Tudor Ghideanu – Theofil Simenschy (1892-1968)

prof. dr. Tudor Ghideanu

Savantul lingvist îşi începe activitatea ştiinţifică publicând articolul ,,Spre ideal” în revista Arhiva XXIV, 1-2 şi 3-4, la Iaşi, în anul 1913, în care susţine importanţa învăţământului clasic: ,,Frumuseţea clasică, rece şi liniştită, e pătrunsă de raţiune, după cum frumuseţea romantică, modernă, e dominată de sentiment. Ea trebuie să fie, pentru noi, idealul, care să alunge scepticismul şi blazarea care bântuie societatea de azi. La ea trebuie să ajungem ori de câte ori vom voi să ne înălţăm, măcar o clipă, deasupra acestei lumi”.
În anul 1927, fiind asistent la Catedra de Limba şi Literatura greacă, de la Universitatea din Iaşi, Simenschy şi-a susţinut doctoratul, sub conducerea lui Cezar Papacostea, cu tema ,,Le complement des verbes qui signifient ,,entendre” chez Homer”, studiu de sintaxă istorică şi comparativă care-l anunţă pe filologul comparatist de mai târziu.
Tipărit la editura ,,Casa Şcoalelor”, studiul lui Simenschy a fost recenzat în termeni elogioşi de savanţi iluştri, precum André Meillet şi P. Kretschmer. Este bine de ţinut minte că: ,,la propunerea lui André Meillet, din anul 1927 Theofil Simenschy devine membru perpetuu în ,,Societé de Linguistique de Paris”. În acelaşi an, este numit membru în Societatea ştiinţifică Indogermanische Gesellschaft.
Devine conferenţiar suplinitor, de limbi clasice, la Facultatea de Teologie din Chişinău, începând cu anul 1929. După trei ani, din 1932 devine membru permanent şi în Societatea ştiinţifică ,,Deutsche Morgenländische Gesellschaft”. La data de 27 august 1936, Simenschy este ales, la Copenhaga, ca reprezentant al României în Comitetul de conducere al Societăţii ştiinţifice Indogermanische Gesellschaft, alături de savanţi ca Charles Bally, E. Schwyzer, F. Sommer, J. Wackernagel, A. Debrunner etc. >>>

Reclame

Tudor Ghideanu – Satul cireşilor seculari

Tudor GhideanuAdesea îmi întorc gândul, înapoi, spre satul meu natal şi îmi repet acele versuri inimitabile, ale marelui nostru Eminescu, cuvinte ce nu pot fi spuse, în şoaptă, iubitei:
,, Atât de fragedă te-asemeni, cu floarea albă de cireş”, pentru că prin faţa ochilor memoriei, îmi trec cei vreo 10-12 cireşi mari, foarte mari, al căror trunchi nu putea fi cuprins decât de trei oameni, stând cu mâinile întinse: astfel, de la fântâna-adăpost, a celui poreclit ,,Roşu” (Constantin Nica) şi din faţa caselor familiilor Dinu (zis ,,Slabu”) şi Miron, cireşii seculari – toţi cu gustul dulce, nici unul amar, se înălţau, aliniaţi pe zona dinspre Răsărit a şoselei dintre Roman şi Simioneşti, ca nişte adevăraţi paznici ai vechimei satului Cordun, oricum mai tânăr decât satul Simioneşti (unde se şi aflase Primăria şi Jandarmeria, pe timpul naşterii mele: 30 Martie 1938!).
Dacă satul Simioneşti se înălţase în jurul conacului moşierului Cristoveanu, satul Cordun se ridicase încă din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea pe pământurile, foste ale Episcopiei Romanului!
Mi-aduc bine aminte că cireşul din faţa casei noastre (chiar în poarta familiei Radu Vasile, poreclit ,,Haplea” , fost coleg de clasă al mamei mele, Anica Ghideanu (fostă Tudor, după numele bunicului meu, Gheorghe Tudor, participant la Primul Război Mondial – un frate al său, Pavel, a murit pe frontul de Apus (în Ungaria), cireşul din faţa casei noastre era – desigur, aşa cum mi-l proiectează fidel memoria – era, zic, cel mai înalt şi cel mai rămuros dintre toţi semenii săi seculari. >>>

Tudor Ghideanu – Sã te naşti în Cordun, Sã-ţi iubeşti etern Moldova cea cristalinã, Sã te întorci Acasã!

