PS Ioachim Băcăuanul la ceas aniversar – Să ne trăiți întru mulți ani, Preasfinţia Voastră!

Această prezentare necesită JavaScript.

Revista Melidonium cu prilejul aniversarii va urează  ani mulți si plini de bucuria întru credința în Dumnezeu împărtăşită şi celorlalți confrați prin harul pe care îl aveți şi prin înalta funcție arhierească pe care o onorați exemplar!
P.S. Ioachim Băcăuanul episcop vicar al Romanului şi Bacăului a fost şi este un ziditor de suflete pentru romașcani.

Născut pe meleaguri nemțene, în 29 martie 1954, la Stăniţa, a fost cel de-al treilea copil din cei opt ai părinţilor Anica şi Nicolae Giosanu. O familie bogată prin credința ortodoxă îmbobocită în vatra casei, majoritatea având vocație spre viața monahală. >>>

Reclame

Lansare de carte PS Ioachim Băcăuanul

crestinismul.CULTUL SF. PARASCHEVA. >>>

Ghe. A. M. Ciobanu la lansarea cărţilor PS Ioachim Băcăuanul

Emilia Ţuţuianu: PS Ioachim Băcăuanul – ziditor de suflete, ctitor voievodal al ţinutului moldav

,,Precum începutul unui drum nu este încă un drum, nici cel al unei case nu este o casă, la fel începutul timpului nu este un timp, nu este din acesta nici cea mai mică parte”. (Sf. Ioan Gura de Aur)

Pentru învăţătura ortodoxă, pentru PS Ioachim Băcăuanul, timpul este perceput ca fiind nu numai începutul creaţiei, ci, totodată şi începutul timpului.
Trăitor, iubitor de Hristos, născut pe plaiurile binecuvântate nemţene, PS Ioachim Băcăuanul, prin smerenie şi trudă porneşte din nou spre ,,noi, nesfârşite începuturi”. Este bine cunoscută viaţa şi activitatea Preasfinţiei Sale în urbea muşatină a Moldovei.
Dar ca şi viaţă duhovnicească, ,,idealul fiecărui creştin pe pământ este mântuirea sufletului, adică dobândirea vieţii veşnice. Până la întruparea şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos, nimeni nu se putea mântui, caci raiul era închis şi nu era revărsat peste lume harul Duhului Sfânt. De aceea toţi drepţii Vechiului Testament așteptau izbăvirea sufletelor lor prin moartea şi învierea Fiului lui Dumnezeu”. (Pr. Cleopa) >>>

PS Ioachim Băcăuanul: Cultul Sfintei Parascheva în Ortodoxie – cercetare hagiografico-liturgică

CULTUL SF. PARASCHEVA.,,Primul hram consemnat în Istoria Bisericii Ortodoxe Române dedicat Sfintei Cuvioase Parascheva este cel al Catedralei arhiepiscopale din Roman, ctitoria Voievodului Roman I Muşat al Moldovei (1392-1394]. Atestarea docu¬mentară care certifică acest fapt este însă din anul 1408, când Voievodul Alexandru cel Bun (1400-1432), într-un act de danie, atribuie două sate bisericii „Sfânta Vineri” (adică Sf. Parascheva, traducerea textului grecesc) din Roman, unde îşi doarme somnul de veci „sfântrăposata mamă a noastră”, Anastasia Doamna. Voievodul muşatin va face demersurile necesare şi va întemeia Episcopia în capitala Ţării de Jos – Romanul – în jurul aceleiaşi date (1408), iar Biserica „Sfânta Parascheva” va deveni Catedrală eparhială. Mai târziu, în timpul domniei Voievodului Petru Rareş, Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” nu mai era, dar pe ruinile ei s-a construit actualul lăcaş de închinare, având aproximativ aceleaşi dimensiuni cu biserica iniţială. întrucât cultul şi evlavia pentru Sfânta Parascheva se amplificaseră în zonă, chiriarhul locului, Macarie al II-lea (1531-1558), şi voievodul vor păstra noului lăcaş acelaşi hram. Prin urmare, cel mai vechi cult dedicat Sfintei Cuvioase Parascheva este în centrul Moldovei, respectiv în teritoriul canonic actual al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, ale cărei graniţe au fluctuat permanent de-a lungul celor peste şase veacuri de existenţă. Putem spune astăzi că Sfânta Cuvioasă Parascheva se cinsteşte la Roman cu peste 240 de ani înainte de data când racla cu sfintele ei moaşte a fost adusă la Iaşi (1641), în timpul marelui Mitropolit al Moldovei, Sfântul Ierarh Varlaam Moţoc, şi al Voievodului Vasile Lupu.
Poporul credincios din urbea Romanului s-a întrebat adesea de ce Sfânta Cuvioasă Parascheva îi este ocrotitoarea şi de unde această idee a domnitorilor muşatini ca în Roman să zidească o biserică închinată Sfintei cuvioase cinstită în toată Ortodoxia din Balcani şi nu numai, dar care după aducerea tuturor sfintelor ei moaşte la Iaşi a devenit una dintre cele mai venerate sfinte a întregului popor român!”

