Ovidiu Nahoi – Vacanţă în Moldova (II): Iaşi, Palatul Cuza

După un scurt ocol prin satele din vecinătatea Romanului apucăm şoseaua europeană spre Iaşi. „Voi, în România, aveţi drumuri cu adevărat europene”, îmi spunea, acum vreo şapte-opt ani, un jurnalist din Basarabia. Atunci m-am uitat lung la el dar aveam să înţeleg la faţa locului de ce spunea asta. Contează mult de unde priveşti realitatea. Drumul care leagă Romanul de Iaşi are el ceva european în felul său, fără a fi cu adevărat asta. Bucureştiul este legat de fosta capitală a Moldovei de o şosea cu, să spunem, o bandă şi jumătate pe sens, ceea ce face condusul mai puţin stresant. Poate pe aici făcea naveta şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în primii ani ai Principatelor Unite, până când capitala să fie stabilită la Bucureşti. Într-un fel, această şosea, lărgită la sfârşitul anilor `90, este >>>

Reclame

Ovidiu Nahoi – Vacanţă acasă, în Moldova

De unde a plecat ,,Mica Moldovă” din Italia. Nu-mi amintesc ca în ultimii 20 de ani să fi avut patru zile libere la rând în perioada  Paştilor. Vizitele acasă, la Roman, atunci când au fost, au fost mai mereu pe fugă. Aşa că am profitat acum de această minivacanţă pentru  a vizita câteva dintre locurile scurtelor excursii de duminică ale copilăriei. Vă voi împărtăşi impresiile mele, preţ de câteva episoade. Prima zi: până la Iaşi şi înapoi. Plecăm de acasă dimineaţa târziu spre Iaşi, unde avem de gând să rămânem aproape toată ziua, dar vrem să ajungem şi la Palatul Cuza de la Ruginoasa, redeschis acum trei luni. Ieşim din cartierul Fabricii de Zahăr, locul copilăriei mele, pe şoseaua aproape pustie – e Vinerea Mare, oamenii stau mai mult pe lângâ casă, pregătirile pentru Paşti sunt în toi. Fosta vilă a directorului, ridicată odată cu fabrica,  la finele secolului al XIX-lea, este încă acolo, mascată în parte de construcţiile din anii ”70 ai secolului trecut ale liceului industrial. Un contrast oribil între pavilioanele dreptunghiulare şi vila cu forme amintind de castelele Valoniei. Am fost la grădiniţă în acea vilă, apoi, în anii de şcoală, am intrat de multe ori, cu diverse prilejuri şi îmi amintesc scara interioară din lemn sculptat şi minunatele lambriuri.  Fabrica a fost ridicată de o societate cu capital belgian, numită ,,Danubiana” şi, odată cu ea, >>>

Ovidiu Nahoi: Prima mea zi de şcoală – „Noi, copiii Fabricii de zahăr”

Sincer să fiu, nu îmi mai amintesc exact prima zi de şcoală. Dar şcoala aceea minusculă, în care am învăţat în primii patru ani, nu am cum s-o uit. Clădirea există şi azi, în cartierul Fabricii de zahăr din Roman şi adăposteşte, pare-mi-se, o firmă. Şcoala s-a mutat, de vreo 20 de ani, într-un local mai încăpător, fiindcă şi cartierul s-a mărit între timp – au fost construite câteva blocuri , pe lângă casele muncitoreşti cu un etaj sau doar cu parter şi un petec de curticică, ridicate pe la 1900 de proprietarii belgieni ai fabricii de zahăr. >>>