Radu Florescu- Fascinația marginii

Am scris cu altă ocazie despre discretia lui Radu Florescu si despre marginea în care, poetic vorbind, locuieste, o locuire deliberată, întemeiată pe convingerea că este acesta singurul mijloc de a se înscrie în adevăr. Poate că n-am insistat îndeajuns atunci asupra felului în care lumea poeziei sale, articulate tocmai pe coordonatele marginii, refuză exhibarea, spectaculosul, histrionismul, mărturie a unui adevăr care-si este siesi suficient si nu slujeste nimic altceva. Fără îndoială, o anume teatralitate stă la temelia acestei poezii (si ea înseamnă, în fond, constiintă de sine), dar este o teatralitate a negativitătii, a retragerii în sine. Pe această recesivitate se instituie si unitatea de ton a liricii lui Radu Florescu: cu fiecare volum, poetul slefuieste un singur poem (si, în realitate, un anume mod de a fi în lume), asa încît, dacă as cita din mai vechile comentarii, nimic n-ar fi în contradictie cu poemele din ultimul volum, Probă de viată (Editura Conta, 2008). >>>

Nicolae Sava: „Scriitori din Neamţ” Antologie – un ghiveci

La Editura „Razesu”, sub coordonarea lui Virgil Razesu, a fost editata recent o antologie a scriitorilor nemteni, o carte care se vrea un fel de „tablou de familie al creatorilor de literatura„, cum foarte plastic se exprima în prefata acesteia criticul literar Cristian Livescu. Neamtul a dus lipsa de o antologie întocmita profesionist si care sa reprezinte ce are mai bun în materie de literatura acest judet. Acum vreo sase ani a încercat regretatul Laurian Ante o astfel de antologie – un esec regretabil, acesta neavînd nici un fel de criteriu de valoare -apoi, ceva mai recent, Emil Bucuresteanu a încercat, si în mare parte a si reusit, sa duca la lumina o antologie a poetilor din Neamt. Nici încercarea lui nu poate fi catalogata un succes datorita aceleasi carente: lipsa criteriului de valoare. Recenta antologie despre care vorbim are celasi pacat: autorul ei a adunat de la toti condeierii nemteni (si nu numai!) >>>

Radu Florescu

poet, Piatra Neamţ

Dimineaţa devreme

nopţile astea la întâmplare îmi deşiră

carnea sufletului.

nimeni nu ştie de ce. >>>