Argumente la volumul ,,Încheierea cronologiei picturii moldovenești secolele XV- XVI cu datarea ansamblurilor de la Părhăuți și Arbure”, autor Sorin Ullea, volum lansat laTârgul de carte LIBRIS 2013

Sorin UlleaAm considerat că cea mai potrivită prezentare a cărţii dar şi a felului complex – nou – în care profesorul Sorin Ullea a socotit că trebuie făcută cercetarea istorică a fenomenului artistic e redarea unor texte publicate în 2001 şi fragmente din capitolul introductiv al volumului de faţă.

,,Cu acest volum închei publicarea studiilor privind cronologia şcolii moldoveneşti de pictură din secolele de aur al-XV-lea şi al-XVI-lea, şcoală pe care am descoperit-o încă din primii doi ani ai cercetărilor mele, 1955-1957, şi, în timp, am găsit şi numele a opt pictori moldoveni: Gavril ieromonahul la Bălineşti, în 1955, Toma zugravul de curte al lui Petru Rareş la Homor, 1963, Dragoş Coman la Arbure, ,,popa Crăciun şi Mătieş şi popa Ignat şi Gligorie” la Dragomirna şi ultimul pictor Ştefan de la Densuş.

juCând am început studiul artei medievale moldoveneşti – arhitectură şi pictură deopotrivă – am văzut că predecesorii mei, atât români cât şi străini, socotiseră pictura secolelor al-XV-lea şi al—XVI-lea realizată de meşteri veniţi din afară şi nedatabilă pentru că spuneau ei era lipsită de dinamică şi ca urmare fără o evoluţie sesizabilă.
Deosebit de expresivă e astfel părerea marelui bizantinist A. Grabar.

,,Preferăm cu precădere expresia de ,,artă compozită” aplicată artei moldave (…) această artă este la fel de ‘compozită’ la începutul cât şi la sfârşitul înfloririi sale, fără a putea într-adevăr distinge, din decadă în decadă, o evoluţie logică şi clară. Nu este oare aceasta şi cauza marii varietăţi de date propuse de critici pentru unele monumente moldave? De îndată ce o inscripţie nu oferă o dată precisă te simţi derutat. Forţele ‘statice’ ale acestei arte moldave din secolul XVI sunt în definitiv mai importante decât cele câteva semne de evoluţie pe care, din obişnuinţă, ni se pare că le-am recunoaşte. Ar fi poate mai în spiritul epocii să recurgem cât mai rar la această metodă.” >>>

Reclame

Biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Popăuţi

Biserica-Sfantul-Nicolae-de-la-Manastirea-Popauti-din-BotosaniBiserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Popăuţi este un moment nodal în evoluţia picturii interioare la bisericile ştefaniene şi ulterior.  Doar datorită întinderii, încerc să rezist în a nu comenta aici înalta teologie şi sublimul picturii din interiorul acestei biserici. Am preferat să reproduc un lung fragment al eminentului istoric de artă Sorin Ullea, care fixează o parte din inovaţiile principale în ce priveşte pictura. În continuarea studiului am prezentat inovaţia constatată de mine prin observaţii directe asupra picturii din turlă şi acoperişul multiplu.
Biserica Mănăstirii Popăuţi din Botoşani (în trecut aflată la o oarecare distanţă de târg) este ctitoria Domnitorului Ştefan cel Mare – 3 septembrie 1496. >>>

Sorin Ullea (3 mai 1925 – 11 martie 2012) – O personalitate surprinzătoare: in memoriam

IMGSorin Ullea[1] a fost „o personalitate surprinzătoare” – se poate spune, parafrazând titlul unuia dintre cele mai cunoscute studii ale sale. A fost un om de mare voință şi un împătimit al artei şi istoriei medievale a românilor. Cu toate acestea, Sorin Ullea spunea că nu a avut voinţă, ci doar pasiune – mărturiseşte doamna Simona Ioanovici, care cu deosebită amabilitate ne-a pus la dispoziţie un bogat material privind tumultoasa viaţă şi activitate ştiinţifică ale unuia dintre cei mai importanţi medievişti şi cunoscători români ai artei bizantine. Pentru contribuţia sa, îi exprimăm doamnei Ioanovici recunoştinţa membrilor Sectorului de artă veche românească al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române.

