Radu Gyr – Colind ceresc

colindatori-la-humulesti-grupul-folocloric-sezatorea-din-vanatori-neamtCerul şi-a deschis soborul
– Lerui, Doamne, Ler –
au pornit cu pluguşorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
şi de giuvaier,
toţi luceferii colindă
– Lerui, Doamne, Ler – >>>

Reclame

Radu Gyr – Elegie de Crăciun

Un cântec aureste si-o stea la geam se-aprinde
si-o ciocanire alba în visul dinspre strada.
Ce pas se mai opreste în gheata si zapada,
la casa zavorita de astazi sa colinde?

Pe lenesa beteala de trista promoroaca
aud colindatorii cu steaua de clestar
si înteleg ca-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastra sa lunece, sa treaca. >>>

Radu Gyr – Pom de Crăciun

Cu îngerii ce se-ndurau sã vinã,
veneau smochine din Ierusalim,
iar noi pândeam, prosteste si sublim,
pe mos Crãciun la geamuri de herminã.
Si când plângea în cer un heruvim,
cãdeau în brad mari lacrimi de luminã,
crestea din fiecare-o mandarinã,
si ne dãdea azur sã mirosim.
Ce gravi stau astãzi numai pe morminte
serafi de piatrã, orbi si fãrã grai.
In sãnii nu mai vin ca mai-nainte
nici mos Crãciun, nici Sfãntul Neculai,
iar noi am pus prin cetini oseminte
si-am oblonit fereastra cãtre rai. >>>

Petru Ursache – Omul autonom și întrebător

  Fată de stiintele pozitiviste (rationaliste, tehnice), sectoriale si individuante, umanioarele se dezvoltă în comuniune, angajîndu-se spre totalitatea cunoasterii omului, de la amănuntul comportamental la cele mai diverse si libere proiecte de gîndire. Confruntările si, drept urmare, confirmările în demersurile lor curajoase le caracterizează. Teologia are adesea initiative în această privintă, aflîndu-se în pozitie avantajoasă pe măsură. Explicabil, dat fiind „caracterul evident compozit al fiintei umane”. Îl citez din nou pe André Scrima binevenit în acest context: „Orice antropologie consecventă întîlneste, la un moment dat al desfăsurării ei, teologia. De fapt, problema omului ca centru al existentei este o problemă >>>

Radu Gyr- Balada codrului fără haiduc

                                 

Ca de dincolo de lume,
vine plin de colb,
fata dârzã, mâna’n sold,
armãsaru’n spume.

Fruntea-i creste mai înaltã,
pletele în vânt.
Stânci, pãduri, furtuni îi sânt
mume, laolaltã.

Ard amurguri sub sprâncene
si, pe chip semet,
sãrutãri de bãltãreţ
si de nopti codrene. >>>

Radu Gyr – Un munte de suferință, demnitate și disperare

poet, 1905-1975

Un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare – acesta este Radu Gyr.

El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar şi marea credinţă a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei >>>

Radu Gyr – poetul pătimirii

poet, eseist (1905-1975)

Îndemn la luptă
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor. Atunci când inima ta cântă,
ce-nseamnă-n luptă-un brat înfrant,
ce-ţi pasă-n colb de-o spada frântă,
când te ridici c-un steag mai sfânt? >>>

Radu Gyr – Balada unui plai de munte

                                                          Pe-o sprânceanã de luminã,
                                                            lâng-o lacrimã de rai, >>>

Radu Gyr

Basarabie robită

Din Bugeac până ’n Hotin,

bubă neagră si venin. >>>