Tudor Ghideanu

prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu

Pământul acesta binecuvântat de Dumnezeu s-a populat încă de la Roman I Muşat, dar sporadic, pe daniile Domneşti, de la Smirodava şi Gâdinţi până la Porceşti şi Trifeşti, de la Tămăşeni, Adjudeni, Doljeşti şi Butea, pe râul Siret, la Cordun, Simioneşti, Pildeşti, Gherăeşti, Săbăoani, pe râul Moldova.

Încă de la Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, după nume, Cordunul vine din acel Nord – nespus de frumoasa Bucovină – dintre Udeştii Sucevei al lui Eusebiu Camilar – şi ţinutul Herţei, mai la deal de Botoşanii lui Eminescu, ţinut de graniţă, pe unde poetul nepereche al neamului nostru putea să treacă spre Şcolile sale către Cernăuţi, cu Aron Pumnul, marele transilvan de la 1848.
Pe-acolo, trecând, Eminescu scria catrene în felul popular, de puternică expresie critică: Sună pietricică (de la Perpessicius intitulată chiar: Scrisori din Cordun): >>>

Emilia Țuțuianu – Prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu, personalitate marcantă a filosofiei româneşti: La mulţi ani!

S-a născut la 30 martie 1938 şi a copilărit în împrejurimile Romanului (la Cordun), făcându-ne onoarea de fi mândri de contribuţia sa în a ridica numele acestui oraş şi faima meritelor sale la loc de cinste.Tudor Ghideanu
A urmat studiile gimnaziale şi liceale la Roman (1958), apoi Facultatea de Filosofie a Universităţii Al.I.Cuza din Iaşi.
Încă de elev, a fost preocupat de ambiţia de a fi primul, de a atinge o platformă valorică a întâietăţii greu accesibilă multor altora, greu de cucerit fără o muncă imensă, o pasiune intensă pentru cunoaştere şi un efort permanent de a promova adâncimea de esenţă a gândirii filosofice româneşti, contemporane sau universale.
Iată drumul parcurs de acest adevărat slujitor al Filosofiei româneşti:
– în sesiunea iunie-iulie 1963 obţine Diploma de merit (nr.5010) şi
devine diplomat în filosofie; >>>

Tudor Ghideanu – Ortodoxia Românească în societatea şi istoria postmodernă: PS Ioachim Băcăuanul – Creştinismul abia începe (I)

În şirul teologilor de maximă importanţă pe care i-a dat spiritul românesc, de la Mitropoliţii Dosoftei, Varlaam şi Petru Movilă, până la teologul panortodox, Marele Părinte Dumitru Stăniloaie, se înscrie şi episcopul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, teologul pr. prof. dr. Ioachim Giosanu, hirotonisit ca Prea Sfinţia Sa Ioachim Băcăuanul. Simultană lucrării sale ecleziale şi misionare, opera de teolog ortodox edifică prima sa treaptă, prin teza de doctorat La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, susţinută la Institutul ,,Saint Serge” din Paris, sub savanta conducere a profesorului Boris Bobrinskoy şi a teologului Olivier Clement.
IPS Ioachim BacauanulEpiscopul Ioachim Băcăuanul consideră, întemeiat, că ,,punctul central al teologiei Părintelui Stăniloaie este îndumnezeirea omului” (Eveque Ioachim Giosanu La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, Ed. Filocalia, Roman, 2013, Avant.propos, pag. 33).
PS Ioachim Băcăuanul nutreşte credinţa şi convingerea că ,,Teologia Părintelui Stăniloaie este animată, înainte de toate, printr-un mesaj divin şi poartă amprenta luminii şi a căldurii pe care le răspândeşte Sfântul Duh. Astăzi, nu există nimic care să ne lipsească atât ca această lumină şi această căldură” (op.cit. pag. 34). >>>

.

