Ionuţ Isac – Profesorul Traian Cicoare în corespondenţă (II)

Traian Cicoare: 9 februarie 1925, comuna Văgiuleşti, judeţul  Mehedinţi,2 iulie 2007, Piatra Neamţ

Traian Cicoare

În mijloc de iulie 2014, la 7 ani şi două săptămâni de la trecerea în eternitate a Domnului Profesor Traian Cicoare, mă încearcă din nou amintirile. Toropit de căldura verii, deschid sertarul cu scrisori şi dau drumul aparatului de aer condiţionat, ca să pot continua seria confesiunilor epistolare…

La data de 14 septembrie 2002, distinsul dascăl îmi scria, mulţumindu-mi pentru documentele şi lucrările ce i le trimisesem şi indicându-mi, totodată, anumite contribuţii publicistice ale tatălui meu: „M-a bucurat în mod deosebit că mi-aţi trimis fişa biografică a tatălui Dvs. Nu ştiam data trecerii la strămoşi [7 august 1984 – n.ns., I.I.]. În emoţionantul şi frumosul necrolog publicat de Ion Lungu în «Steaua» nr. 9/ 1984, nu e menţionată această dată. Mi-am făcut un obicei de a sărbători, în interiorul meu, personalităţile care m-au influenţat şi m-au ajutat să mă construiesc, la datele esenţiale ale vieţii lor.
Între publicaţiile enumerate la care a publicat neuitatul – de neuitat [sic!] – Dumitru Isac, nu aţi trecut Revista «Hyperion». Dacă, cumva, v-a scăpat articolul Artă şi filosofie din nr. 2, februarie 1934, al acestei reviste, să-l căutaţi. E sublim, la vârsta de 20 de ani (de fapt, 19 şi câteva luni) a autorului”. >>>

Ionuţ Isac – Profesorul Traian Cicoare în corespondenţă

Pe la mijlocul verii anului 2002, m-am întâlnit în centrul Clujului, oraşul meu natal, cu profesorul de filosofie Andrei-Iustin Hossu, care m-a anunţat că domnul profesor Traian Cicoare din Piatra Neamţ doreşte să corespondeze cu mine pe tema unui articol de specialitate, publicat cu câţiva ani înainte. I-am scris imediat profesorului Cicoare, întrebându-l dacă poate să mă sprijine cu informaţii biografice despre profesorul Constantin Micu-Stavilă (1914-2003), ceea ce ar fi adâncit, de fapt, tema filosofică iniţială a articolului meu. A fost prima secvenţă dintr-un lung şir de epistole care dezvăluie puternica şi frumoasa conştiinţă de cultură a profesorului Cicoare, extraordinara sa pasiune pentru cultivarea operei gânditorilor români de seamă, din toate domeniile.
Traian Cicoare: 9 februarie 1925, comuna Văgiuleşti, judeţul  Mehedinţi,2 iulie 2007, Piatra NeamţAşadar, tema schimbului nostru epistolar iniţial a constituit-o personalitatea cugetătorului Constantin Micu, despre a cărui viziune filosofică eu publicasem un articol într-un număr al Revistei „Caiete Critice” din 1997. Scria astfel profesorul Cicoare, la data de 19 august 2002: „M-a bucurat scrisoarea de acum, cum m-a bucurat articolul publicat în «Caiete Critice», care la mine a ajuns pe 29 aprilie 1997, marţi după Paşti. Cele două alese bucurii s-au corelat şi, tainic, s-au potenţat reciproc”. >>>

Traian Cicoare- In memoriam

A făcut studiile secundare la Liceul „Traian“, din Turnu Severin, unde a făcut obiectul „Limba română“ cu C.D. Ionescu, critic literar, publicist şi scriitor eseist; la istorie l-a avut pe Aurel Decei, turcolog apreciat; anatomia cu doctorul psihiatru Ion Biberi, filozof, critic literar, scriitor, eseist; la muzica pe compozitorul Petre Severin, care i-a vorbit şi de muzicianul folclorist Gavril Galinescu; filozofia cu D. Papadopol, autor de numeroase cărţi de filozofie, în special despre Seneca. După serviciul militar la Şcoala de ofiţeri de rezervă şi front, la Păuliş, în 1945, s-a înscris la >>>