PS Ioachim Băcăuanul – Creştinismul abia începe

crestinismul. ,,Biserica este înzestrată de Dumnezeu cu puterea de a oferi răspunsul teologic la provocările lumii contemporane şi de a găsi soluţii viabile, care să protejeze şi să orienteze umanul, aşezându-l salutar în comuniune cu Dumnezeu. în relaţie cu ştiinţa, teologia nu se găseşte în raport de subordonare, ci de conlucrare, adică de sinergie dinamică, având aceeaşi vocaţie unică: restaurarea şi autodepăşirea condiţiei umane, prin orientarea hristocentrică şi nu umanist-antropocentrică. Doar în Dumnezeu, omul este capabil să-şi depăşească condiţia şi să înţeleagă taina Universului, contemplând raţionalitatea sa, citind semne¬le prezenţei lui Dumnezeu.

De două mii de ani, de când Creştinismul a apărut pe fresca istoriei, în faţa lui s-au ofilit numeroase crize politice sau economice, sisteme filosofice şi religioase, indiferent cât de sofisticate au fost ele. Am convingerea că, şi de data aceasta, dacă viaţa în Hristos este trăită în dimensiunea ei sacră, teologică, liturgică, tradiţională prin Biserică, în puterea Sfântului Duh, acest fapt va ajuta umanitatea să depăşească şi criza în care ne aflăm.
Nădăjduim că acest volum va putea oferi un prilej de odihnă duhovnicească celor care, în efortul de a căuta calea mântuirii, îşi vor opri privirea asupra lui, iar cuvântul ce sălăşluieşte în el va rodi însutit, dezvăluindu-le adevăratele valori ale unei Ortodoxii vii, ce se vrea asumată în duhul autentic al patristicii şi trăirii filocalice.”

Adrian Alui Gheorghe interviu la radio Timişoara, în preajma aniversării PS Ioachim Băcăuanul Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

Tudor Ghideanu – Ortodoxia Românească în societatea şi istoria postmodernă: PS Ioachim Băcăuanul – Creştinismul abia începe (I)

În şirul teologilor de maximă importanţă pe care i-a dat spiritul românesc, de la Mitropoliţii Dosoftei, Varlaam şi Petru Movilă, până la teologul panortodox, Marele Părinte Dumitru Stăniloaie, se înscrie şi episcopul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, teologul pr. prof. dr. Ioachim Giosanu, hirotonisit ca Prea Sfinţia Sa Ioachim Băcăuanul. Simultană lucrării sale ecleziale şi misionare, opera de teolog ortodox edifică prima sa treaptă, prin teza de doctorat La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, susţinută la Institutul ,,Saint Serge” din Paris, sub savanta conducere a profesorului Boris Bobrinskoy şi a teologului Olivier Clement.
IPS Ioachim BacauanulEpiscopul Ioachim Băcăuanul consideră, întemeiat, că ,,punctul central al teologiei Părintelui Stăniloaie este îndumnezeirea omului” (Eveque Ioachim Giosanu La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, Ed. Filocalia, Roman, 2013, Avant.propos, pag. 33).
PS Ioachim Băcăuanul nutreşte credinţa şi convingerea că ,,Teologia Părintelui Stăniloaie este animată, înainte de toate, printr-un mesaj divin şi poartă amprenta luminii şi a căldurii pe care le răspândeşte Sfântul Duh. Astăzi, nu există nimic care să ne lipsească atât ca această lumină şi această căldură” (op.cit. pag. 34). >>>

