Tudor Ghideanu- Urmările filosofiei românești ( interviu realizat de Tiberiu Roșu)

Motto: „Sunt momente istorice când unitatea este mai importantă decât însăși contradicția, pentru că în vreme ce contradicția poate să ducă la dizolvarea sistemului însuși, minându-l, unitatea poate să unifice și poate duce la salvagardare.

„Nulla dies sine laetitia spunea Constantin Noica. Cine nu a lăcrimat asupra versului mişcat în întreaga fiinţă, cine nu a pierdut nopţile căutând sensul liber al frazei, cine nu şi-a dedicat trăirile interioare cărţilor citite, nu-şi le poate răspunde niciodată la puţinele întrebări retorice, existenţiale.

Ca mulţi filosofi români, Tudor Ghideanu despică firul în patru, creează propriile idei filosofice având ca fundament filosofii antici pe care îi aşterne în rânduri frumos împletite, ţinându-se de mână cu filosofii moderni în îmbinarea ideologică dintre profanul cotidian şi sacrul criptei strămoşeşti. Un gânditor al pământului curat, cutreierând pe sub obloanele culturii, săpând parcă în izvorul înţelepciunii, un pasionat al cercului închis, filosoful Tudor Ghideanu duce spre mâine tradiţia gânditorilor idealişti adunaţi sub semnul întrebării. >>>

Reclame

Interviu cu poetul Daniel Corbu

În splendidul ţinut al Neamţului, pe malul Ozanei cea limpede ca cristalul, la umbra cetăţii bătrâne şi nestricate de mână de om, se naşte la 7 aprilie 1953 cel ce va ridica versul la rang de gnoză şi va trăi doar pentru a respira poezie.

Păstrător al graiului românesc autentic şi moştenitor al iubirii patriotice, Daniel Corbu trăieşte la răscrucea dintre două lumi, una metafizică reprezentată prin rădăcinile sale abisiniene şi dorinţa acută de îmbrăţişare şamanică postmodernă şi una palpabilă, ce se poate defini prin cuvântul versului gravat în tezaurul culturii româneşti. Ca fundament primordial existenţial, Daniel Corbu aşterne asemeni unei pături spirituale versul vertical ce conferă nu numai siguranţa ci şi accesul direct la o reîntoarcere la origini. >>>

Interviu: Constantin Bălăceanu Stolnici- Relatările istoriei metafizice

Motto: Secretul meu a fost muncă, disciplină și maeștrii..

Într-o lume post-modemă, ce pendulează între inepţie şi spirit ludic, apar personaje parcă rupte din basme şi aruncate in timpul semiobscur. Realitatea cotidiană ne obturează perspectiva asupra frumosului bunului simt şi dramului de religiozitate ce-l mai păstram in geneza ADN-ului nostru, asemenea unei utopii transmise din generaţie in generaţie.

Aşa s-a născut pe pământul României la data de 6 iulie 1923 cel ce va purta stema şi stigmatul familiei Bălăceanu, urmaş al unei istorii multiseculare, aureolat de-o sete de cunoaştere ce mai târziu va fi cartea de vizită şi uşa deschisă spre o Europă realistă. >>>