,,Gong” pe covorul roşu al teatrului de amatori

GongActorii romaşcani au strălucit la Festivalul Naţional de Teatru pentru Tineret “Primavera”, de la Sinaia, şi la Concursul Naţional de Teatru Liceal şi Studenţesc “Ion Luca Caragiale”, de la Ploieşti.
Trupa de teatru “Gong” a liceenilor actori romaşcani a obţinut şase premii naţionale la cele două concursuri desfăşurate în acest weekend: Premiul I la Festivalul Naţional de Teatru pentru Tineret “Primavera” Sinaia, ediţia a VII-a, Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal – Roxana Buzău, pentru rolul Safta, din spectacolul “Satul electronic”, la acelaşi concurs, Premiul I la concursul de poezie “Din drag de… Marin Sorescu”, pentru Carina Mihăilă, Premiul pentru cel mai bun spectacol oferit de o trupă de liceeni, la Concursul Naţional de Teatru Liceal şi Studenţesc “Ion Luca Caragiale” din Ploieşti, ediţia a XI-a, Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar – Daria Rusu, pentru rolul Baba Marghioala, şi Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal – Roxana Buzău, pentru rolul Safta, la acelaşi festival. >>>

Reclame

Carmen Dominte – teatru

Carmen DominteFănele, tu mă minţi

Personajele
Fănel
Lucica
Început de toamnă într-un sat românesc. Curtea lui Fănel şi a Lucicăi este aranjată cu mult dichis. Fănel intră vorbind la telefonul mobil. Poartă cizme largi, de cauciuc.
FĂNEL (vorbeşte la telefon): E bine, aşa rămâne, la şapte. Păi, la găini am dat, de udat grădina am udat-o, Gabriela e în grajd. Da, am timp. Îmi iau blugii şi am plecat. Să nu-mi iau blugii… Da’ Lucica zice că ăştia-s cei mai buni pantaloni ai mei. Care? Dar mă cam strâng. Bine, dacă zici tu… Bine, bine… La şapte, la Mac-Mac-ul din centru.
Fănel închide telefonul mobil şi-l pune în buzunarul pantalonului. Îşi toarnă apă într-o cană şi bea pe nerăsuflate. Lucica intră încărcată de plase. Le pune în mijlocul curţii şi se uită încruntată la Fănel. Acesta îşi toarnă din nou apă în cană. Lucica îi smulge cana din mână şi bea repede. >>>

Album de suflet: Constantin Ghenescu

Constantin Ghenescu, sau Costică cum îi spunem noi colegii, s-a născut la 12 februarie 1944 în Bucureşti şi a crescut în Alba Iulia.

A absolvit Institutul de artă teatrală şi cinematografică în 1969 cu rolul Sancho Panza din „Don Quijote”, la clasa prof. Moni Ghelerter şi a fost repartizat la Teatrul Tineretului. Venea în teatrul nostru împreună cu Pilu Crişan, erau absolvenţi la clasa pe care o absolvisem şi eu în urmă cu patru ani. Am încercat să îi ajut fiindcă ştiam cât de timorant este să debutezi într-un colectiv sudat, într-un teatru celebru. Costică a început uşor, juca ce i se dădea, dar se străduia să facă totul cât mai bine. În perioada 1969-1982, când a plecat la Teatrul Bulandra, a interpretat 35 de roluri. Îmi amintesc cu plăcere de Costică în >>>

Andrei Șerban – „Țara e condusă de o adunătură de derbedei”

Deși ați avut parte de experiențe traumatice, mai ales în anii ’90, totuși reveniți periodic în România: să montați un spectacol așa cum este acum Lear la Bulandra, să faceți „academie“ cu tinerii actori, cum ați făcut în vara aceasta la Mogoșoaia în colaborare cu ICR, ca să amintim doar exemplele recente. Ce vă oferă revenirea?