Virgil Răzeşu: PS Ioachim Băcăuanul, ziditorul

PS Ioachim2
La apropiata aniversare a 60 de ani de viaţă ai PS Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei  Romanului şi Bacăului, o amintire dintre cele mai plăcute îşi face loc spre hora cuvintelor şi mă plasează în afara bănuielilor că aş dori să mă aflu în treabă: în urmă cu mai mulţi ani, după încheierea festivităţii inaugurale a unei prestigioase manifestări medicale de la Moineşti, căreia Sfinţia Sa îi conferea consistenţă şi strălucire, organizatorul principal al adunării mă prezenta cinstitei feţe. Dar aceasta îi replica cu glas molcom, moldovenesc: „Dar … eu îl ştiu pe domnul ….”. Eram nu numai impresionat, ci şi surprins de cuvintele sale, fiindcă nu-mi amin¬team să mă fi întâlnit vreodată Preasfinţitul. Dar spusele sale ilustrau interesul pentru tot ce se petrecea în întreaga arie pe care o păstorea.

Interesându-mă de viaţa Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, nu a fost deloc greu să aflu o mulţime de date. Dar cele care m-au impresionat cel mai mult au fost mărturiile despre vremea în care, după ’89, se aflase în Franţa: „Când am ajuns la Paris …, am simțit că am intrat în altă lume. Nu mi-a fost ușor. Imaginați-vă un călugăr venit din mijlocul Carpaților în mijlocul Parisului. Nu găseam niciunde atmosfera duhovnicească de acasă. Prima Sfântă Liturghie am oficiat-o într-o criptă a unei biserici catolice, cu doar trei enoriași, în limba slavonă. Când am văzut că nu e nimic ca acasă, unde bisericile sunt pline … primul gând care mi-a venit a fost: „Ce-ai greșit tu de ai ajuns aici?” Era o luptă puternică în sufletul meu … dar încet mi-am revenit și … o voce mi-a șoptit: „Ai făcut-o din ascultare”. Am înțeles că Dumnezeu este omniprezent … în mijlocul Carpaților, ca și al Parisului”. >>>

Să intrăm în taina păcii şi bucuriei aduse de Hristos

IPS Ioachim BacauanulÎn fiecare an, în prejma sărbătorilor de Crăciun, Biserica îi cheamă pe creştini să reguste din fructul bucuriei dumnezeieşti, pentru că în această zi, „în cetatea Ierusalimului s-a născut Mântuitor”. Slava lui Dumnezeu a răsărit prin Hristos în peştera din Betleem, iar de acolo lumina s-a revărsat peste toata creaţia. Suntem chemaţi din nou să primim această lumină, iar mintea noastră să înţeleagă adevărul că Dumnezeu S-a aplecat către noi luând chip de om şi că vine să ne transforme din interior.

Naşterea Domnului înseamnă re-crearea lumii întru lumină, căci prin descoperirea tainei lui Dumnezeu, avem posibilitatea să devenim fiinţe noi prin Duhul Sfânt. Biserica ne invită să intrăm în taina luminii, a păcii şi a bucuriei aduse de Hristos pentru a fi iluminaţi de harul lui Dumnezeu. Inimile noastre trebuie să tresalte de bucurie în ziua Crăciunului, pentru darurile care se revarsă peste noi din prisosul iubirii Sale dumnezeieşti nesfârşite. Chiar dacă suntem săraci, să nu ezităm a ne apropia de peştera lui Iisus unde ne vom împlini de adevărata bogăţie cea în veci nepieritoare. >>>

PS Ioachim Băcăuanul: Asumându-ne crucea personală demonstrăm ființarea noastră întru libertate

IPS Ioachim BacauanulCentrul lumii este înfățișat cel mai adesea printr-un munte din care arborele vieții, înălțându-se, unește cerul cu pământul, devenind un axis mundi. El simbolizează calea spirituală ascensională, epectatică, spre îndumnezeire a omului, dar și locul teofaniilor, punctul de legătură între natural și supranatural, fiind înfățișat biblic sub forma scării lui Iacov, dar și ca loc al transfigurării luminoase și al întâlnirii dintre înomenire și îndumnezeire, Taborul, muntele sacru a cărui origine terminologică ar fi cuvântul tabur care înseamnă buric. Preasfințitul Ioachim Băcăuanul

