Eminescu, din nou

E greu să abordezi cît de cît original un autor de talia lui Eminescu, emblematic pentru o întreagă literatură si precedat de o uriasă traditie exegetică. De usoare încremeniri în anume interpretări, zgomotoase si saturate, ca si de tăceri, în anumite privinte, profită Ioana Bot în Eminescu, explicat fratelui meu (Art, 2012). După evenimentul publicistic din 2008, generat de cartea lui Iulian Costache (Eminescu. Negocierea unei imagini), splendidul eseu critic al autoarei clujene tinde să rămînă unul la fel, prelungind, astfel, eminescologia contemporană în neasteptate si generoase directii. >>>

Reclame

Casa lui Eminescu de la Văratec, lăsată să se prăbuşească definitiv

Varatec Monastery

Cine a trecut pe la Mănăstirea Văratec a avut ocazia (dacă a avut şi informaţia necesară) să vadă cum, sub ochii noştri, o casă despre care există destule dovezi că ar fi aparţinut lui Mihai Eminescu este lăsată să se dărîme definitiv. Subiectul “Casa lui Eminescu de la Văratec” a făcut înconjurul ţării anul trecut odată cu difuzarea unei emisiuni la o televiziune centrală în care s-a vorbit despre această tristă realitate a vremii noastre. Dar despre această casă s-a mai vorbit şi înainte, cea mai înverşunată luptătoare pentru renovarea casei dovedindu-se a fi, încă de acum un deceniu, chiar una dintre maicile de la Văratec, Benedicta (acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga). >>>

Valeriu D. Cotea- Dumitru Irimia. Mi-ar fi putut fi prieten…

„Intelectualul este cineva aflat în căutarea adevărului dincolo de interesele sale.”

Jean D’Ormesson

Cu profesorul Irimia mă întâlneam rareori – de obicei, în spaţiul din zona Universităţii, uneori la Academie, în vreo duminică întârziată de toamnă, în deal la Copou, când îl zăream plimbându-se, cu Cristina (soţia – n.n.) alături. Ne opream puţin, schimbam câteva vorbe, aproape convenţionale, dincolo de care însă simţeam, amândoi, căldura unei posibile apropieri, a unui anumit fel – acelaşi, mi-ar plăcea să cred – de a vedea, de a gîndi, de a ne raporta la lumea din jurul nostru.

Preocupările noastre diferite, acelaşi program de viaţă încărcat, o anumită – discretă – rezervă, ne-au oprit pe amîndoi să ne apropiem mai mult/au împiedicat o mai caldă apropiere între noi. Ne erau însă de ajuns – şi cred că nu greşesc – scurtele, rarele întâlniri, ne făcea bine tăcerea asumată, odihnitoare, care consfinţea parcă neîntâmplata noastră prietenie. >>>

Eminescu şi Basarabia

“Am răsfoit cărţi, ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi şi am arătat că poporul român niciodată nu a renunţat la drepturile sale asupra Basarabiei şi că prin urmare nici astăzi nu are dreptul de a renunţa”.              Mihai Eminescu

Deşi Eminescu, ne încredinţa amicul Slavici, „privea toate lucrurile din punctul de vedere al omului care nu moare niciodată”, cu elan vizionar, de copleşitoare vitalitate intelectuală, >>>

Mihai Eminescu- Arta guvernării, guvernul cari ni trebuie (1882)

Eminescu in 1869

Eminescu in 1869 (Photo credit: Wikipedia)

Liberalii nici nu respectă tradiţiile noastre, nici nu cunosc natura statului şi poporului românesc. Ei nu urmăresc desvoltarea tuturor aptitudinelor poporului românesc. >>>