În România, în special în condițiile vieții actuale pline de tulburări, tendința e deseori spre inerție. Forța pasivității pândește la fiecare pas. Cum să lupți cu inerția? Doar lucrând continuu cu tine însuți și cu alții. De aceea revin să fac spectacole și mai ales workshopuri. Căci, nelucrând, simți că te închizi și din teamă ridici ziduri de protecție. Pentru a te deschide, trebuie să dărâmi zidurile. Atât atelierele pregătitoare, cât și o piesă ca Lear, ce pare scrisă ieri și amintește de ce se întâmplă acum, sunt necesare. În teatru, ca și în viață, ai nevoie de încredere. Academia Itinerantă a reușit exact asta: să creeze un climat de încredere, unde tineri artiști se întâlnesc ca să caute împreună ceva diferit de tot ce au știut până atunci. >>>

Cațavencu şi gâştele Coanei Pipă

I. L. Caragiale a fost un fin observator al vremurilor lui, luându-şi subiectele din societate, satirizând cu un limbaj înverşunat dar „suculent”. Eugène Ionesco a fost influenţat în creaţia sa de mulți autori, cele mai vizibile relații se stabilesc cu opera lui Caragiale, de care era  fascinat. Legăturile dintre cei doi sunt numeroase şi o bună parte a operei ionesciene se poate reciti din perspectiva unui dialog intertextual cu opera caragialiană.Ambii dramaturgi au fost preocupaţi de rolul scriiturii în actul teatral, contribuind la înnoirea ei. I. L. Caragiale s-a dovedit a fi şi un teoretician, care propunea un mod bine organizat de concepţie teatrală. Personajele lui Caragiale, mai ales cele împătimite de politică, ilustrează o evidentă „absență psihică” fiind lipsite şi de o autentică viață interioară, spre exemplu – Cațavencu. Demagogia şi absurdul discursurilor politice vor fi transcrise peste timp de Eugène Ionesco în „caragialismele” Coanei Pipă (Mère Pipe) din Ucigaş fără simbrie, un amestec de „cațavenci, ioneşti, popeşti sau farfurizi”. >>>

O conversaţie cu Ştefan Lupu, actor la Teatrul Mic din Bucureşti

Născut pe 8 mai 1985 la Sfântu Gheorghe, jud. Covasna; Absolvent al Facultăţii de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca; A debutat pe scena Teatrului Andrei Mureşan din Sf. Gheorghe; >>>

Constantin Tănase (1880-1945)- cel mai mare pamfletar pe care l-a avut Romania

Pe 5 iulie 1880, la Vaslui, un orasel de provincie in care, de obicei, “nu se petrece nimic“, s-a nascut Constantin Tanase, fiul lui Ion si al Elenei, doi oameni de treaba care-si duceau traiul destul de greu, din putinul pe care il cistiga Ion Tanase ca laborant intr-o farmacie. Familia locuia intr-o casa taraneasca, situata pe strada Husilor. De mic, Constantin, singurul copil al familiei, a fost crescut cu snoave si povesti spuse cu haz de mama sa, Elena. >>>

Tineri europeni uniți prin teatru

Un grup de elevi de la Colegiul Naţional “Roman-Vodă” a demonstrat că teatrul poate reprezenta un mijloc de comunicare ce depăşeşte barierele interculturale.

 Timp de aproape două săptămîni, 12 elevi romaşcani au desfăşurat activităţi comune cu tineri turci, elevi la liceul “Mustafa Eminoglu Anadolu Lisesi” din Kayseri, Turcia, în cadrul proiectului bilateral “Puterea scenei”. Proiectul bilateral “Tineret în acţiune” s-a încadrat în acţiunea 1.1, “Schimburi de tineri”, şi a adus în context de colaborare multiculturală 24 de tineri români şi turci pasionaţi de teatru, care au înţeles şi promovat valori europene precum toleranţa, diversitatea, solidaritatea sau cooperarea. >>>

Matei Vişniec: „…Eu încerc să scap de definiţii şi de frontiere, de etichete şi de clasificări

– Stimate domnule Matei Vişniec, aş porni dialogul nostru de la o idee cunoscută. Caragiale apropia teatrul de arhitectură şi nu de literatură, opinând că dramaturgul este un constructor, nu un scriitor în adevăratul sens al cuvântului. Cum priviţi dumneavoastră relaţia teatru-literatură şi care este specificul dramaturgiei în raport cu poezia şi proza, ştiut fiind faptul că aţi încercat toate aceste genuri? >>>

Festival Internaţional de Teatru de la Sibiu (25 mai-3 iunie)

Cele mai aşteptate spectacole de teatru de la Sibiu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu va reuni între 25 mai şi 3 iunie peste 2.500 de artişti din toată lumea, aceştia urmând să participe la peste 350 de evenimente.

Tema din acest an, „Crize. Cultura face diferenţa”, încurajează artiştii şi oamenii de cultură să ofere o alternativă la această perioadă dificilă prin care trece întreaga lume, iar programul cuprinde spectacole ale unora dintre cei mai apreciaţi şi importanţi regizori de teatru de pe scena internaţională.  >>>

Romaşcanii din trupa de teatru Gong- Patru premii naţionale la Festivalul de Teatru pentru liceeni “Viceversa”, de la Cluj.