MelidoniumIvită sub imperativul edificator al dezvoltării prin cultură, revista romaşcană Melidonium aniversează 4 ani de apariție editorială şi 2 ani de existenţă pe internet.
Dacă în paginile ei naţional-responsabile au publicat academicieni recunoscuţi, literaţi şi poeţi de reală valoare, trebuie să ne raliem tuturor acelora care, cu răbdare şi simţ echitabil, aplaudă apariţia de excepţie a unei publicaţii în care aflăm receptivitate la creaţia autorilor, judecată de valoare bine gândită asupra literaturii tinerei generaţii, asupra dificultăţilor prin care trece cultura românească actuală, asupra perspectivelor de emancipare universitară a vechii Cetăţi a Romanului. Revista Melidonium, în conexiune făuritoare cu Editura Muşatinia şi cu Asociaţia Culturală George Radu Melidon din Roman, promit o triadă, edificatoare, de promptitudine în spectrul actului spiritual al Moldovei româneşti, întru creaţie şi valoare.
Felicitări şi urări de mult succes tuturor colaboratorilor noştri!

Prof. univ. emerit dr. Tudor Ghideanu, preşedintele Societăţii Culturale George Radu Melidon

Tudor Ghideanu – Constantin Noica în context european

  Tudor Ghideanu Comprehensiune  şi explicare

Aidoma lui Empedocle, care şi-a urcat mereu Etna lui, până la dispariţie, asemenea lui Heidegger, care s-a retras în munţii săi Pădurea Neagră spre a înţelege Fiinţa, Noica şi-a instalat „ermitajul” său filosofic, pe înălţimile Păltinişului, unde l-au urmat adesea şi mucenici şi „clone” şi „fii” credincioşi, şi fii „naturali”, „bastarzi” ai cugetării, „clone” sau „entităţi vii” care se înmulţesc artificial – şi nu pe calea dată de Dumnezeu! – adică fiinţe „fără de Mamă şi Tată” excrescenţe damnate, ale unei „istorii” de clocot al secolului XX.

            Teza obsesivă şi paricidă a acestei „Hydre” este „nu există filozofie românească”, totul, la noi, este un fel de Ersatz, venit de peste tot, de aiurea! Cu o îndărătnicie luciferică, „clonele” îşi ameţesc sindromul pe care l-am numit „sindromul Simion Dascălu”, acel nenorocit care l-a  „suspendat” pe venerabilul vornic, ziditor de Letopiseţ: vornicul românesc Grigore Ureche cu al său „de la Râm ne tragem!”. >>>

Tudor Ghideanu – Satul cireşilor seculari

Tudor GhideanuAdesea îmi întorc gândul, înapoi, spre satul meu natal şi îmi repet acele versuri inimitabile, ale marelui nostru Eminescu, cuvinte ce nu pot fi spuse, în şoaptă, iubitei:
,, Atât de fragedă te-asemeni, cu floarea albă de cireş”, pentru că prin faţa ochilor memoriei, îmi trec cei vreo 10-12 cireşi mari, foarte mari, al căror trunchi nu putea fi cuprins decât de trei oameni, stând cu mâinile întinse: astfel, de la fântâna-adăpost, a celui poreclit ,,Roşu” (Constantin Nica) şi din faţa caselor familiilor Dinu (zis ,,Slabu”) şi Miron, cireşii seculari – toţi cu gustul dulce, nici unul amar, se înălţau, aliniaţi pe zona dinspre Răsărit a şoselei dintre Roman şi Simioneşti, ca nişte adevăraţi paznici ai vechimei satului Cordun, oricum mai tânăr decât satul Simioneşti (unde se şi aflase Primăria şi Jandarmeria, pe timpul naşterii mele: 30 Martie 1938!).
Dacă satul Simioneşti se înălţase în jurul conacului moşierului Cristoveanu, satul Cordun se ridicase încă din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea pe pământurile, foste ale Episcopiei Romanului!
Mi-aduc bine aminte că cireşul din faţa casei noastre (chiar în poarta familiei Radu Vasile, poreclit ,,Haplea” , fost coleg de clasă al mamei mele, Anica Ghideanu (fostă Tudor, după numele bunicului meu, Gheorghe Tudor, participant la Primul Război Mondial – un frate al său, Pavel, a murit pe frontul de Apus (în Ungaria), cireşul din faţa casei noastre era – desigur, aşa cum mi-l proiectează fidel memoria – era, zic, cel mai înalt şi cel mai rămuros dintre toţi semenii săi seculari. >>>

