcăuanul nutreşte credinţa şi convingerea că ,,Teologia Părintelui Stăniloaie este animată, înainte de toate, printr-un mesaj divin şi poartă amprenta luminii şi a căldurii pe care le răspândeşte Sfântul Duh. Astăzi, nu există nimic care să ne lipsească atât ca această lumină şi această căldură” (op.cit. pag. 34). >>>

.

MelidoniumIvită sub imperativul edificator al dezvoltării prin cultură, revista romaşcană Melidonium aniversează 4 ani de apariție editorială şi 2 ani de existenţă pe internet.
Dacă în paginile ei naţional-responsabile au publicat academicieni recunoscuţi, literaţi şi poeţi de reală valoare, trebuie să ne raliem tuturor acelora care, cu răbdare şi simţ echitabil, aplaudă apariţia de excepţie a unei publicaţii în care aflăm receptivitate la creaţia autorilor, judecată de valoare bine gândită asupra literaturii tinerei generaţii, asupra dificultăţilor prin care trece cultura românească actuală, asupra perspectivelor de emancipare universitară a vechii Cetăţi a Romanului. Revista Melidonium, în conexiune făuritoare cu Editura Muşatinia şi cu Asociaţia Culturală George Radu Melidon din Roman, promit o triadă, edificatoare, de promptitudine în spectrul actului spiritual al Moldovei româneşti, întru creaţie şi valoare.
Felicitări şi urări de mult succes tuturor colaboratorilor noştri!

Prof. univ. emerit dr. Tudor Ghideanu, preşedintele Societăţii Culturale George Radu Melidon

Tudor Ghideanu – Constantin Noica în context european

  Tudor Ghideanu Comprehensiune  şi explicare

Aidoma lui Empedocle, care şi-a urcat mereu Etna lui, până la dispariţie, asemenea lui Heidegger, care s-a retras în munţii săi Pădurea Neagră spre a înţelege Fiinţa, Noica şi-a instalat „ermitajul” său filosofic, pe înălţimile Păltinişului, unde l-au urmat adesea şi mucenici şi „clone” şi „fii” credincioşi, şi fii „naturali”, „bastarzi” ai cugetării, „clone” sau „entităţi vii” care se înmulţesc artificial – şi nu pe calea dată de Dumnezeu! – adică fiinţe „fără de Mamă şi Tată” excrescenţe damnate, ale unei „istorii” de clocot al secolului XX.

            Teza obsesivă şi paricidă a acestei „Hydre” este „nu există filozofie românească”, totul, la noi, este un fel de Ersatz, venit de peste tot, de aiurea! Cu o îndărătnicie luciferică, „clonele” îşi ameţesc sindromul pe care l-am numit „sindromul Simion Dascălu”, acel nenorocit care l-a  „suspendat” pe venerabilul vornic, ziditor de Letopiseţ: vornicul românesc Grigore Ureche cu al său „de la Râm ne tragem!”. >>>

Tudor Ghideanu – Satul cireşilor seculari

Tudor GhideanuAdesea îmi întorc gândul, înapoi, spre satul meu natal şi îmi repet acele versuri inimitabile, ale marelui nostru Eminescu, cuvinte ce nu pot fi spuse, în şoaptă, iubitei:
,, Atât de fragedă te-asemeni, cu floarea albă de cireş”, pentru că prin faţa ochilor memoriei, îmi trec cei vreo 10-12 cireşi mari, foarte mari, al căror trunchi nu putea fi cuprins decât de trei oameni, stând cu mâinile întinse: astfel, de la fântâna-adăpost, a celui poreclit ,,Roşu” (Constantin Nica) şi din faţa caselor familiilor Dinu (zis ,,Slabu”) şi Miron, cireşii seculari – toţi cu gustul dulce, nici unul amar, se înălţau, aliniaţi pe zona dinspre Răsărit a şoselei dintre Roman şi Simioneşti, ca nişte adevăraţi paznici ai vechimei satului Cordun, oricum mai tânăr decât satul Simioneşti (unde se şi aflase Primăria şi Jandarmeria, pe timpul naşterii mele: 30 Martie 1938!).
Dacă satul Simioneşti se înălţase în jurul conacului moşierului Cristoveanu, satul Cordun se ridicase încă din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea pe pământurile, foste ale Episcopiei Romanului!
Mi-aduc bine aminte că cireşul din faţa casei noastre (chiar în poarta familiei Radu Vasile, poreclit ,,Haplea” , fost coleg de clasă al mamei mele, Anica Ghideanu (fostă Tudor, după numele bunicului meu, Gheorghe Tudor, participant la Primul Război Mondial – un frate al său, Pavel, a murit pe frontul de Apus (în Ungaria), cireşul din faţa casei noastre era – desigur, aşa cum mi-l proiectează fidel memoria – era, zic, cel mai înalt şi cel mai rămuros dintre toţi semenii săi seculari. >>>

Scriitori din județul Roman– fişe de dicţionar: litera F/G (autor Constantin Tomşa)

Harta  judetului Roman >>>

Tudor Ghideanu – Präludien: Die methode der aussagenlogischen funktoren und die geschichte der philosophie (I)

Denken und Handeln des Menschen setzt die Existenz von Invarianten, Konstanten oder Regulativen als notwendig voraus. Zu diesen zahlen auch die firmen Kriterien, welche die Koharenz des Werturteils im geschichtsphilosophischen Denken aufrechhalten können. Das sind zum Beispiel (a) die chronologische Verkettung von „Leben und Werk” der Philosophen bei Diogenes Laertios, (b) die Teleologie des Geistes, der sich zum Bewusstsein seiner selbst erhebt, (c) die Kraft-Ideen bei Alfred Fouillée (d) das Verhaltnis von Sein und Denken im Marxismus usw. >>>