Trupa de teatru “Gong” a obţinut premiul I la Festivalul de Teatru pentru liceeni “Viceversa”, de la Cluj.

Trupa de teatru “Gong” a liceenilor romaşcani a obţinut patru premii la cea de-a patra ediţie a Festivalului de teatru pentru liceeni “Viceversa”, care a avut loc la Cluj Napoca, între 11 şi 13 mai. Festivalul a fost organizat de Compania de teatru “Viceversa”, din Cluj Napoca. Artiştii romaşcani, abonaţi deja la premiile concursurilor de gen, au obţinut premiul I pentru spectacolul “Veşnicie provizorie”, de Valeriu Butulescu, regia Cătălina Bostan, scenografia Constanţa Munteanu, regia tehnică Dan Rusu, un Premiu special pentru cel mai spectaculos cuplu teatral, format din Amalia Popa şi Vlad Ianuş, premiul “Cea mai bună actriţă în rol principa”, decernat Amaliei Popa, pentru rolul “Bătrînei”, şi un Premiu special de interpretare decernat lui Vlad Ianuş, pentru rolul “Bătrînul”. Trupa romaşcană este formată din Vlad Ianuş, Amalia Popa, Xenia Bălan, Georgiana Severin, Adrian Pricopoaia, Mădălina Tofan şi Sergiu Ursache. >>>

Ediţia jubiliară a Festivalului Naţional de Teatru Yorick

Scriitorul și omul politic Vasile Butulescu a conferențiat la Roman pe tema educației prin arta dramatică.

Sala Amfiteatru a Parcului Multiplex a organizat un eveniment cultural la care au fost invitați dramaturgul Valeriu Butulescu și trupa de teatru “Gong” din Roman. Întîlnirea dintre Valeriu Butulescu și trupa de teatru, coordonată de Cătălina Bostan, nu a fost o alăturare întîmplătoare, întrucît piesa de debut a dramaturgului – „Veșnicie provizorie” – se află în repertoriul tinerilor care alcătuiesc trupa “Gong”. >>>

O sută de ani de teatru la Piatra-Neamț

Începutul secolului al XIX-lea a înregistrat primele manifestări culturale pe tărâmul teatrului. Spectacolul de teatru era văzut ca “o şcoală pentru toată starea şi vârsta de oameni”, Gheorghe Asachi şi Gheorghe Lazăr fiind primii organizatori ai spectacolelor în limba română. În perioada premergătoare anului 1821 în special capitalele celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească adăposteau trupe germane, franceze sau greceşti, însă acestea ajungeau şi în Botoşani, Bacău, Brăila, Galaţi. Relaţia de subordonare a teatrului, trupelor străine, cu tot ce însemna acesta, actori şi repertoriu, a fost o realitate în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Iată bunăoară la Iaşi, în anul 1840, când a fost încheiat un contract cu regizorul Joseph Foureaux, aceasta era obligat să prezinte pe scena capitalei Moldovei marile succese teatrale de la Paris, reprezentaţiile în limba franceză depăşindu-le cu mult pe cele în limba română. Treptat, Costache Conachi, Iordache Golescu, Timotei Cipariu, Cezar Boliac, Costache Faca, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri au pus bazele dramaturgiei în limba română[1]. >>>

Dumitru Radu Popescu: «Frâna în căutarea adevărului este iubirea»- Interviu cu Puşa Roth

Dumitru Radu Popescu, dramaturg, eseist, poet

Prozator, dramaturg, eseist şi poet, Dumitru Radu Popescu s-a născut la 19 august 1935 în localitatea Păuşa, judeţul Bihor. După terminarea studiilor liceale la Oradea, studiază trei ani medicina la Cluj (1953 – 1956), urmând apoi, tot la Cluj, cursurile Facultăţii de Filologie, absolvită în 1961. Corector, apoi redactor la „Steaua”, din 1970 este redactor-şef la „Tribuna”, ulterior redactor-şef la „Contemporanul” (din 1980) şi la „România literară” (1988 – 1989). Secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Cluj, membru în Biroul Uniunii Scriitorilor, între 1981 şi 1989 a ocupat funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 1997 devine membru corespondent al Academiei Române, apoi academician. >>>

Tinerii actori romașcani premiați la Sinaia

Trupa de teatru “Gong” a obținut un premiu I și două premii de interpretare la Festivalul Liceal de Teatru și Oratorie “Primavera”.