Pe linie paternă, Sorin Ullea descindea dintr-o familie de boieri moldoveni înrudită la mijlocul secolului al XIX-lea, prin Dumitru Stoika, cu o familie de români înnobilaţi din Transilvania – Stoika sau Sztojka de Alsó-Venicze (de la Veneţia de Jos, azi în judeţul Braşov)[2]. Stabilit la Iaşi, Dumitru Stoika a activat ca profesor de limbi clasice la Academia Mihăileană, lăsând în urmă şi o Gramatică latină, publicată în 1852. Fiica sa Iulia s-a căsătorit cu un urmaş al familiei de boieri moldoveni Ullea, cu Dumitru, şef de gară la Ungheni, fiul postelnicului Gheorghe Ullea. Traian, unul dintre cei şase copii ai lor – tatăl viitorului istoric de artă Sorin Ullea – a fost cavalerist, apoi magistrat militar, colonel, preşedintele Tribunalului militar din Iaşi, iar între 1945-1948, şeful cenzurii presei din Bucureşti. Vânător şi autor al unor scrieri de vânătoare, Traian Ullea (1900-1987) a fost prieten cu Mihail Sadoveanu[3] şi Păstorel Teodoreanu. Un frate al lui Traian Ullea, Octav, ofiţer, a fost maestru de ceremonii al Casei Regale în vremea lui Carol al II-lea şi a Regelui Mihai. >>>

Sorin Ullea – Încheierea cronologiei picturii moldovenești secolele XV- XVI cu datarea ansamblurilor de la Părhăuți și Arbure. Editura Mușatinia 2012.

Sorin Ullea – Încheiera cronologiei picturii moldovenești secolele XV XVI cu datarea ansamblurilor de la Părhăuți și Arbure

Sorin Ullea (3mai1925-11martie2012)

Marele iubitor al Moldovei, eruditul istoric şi profesor  SORIN  ULLEA, născut la  Iaşi la 3 mai 1925, a păşit în veşnicie în 11 martie 2012 la Bucureşti.

  Exemplu de intransigenţă ştiinţifică, probitate şi modestie, s-a dedicat îndeosebi studiului artei moldoveneşti din epoca ei de aur (sec.XV-XVI), dovedind că pictura interioară şi exterioară a bisericilor nu a aparţinut meşterilor străini, aşa cum se socotea, ci unei mari şcoli moldoveneşti, din care au făcut parte cei opt >>>

Emilia Țuțuianu: Sorin Ullea, Profesorul

L-am cunoscut la Văratec…Aplecat deasupra unei măsuţe, învăluit de aburii cafelei, cu o mână sprijinindu-şi fruntea şi cu cealaltă scriind de zor, grăbit, pentru a întâmpina timpul la locul sortit şi stabilit dinainte…

 Cu toate vrăjmăşiile din jurul său el zâmbea cald şi îngăduitor. Te izbeau ochii săi adânci cu care dorea parcă să spargă orizontul hipermetropiei sociale şi spirituale, tonul blajin –stăpânit de o mândrie îngăduitoare– închidea nemulţumirile şi le strivea pe ascuns cu o putere neobişnuită pentru venerabila sa vârstă. >>>

Sorin Ullea (3 mai 1925-11 martie2012)

profesor, istoric, București

   Marele iubitor al Moldovei,  istoricul şi profesorul Sorin Ullea, exemplu de modestie, probitate şi intransigenţă ştiinţifică, a dovedit că pictura interioară şi exterioară moldovenească din epoca de aur (sec.XV-XVI) nu aparţine meşterilor străini ci unei mari şcoli moldoveneşti de pictură, a descoperit semnătura a opt pictori moldoveni şi a stabilit cronologia acestei picturi.
Născut la Iaşi la 3 mai 1925, a păşit în veşnicie în ziua de 11 martie 2012.
  Să-i fie țărâna ușoară!

Sorin Ullea – Există o singură Moldovă

           istoric, Bucureşti1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către  ruşi

            Într-o frumoasă zi de vară, prin August 1956, mă aflam în incinta mănăstirii Suceviţa. Era  pe  la  patru după-amiază şi-mi trăsesem din biserică o masă şi un scaun şi cu binoclul citeam inscripţiile de pe faţade şi le  transcriam   într-un  caiet.  Pe  atunci  nu  erau  turişti   (n-aveau  maşini),  iar  drumurile  erau  grele  şi  trebuia să  mergi  mult  pe  jos,  ori  să  ai  norocul  să  agăţi  la întâmplare un camion sau o căruţă.