Crucea este unul dintre cele patru simboluri fundamentale ale istoriei omenirii, alături de cerc, pătrat și centru, fiind cel mai complex dintre ele în ceea ce privește, mai ales, raporturile semantice totalizante pe care le poate stabili cu acestea. Astfel, în relație cu dinamismul centrului, care în concepția lui Nicolaus Cusanus nu poate simboliza decât pe Dumnezeu, intersectarea celor patru laturi ale crucii oferă perspectiva deschiderii drumului de la unitate la diversitate, de la veșnicie la temporalitate, dar și imaginea convergentă a reîntoarcerii tuturor sensurilor la originea și unitatea primordială a lor. >>>

Melchisedec Ştefănescu – simbol al demnităţii şi prestigiului Ortodoxiei româneşti

Melchisedec-StefanescuOmului, în totalitatea sa, nu numai învăţatului, ci omului providenţial dăruit de Biserica noastră pentru ctitoria a trei generaţii ce şi-au trecut ştafeta, culminând cu generaţia care a făurit România Mare în 1918, i-a aşezat pe frunte o diademă cu strălucirea nepieritoare însuşi cel ce şi-a legat numele de împlinirea lucrării acestor trei generaţii, marele Ion I. C. Brătianu, care l-a caracterizat pe episcopul Melchisedec cu cuvintele „Farul luminos şi principele episcopatului român” . Preasfințitul Ioachim Băcăuanul

„Biserica nu se poate izola de ţară, interesele ţării nu pot să fie străine Bisericii”, mărturisea episcopul Melchisedec Ştefănescu într-un Cuvânt rostit la Sankt Petersburg,, cu ocazia misiunii diplomatice îndeplinite în 1868 din însărcinarea domnitorului Carol I.

>>>

Teologia mistică poetică

10712079225_521ddbb3b6_zTeologia mistică poetică. Imnele iubirii dumnezeiești ale Sfântului Simeon Noul Teolog – 1000 de ani de la compunerea lor, vol. coord. de PS Ioachim Băcăuanul și Pr. Ioan Bârgăoanu, Ed, Basilica a Patriarhiei Române, București, 2012, 549 p.
***
E vorba despre comunicările științifice susținute la Mănăstirea Cașin, în jud. Bacău, pe 24-25 noiembrie 2009, la Simpozionul „Imnele iubirii dumnezeiești” ale Sfântului Simeon Noul Teolog – 100 de ani de la compunerea lor, cf. paginii de titlu.
În Cuvântul înainte al cărții, PFP Daniel Ciobotea subliniază faptul că „experiența Sfinților isihaști este asemănătoare celei a Apostolilor, întrucât în Biserică este prezent și lucrător Același Duh Sfânt în >>>

PS Ioachim Băcăuanul – Cel mai important imnograf al sfinţilor români

IPS Ioachim Bacauanul„GIOSANU (ILIE) IOACHIM, episcop vicar, imnograf, liturgist, muzician. Născut la 29 martie 1954, în localitatea Stăniţa din judeţul Neamţ, fiind al treilea din cei opt copii ai creştinilor ortodocşi Neculai şi Anica. A urmat şcoala generală în satul natal, între anii 1961-1969, iar din anul 1970-1971 a intrat ca frate la Mănăstirea Sihăstria din judeţul Neamţ. Între anii 1970-1975 a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, unde, printre altele, a învăţat muzică psaltică şi liniară cu Preotul Constantin Sârbu († 1998), care după 1977 a fost chemat ca vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei la Iaşi. Între anii 1975- 1976 a efectuat stagiul militar la Pleniţa, în Oltenia, fiind coleg cu Macedon Petrescu, azi Prof. Univ. Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscop al Tomisului, cu sediul la Tomis, Constanţa, şi cu Costică Crăciun, azi Prof. Univ. Dr. Casian Crăciun, Arhiepiscop al Dunării de Jos, cu sediul la Galaţi. Între anii 1976-1980 a frecventat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, unde, pe lângă multe alte materii teologice, a studiat Muzica bisericească şi corală cu Diac. conf. dr. Nicu Moldoveanu. În anul 1980 a fost tuns în monahism, la Mănăstirea Bistriţa moldoveană, unde stareţ era arhimandritul Ciprian Zaharia şi în acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1985 a fost transferat de către >>>