Trupa romașcană de teatru “Gong” a obținut premiul I la cea de-a cincea ediție a Festivalului de Teatru Liceal și Oratorie “Primavera” de la Sinaia pentru spectacolul “Veșnicie provizorie”, prezentat în premieră pe scena Casinoului din Sinaia. Amalia Popa și Vlad Ianuș, interpreții rolurilor principale au fost distinși cu premiul pentru cea mai bună actriță și premiul pentru cel mai bun actor. >>>

Octavian Curpaş- „Rătăcind printre șoapte și trandafiri galbeni” de Mihaela Dordea

A scrie o carte despre oamenii scenei teatrale reprezinta o provocare si în acelasi timp, o maniera, o metoda de a vedea dincolo de scena, de a privi la semenii nostri care creeaza, pun in scena si dau viata personajelor. Cu siguranta ca nu este simplu sa fii actor, sa imbraci cu fiecare ocazie un alt caracter, un alt mod de a fi, insa privind la acesti oameni – actorii – poti intelege cat de complexa este viata, cat de multe sunt posibilitatile pe care realitatea ni le ofera. Avem ocazia astfel, sa ne intelegem pe noi insine, sa ne exploram posibilitatile, gandurile si dorintele. >>>

Ion Lucian- in memoriam..

actor (1924-2012)

 De Ziua Mondială a Teatrului, Ion Lucian a redactat un mesaj pe care soţia sa actriţa Paula Sorescu Lucian l-a citit publicului din Teatrul Excelsior din Capitală, locul de suflet al maestrului. >>>

Constantin Tomșa: Lucian Strochi- Teatru

critic literar, Piatra Neamț

Au trecut mai bine de patru decenii de când scriitorul Lucian Strochi a debutat într-o publicaţie (1966) şi aproape un sfert de veac de la editare- primei cărţi {«Penultima partidă de zaruri», povestiri, 1985), timp în care zestrea sa scriitoricească s-a îmbogăţit cu proză (două volume de povestiri «Memoria fulgerului», 1999 şi «Ceasornicul lui Eliade», 2006; trei romane «Gambit», 1990, «Cicatricea», 1996 şi «Emisferele de Brandenburg>. 2001), cu poezie {«Cuvântul Cuvânt», 1994, «Purtătorul de cuvânt», 1996. «Sonete», 1998, «Monere», 2000, «CV», 2002, şi «Versuri», ediţie bibliofi­lă, 2002), cu eseistică {«Introducere în fantastic. Dimensiuni ale fantasticu­lui în opera lui Mircea Eliade», 2003, «Fantasticul în proza românească. 2004, «Paradoxala Olanda», 2004), cu «Antologia muntelui. Poezie cum românească», 2005, cu publicistică ocazională risipită în presa cotidiană. >>>

Vasile şi Eugen Menzel – Hoţii de inimi

Fratii Menzel, artişti

                         Erau născuţi în zodia iubirii / necunoscută dar înscrisă-n cer / având nărav de hoţi de inimi / cu-amprente tipărite-n cazier.  / Şi pedepsiţi, detenţie făcut-au,  / a fost al celor păgubiţi blestem,  / în închisoarea fericirii / doi” hoţi” şi fraţi,  aproape gemeni,  /gem. Geamătul lor a fost un cântec / pe două voci şi îndrăgit de fani.  / Bărbaţi,  femei ce-aveau copii în pântec,  / l-au îngânat de zeci şi zeci de ani.  / Şi ajutaţi de glasul celor dragi,  / parcă născuţi,  anume, dintr-un mit, /având tăria lemnelor de fagi, /”hoţii”de inimi au supravieţuit. /. >>>

Cristi Giambaşu – Visul roşu al unei nopţi de vară albastre

                                                                                                  Personajele:
                                                                                                 Chelnerul
                                                                                                   Cristi Deistaşu
                                                                                                  Criticii (literari)
                                                                                                             Ana Maria >>>

Liviu Brătescu: Ateneul Tătărași – Iaşi

istoric, Iaşi

istoric, Iasi

                                              După un an în care Ateneul Tătărași a produs șase spectacole ca să nu spun chiar șapte și în așteptarea unui buget de la Consiliul Local care să ne permită să respirăm și în 2012,  mâine dăm drumul la un nou proiect de teatru.

>>>

Constantin Tănase

Pleac-ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii

 “Şi cu asta ce-am făcut?”

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?
>>>