Cea mai iubită poetă a copiilor: Otilia Cazimir

Otilia cazimirUna din personalităţile literaturii române născută pe meleaguri romaşcane este Otilia Cazimir, poate cea mai iubită poetă a copiilor. Şi acum 50 de ani, dar şi în zilele noastre, versurile ei sunt încă rostite de copii la serbările şcolare, temele predilecte ale poeziilor semnate de ea fiind valabile oricând – anotimpurile de trecere, vieţuitoarele mici, grădina cu flori, bucuriile copilăriei, viaţa patriarhală, dragostea, natura.
Otilia Cazimir (pseudonimul Alexandrei Gavrilescu, s-a născut la 12. 02. 1894, în Cotu Vameş   Roman şi a trecut în eternitate la 8. 06. 1967, în Iaşi) într-o familie de învăţători, Ecaterina (n. Petrovici) şi Gheorghe Gavrilescu. Alte pseudonime: Dona Sol, Magda, Ofelia, Alexandra Casian, după numele bunicului, preotul Casian. >>>

Reclame

Otilia Cazimir – 119 ani de la naştere

Otilia cazimir

Otilia Cazimir (pseudonimul Alexandrei Gavrilescu; 12. 02. 1894, Cotu Vameş -8. 06. 1967, Iaşi) s-a născut în familia învăţătorilor Ecaterina (n. Petrovici) şi Gheorghe Gavrilescu. Alte pseudonime: Dona Sol, Magda, Ofelia, Alexandra Casian, după numele bunicului, preotul Casian. Pseudonimul Otilia Cazimir i-a fost ales de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu, cu ocazia debutului cu versuri la Viaţa Românească. (1912). Din 1898, se mută la Iaşi, unde va urma toate treptele de şcolarizare, inclusiv Facultatea de Litere şi Filozofie, fără licenţă. Din 1929, este membră a Societăţii Scriitorilor Români. Între 1937 şi 1947, a deţinut funcţia de inspector în Direcţia Generală a Teatrelor, iar din 1946, va colabora permanent cu Editura Cartea Rusă, stilizând traduceri din literaturile rusă şi sovietică. Debutează cu proză (1919) în Însemnări ieşene şi în volum cu Lumini şi umbre – poezii (1923). A mai scris: literatură >>>

Şcoala ,,Otilia Cazimir” din Cotu Vameş sărbătoreşte 119 ani de la naşterea poetei

Otilia cazimirLa manifestările de marți, 12 februarie, vor participa reprezentanți ai ISJ Neamț, ai Casei Pogor din Iași, autorități locale din comuna Horia, profesori și elevi.

 Poeta Otilia Cazimir (12 februarie 1894 – 8 iunie 1964) va fi sărbătorită, la 119 ani de la naștere, marți, 12 februarie, în satul natal Cotu Vameș, din comuna Horia, judeţul Neamţ. “În fiecare an, pe data de 12 februarie, școala noastră o aniversează pe poeta Otilia Cazimir. Ca >>>

Scriitori din județul Roman– fişe de dicţionar: litera C

(autor: Constantin Tomşa)           ● Cazimir Otilia ● Ciobanu Gheorghe A. M. ● Ciortan Georgel ● Clipa Gherasim ● Codreanu-Niculescu Ana ● Costea Puiu ● Costin Miron ● Cristoveanu Nicolae C.

>>>

Otilia Cazimir- in memoriam

12 februarie1894 – 8 iunie 1867

Iulie

De dupa dealuri arse si trudite,
Înalta creste albe nori de plumb.
S-aduna-n iarba umbre încâlcite
Si, aspru, geme vântul prin porumb.

Câmpia de paragina si scrum
Întinde brate lungi de colb în drum,
Apoi îsi strânge sufletu-n paduri,
Cascând în râpi dogoritoare guri… >>>

Fotografii de odinioară..

Iasi: G. Topîrceanu, Veronica Gorgos (primul procuror femeie din România) şi Otilia Cazimir
coborând dinspre Universitatea Mihăileană (actuală „Alexandru Ioan Cuza“),
pe strada Carol (zid de colţ cu strada Vasile Pogor de odinioară…) (foto din revista Dacia literară, nr. 5-6, 2012 )

Romanul văzut de călători străini şi români, reporteri şi memorialişti (II)

 7.  Poeta şi prozatoarea Otilia Cazimir (1894, Cotu-Vameşului, Roman- d. Iaşi 1967), strănepoată după tată a lui Ion lonescu de la Brad şi a lui Neculai Ionescu, îi evocă pe aceştia la sfârşitul vieţii lor. Din spusele rudelor, aflase că cele 30 de pisici ale lui Ion lonescu de la Brad ur­lau şi se tânguiau la scoaterea sicriului cu stăpânul lor. Neculai lonescu, „moşnegelul puţin la trup“, n-o înspăimântă pe fetiţă. >>>

Otilia Cazimir

 Vis Alb

Aş vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheaţa mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.
Desfaşurând culorile-i spectrale,
S-ar înălţa deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpură, de aur şi smarald.
Banchiza albă ne-ar aşterne-n faţă
Covoare de omăt imaculat.
Şi-n adăpostul mic, scobit in gheaţă,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mpărăţie de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopţilor polare, să ne vadă:
Urşi albi, de vată, foce mari, de glod…
Iar când natura-n soare nou invie
Şi când vazduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licari oglinda unui lac.
Acolo-n apa-i calmă şi albastră
M-aş duce-n zori de ziuă să mă scald
Şi cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!

Otilia Cazimir – in memoriam

                 Cu dragostea în braţe

„Cu dragostea în braţe, mănunchi curat de flori,

Rîzînd, în pragul vremii mi-au însemnat hotarul,

Şi-am aşteptat pe cel mai sărac din trecători

Să-i risipesc în cale şi rîsul meu, şi darul. >>>