Emilia Ţuţuianu – consemnări editoriale

P.S.Editura Basilica, Bucureşti, a editat în anul 2013 un important DICŢIONAR DE MUZICĂ BISERICEASCĂ ROMÂNEASCĂ, lucrare ce „reprezintă o sinteză care îşi propune să transmită, într-un mod cât mai accesibil, elementele de bază ale unei cunoaşteri cuprinzătoare a muzicii bisericeşti şi a liturgicii în general, atât din spaţiul românesc, cât şi, prin necesare referinţe la istoria şi universalitatea acestui domeniu, din tot spaţiul ortodox.” (n.e.)
Acest DICŢIONAR a văzut lumina tiparului din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Volumul cu peste 900 de pagini, conţine ,,termeni muzicali şi liturgici, manuscrise şi tipărituri muzicale penotaţie psaltică ori liniară, sau pe ambele, precum şi corale, şcoli de cântăreţi, seminare, academii, institute, facultăţi, coruri, protopsalţi, creatori de muzică psaltică, precum şi compozitori de muzică corală religioasă, copişti, muzicologi, profesori de muzică religioasă – clerici şi laici – din toate zonele locuite de români, istoriografi, lexicografi, cronicari muzicali, publicaţii muzicale bisericeşti ş.a.” (n.e.) >>>

PS loachim Băcăuanul: Imn-acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva – ,,Bucură-te Parascheva, Sfântă mult folositoare!”

paraschevaAAAUn imn-acatist ce se adaugă formelor liturgice existente în cultul Cuvioasei Parascheva*

În raport cu sfinţii, oamenii rămân într-o perpetuă comuniune de iubire şi adâncă recunoştinţă pentru atitudinea mijlocitoare pe care aceştia o au în iconomia mântuirii. Sfânta Parascheva este una dintre cele mai iubite sfinte mijlocitoare pentru noi, creştinii din Moldova, având în vedere ajutorul pe care timp de patru secole ni l-a oferit, astfel încât ea a ajuns să fie supranumită „ocrotitoarea Moldovei“. Sfinţii sunt roadele Duhului Sfânt, căci ei au fost şi sunt mediul transparent prin care Dumnezeu Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt a luminat în istoria acestei lumi cunoştinţa adevărului. Ei reprezintă omul transfigurat pentru că au rămas într-o continuă legătură cu izvorul sfinţeniei, în ei locuind Hristos euharistie Care i-a încorporat Trupului ecleziastic. Prin viaţa lor liberă faţă de patimi au definit calea desăvârşirii umane experiind teandric drumul de la chip la asemănarea cu Dumnezeu. În ei a luat chip Dumnezeu. >>>

Eveniment cultural la Liceul Teologic Ortodox din Roman

cultural01Evenimentul a cuprins o conferinţă susţinută de PS Ioachim Băcăuanul, lansări de carte şi momente artistice.
Sala Amfiteatru a Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Melchisedec Ștefănescu” din Roman a găzduit miercuri, 30 octombrie, conferinţa intitulată “Trinitatea tridimensională pe Tabor”, suţinută de PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
La eveniment au participat Laurenţiu Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman, preotul Ionel Gherasimescu, vicar administrativ al Arhiepiscopiei, preotul Dragoş Alexandru Munteanu, protopop de Roman, preoţi din Eparhia Roman, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, Victor Munteanu, preşedintele Fundaţiei “Georgeta şi Mircea Cancicov” din Bacău, publicişti şi autori de carte din judeţele Neamţ, Iaşi şi Bacău. “Mă bucur că am putut să sprijim această activitate, pentru că astfel de activităţi aduc înălţare spirituală şi, acolo unde există mai multă cultură, mai multă educaţie, mai multă civilizaţie, înseamnă concordie şi un umanism ridicat, o pace a sufletului şi a comunităţii”, a declarat, la începutul conferinţei, profesorul Laurenţiu Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman. >>>