Scriitori din județul Roman– fişe de dicţionar: litera F/G (autor Constantin Tomşa)

Harta  judetului Roman >>>

Tudor Ghideanu – Präludien: Die methode der aussagenlogischen funktoren und die geschichte der philosophie (I)

Denken und Handeln des Menschen setzt die Existenz von Invarianten, Konstanten oder Regulativen als notwendig voraus. Zu diesen zahlen auch die firmen Kriterien, welche die Koharenz des Werturteils im geschichtsphilosophischen Denken aufrechhalten können. Das sind zum Beispiel (a) die chronologische Verkettung von „Leben und Werk” der Philosophen bei Diogenes Laertios, (b) die Teleologie des Geistes, der sich zum Bewusstsein seiner selbst erhebt, (c) die Kraft-Ideen bei Alfred Fouillée (d) das Verhaltnis von Sein und Denken im Marxismus usw. >>>

Melchisedec Ștefănescu – “Lumina Ortodoxiei românești” de Tudor Ghideanu

Aniversarea atestării documentare a unei localităţi, a unei instituţii sau a unui eveniment istoric a mobilizat, de fiecare dată, mari energii umane, în fruntea acestora situîndu-se intelectualii de prestigiu. Aşa s-a întîmplat şi cu ocazia împlinirii, în 2008, a 600 de ani de existenţă a Episcopiei Romanului, cînd au avut loc importante manifestări cultural-religioase, incluse într-un amplu program, manifestări desfăşurate cu binecuvîntarea preacuviosului dr. Ioachim Băcăuanul, arhiereu vicar al Episcopiei de Roman. >>>

Gheorghe A.M. Ciobanu- Nou „Ave”, Editurii „Mușatinia”

Orașul nostru are, în acest an bisect, patru omagieri, ca patru mari aduceri aminte ale unor evenimente cardinale în devenirea sa: Melchisedec (120, plecarea dintre noi), Celibidache (100, naștere), Colegiul Național “Roman-Vodă” (140, ctitorire) și Editura “Mușatinia” (10, de la înființare). Cvartet festiv, dar și prilej de prețuire a celor care ne dăruiesc bucuria, că toate patru sînt sărbătorite cu omagieri alese.

 Ne vom opri numai la una, așa cum se cuvine, la Editura decenară, acea care, tot în acest an festiv, a scos cea de a suta carte. Sau, altfel, spus, a zămislit o variată bibliotecă, asemeni unor edituri mai vechi. >>>

Constantin Tomşa- Episcopul Melchisedec Ştefănescu

Printre personalităţile culturii române din secolul al XlX-lea şi din toate timpurile, la loc de cinste, şi-a înscris numele şi Episcopul Melchisedec (Mihai Ştefănescu, n. în ziua de 16. 02. 1823, la Gîrcina, jud. Neamţ, în familia preotului Petru Ştefănescu), cel care, la douăzeci de ani, a îmbrăcat haina monahală şi care, trecut prin mai „multe şcoli înalte”, a fost profesor la Seminarul de la Socola, director şi profesor la cel din Huşi; a slujit Biserica Ortodoxă Română şi ca membru în diferite delegaţii cu misiuni diplomatice (Petersburg – 1868, Bonn – 1875), ca Episcop al Dunării-de-Jos (1865-1879) si al Romanului (1879 – 1892, anul când a decedat).  >>>

Tudor Ghideanu- Urmările filosofiei românești ( interviu realizat de Tiberiu Roșu)

Motto: „Sunt momente istorice când unitatea este mai importantă decât însăși contradicția, pentru că în vreme ce contradicția poate să ducă la dizolvarea sistemului însuși, minându-l, unitatea poate să unifice și poate duce la salvagardare.

„Nulla dies sine laetitia spunea Constantin Noica. Cine nu a lăcrimat asupra versului mişcat în întreaga fiinţă, cine nu a pierdut nopţile căutând sensul liber al frazei, cine nu şi-a dedicat trăirile interioare cărţilor citite, nu-şi le poate răspunde niciodată la puţinele întrebări retorice, existenţiale.