>>>

Sorin Ullea – Graniţele Moldovei (V)

    1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est                         de către ruşi

            Format  ca om  de  cultură  umanistă  înainte de bolşevizarea învăţământului românesc în toamna anului 1948, pot privi istoria în perspectivă. I-au trebuit 400 de ani de continuă şi consecventă dezvoltare limbii române pentru a ajunge la perfecţia şi bogăţia mijloacelor ei de exprimare care sunt cuvintele aşa cum se vede la marii scriitori de până atunci şi cu precădere în opera de scriitor şi critic literar a lui E. Lovinescu, al cărui cenaclu numit Sburătorul a jucat un rol imens în formarea şi lansarea în public a mai tinerilor săi confraţi sau chiar a unora de vârstă cu el.

>>>

Sorin Ullea

1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către ruşi 

Graniţele Moldovei (IV)

                Moldova furată trebuie neapărat readusă la patria mamă, evident, cu mari şi perseverente eforturi. Şi atenţie! nu numai aşa-zisa “Republică Moldova”, ci întreaga Moldovă furată din care “Republica” e numai o parte ! Dar iată întrebarea: cine să conducă şi să coordoneze aceste eforturi? Evident, omul cu cea mai înaltă funcţie în stat:  preşedintele României. Dar care dintre ei? Căci din 1990, de când ne considerăm ceea ce nu mai suntem de mult, o democraţie, şi până azi s-au perindat la cârma ţării trei preşedinţi. Deci care dintre ei ? iarăşi evident: cel care şi-a arătat marea dorinţă de a readuce Moldova furată. Şi cine e acela ? Să vedem. >>>

Sorin Ullea – Graniţele Moldovei (III)

1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către ruşi

      „..Şi totuşi n-am terminat cu Moldova dintre Prut şi Nistru căreia azi i se spune “Republica Moldova” sau  uneori  numai  “Moldova”, o confuzie a unor ziarişti din care nu ştii despre ce Moldovă e vorba: de la Iaşi sau de la Chişinău. E bine ştiut că ruşii ce stăpânesc azi Moldova de peste Prut caută prin  toate  mijloacele  şi  perversităţile  specifice  lor din  totdeauna  s-o  rusifice  şi  etnic  dar  şi  în  limbă. Şi cei  mai de ieri şi cei mai de azi vor să ne convingă şi  pe noi  românii  şi  Europa  întreagă  că  înşişi  românii  din  “Republica  Moldova”  nu  se  consideră români  şi  nu se  numesc  ca atare,  ci îşi  spun  numai “moldoveni”..”

                                            *

            Am străbătut între anii 1955 şi 1972 în lung şi-n lat toată Moldova, inclusiv “Bucovina” cu cercetările mele şi n-am gustat decât de două ori, şi mi-a ajuns, >>>

Sorin Ullea – Graniţele Moldovei (continuare II)

1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către ruşi


                    Iar  pentru  ca  desnaţionalizarea  să meargă şi mai repede, după nu mult timp, austriecii au desfiinţat graniţa dintre “Bucovina” şi Galiţia orientală locuită de ucrainieni care acolo se numeau ruteni sau rusini. Rezultatul a fost că ţăranii ruteni, care o duceau >>>

Sorin Ullea

1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către ruşi

Graniţele Moldovei

                Închin  această  carte  Iaşului   meu natal şi  întregii  Moldove între  ale cărei graniţe fireşti am   trăit   până   spre   al   doilea   an   de   facultate,  în  1944,  când  ruşii  bolşevici  au  jefuit  din teritoriul  ei  mult  mai  mult  decât  jumătatea  jefuită  de  ruşii  ţarişti  în  1812.  E  adevărat  că  Moldova  e  cea  mai  întinsă  ţară  românească:  aproape  cât  Muntenia,  Oltenia  şi  Dobrogea  împreună,  dar e şi ţara clasică a culturii şi artei  româneşti,  drept  care  se  poate  scrie perfect o istorie a Moldovei, cu toate gloriile şi căderile  ei,  dar  nu  se  poate  scrie  o  istorie  a  României  fără Moldova. >>>