Ca mulţi filosofi români, Tudor Ghideanu despică firul în patru, creează propriile idei filosofice având ca fundament filosofii antici pe care îi aşterne în rânduri frumos împletite, ţinându-se de mână cu filosofii moderni în îmbinarea ideologică dintre profanul cotidian şi sacrul criptei strămoşeşti. Un gânditor al pământului curat, cutreierând pe sub obloanele culturii, săpând parcă în izvorul înţelepciunii, un pasionat al cercului închis, filosoful Tudor Ghideanu duce spre mâine tradiţia gânditorilor idealişti adunaţi sub semnul întrebării. >>>

Petru Iosub- Atlas orientativ de arheologie metafizică (I)

  Ca omagiu surorii mele Maria pentru marile sacrificii făcute spre         împlinirea frumoasă a copiilor săi… (Petre Iosub)

>>>

Tudor Ghideanu- aniversare: Melidonium vă urează La mulți ani!

filosof, publicist, prof.univ.dr.emerit

S-a născut la 30 martie 1938, în Cordun (Roman) jud. Roman copilărind în împrejurimile orașului, înscriindu-şi numele în rândul personalităţilor urbei mușatine. Profesorul universitar doctor emerit Tudor Ghideanu este un cunoscut filosof, publicist, prof.univ.dr.emerit. 

Rar avem ocazia să prezent o personalitate atât de distinsă, roditoare în multe domenii şi familiară înălţimilor de cuget şi simţire românească precum filosoful TUDOR GHIDEANU. Jumătate de secol a căutat repere în axiologie, pentru a ne oferi o viziune nouă despre natura valorilor – şi ne-a surprins cu atâtea poveşti de suflet care îi alcătuiesc destinul, încât rămânem fascinaţi ori de câte ori >>>

Tudor Ghideanu – Gînduri nepieptănate la „Apocalipsa de fiecare zi” de Daniel Corbu

prof. univ. doctor, Iaşi

Atins de aripa celestă a geniului-Cuvînt, Daniel Corbu face parte dintr-o stirpe anume. Cum nu se întîmplă prea adesea minunea, el este rezultatul unei aporetici a metaforei metafizice, dînd un sens original Poeziei, într-o „apocalipsă de fiecare zi”, intr-o „odissee a singurătăţii” în care „mucezeşte Absenţa”, pentru că, nici mai mult nici mai puţin, „Poezia e haosul condamnat la visare„! Weekend secret. >>>

Gh. A. M. Ciobanu – biografie

 

        Pe 25 Martie 1925 la Roman se năştea viitorul profesor, eseist,  prozator, poet, exeget al culturii romaşcane. A urmat Şcoala primară şi Liceul în oraşul natal iar bacalaureatul îl absolvă la Sighişoara. A fost admis la câteva Facultăţi dar, din motive materiale, s-a încadrat imediat în învăţământ unde a profesat 50 de ani, predând discipline multiple, ca matematica, filosofia, pornind de la Şcoala Generală, aparţinând oficial de Liceul „Roman Vodă“ şi terminând, de curând, cu Institutul Teologic Franciscan. A desfăşurat o largă activitate culturală, concretizată în sute de conferinţe, din care peste o mie au fost audiţii muzicale iar vernisaje de artă plastică, peste două sute. Timp de 26 de ani a susţinut lunar, la Palatul Culturii din Iaşi, cicluri de audiţii muzicale. Începutul literar în anii 1935-1947, cu poezii, apoi, mai târziu, cu nuvele (Deceneu, Egmont), teatru (Valea Uitaţilor), poeme eseistice (Cristal nocturn).

>>>

Tudor Ghideanu – George Radu Melidon sub lumina întemeietoare a lui Eminescu

prof. univ. dr. Tudor Ghideanu

„Luminarea poporului”, condiţie a emancipării lui.

Trebuie să reamintim că George Radu Melidon (13 Martie 1831- 11 Mai 1897) a studiat la Academia Mihăileană şi după absolvire a funcţionat ca profesor de retorică, poetică şi mito­logie la Gimnaziul Central din Iaşi, iar din anul 1875 a fost şef de secţie la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii publice din Moldova, >>>