Emilian Galaicu-Păun: Uneori, şi un poet singur poate ţine loc de generaţie

Mihai Vakulovski: Servus, Emil. Încep astfel pentru că v-am auzit spunînd că sînteţi pe jumătate ardelean. Asta în legătură cu faptul că sînteţi redactor pentru Basarabia al revistei Vatra (Tg. Mureş) şi aţi publicat o carte (Cel bătut îl duce pe cel nebătut) la Cluj, sau…?

Emilian Galaicu-Păun: Sunt „ardelean” prin adopţiune, odată cu angajarea mea la Vatra, deşi în familie exista o legendă conform căreia străbuneii mei pe linie maternă (Păunii) ar fi venit din Transilvania. Dar adevăratul „certificat” de ardelean mi l-a semnat Al. Cistelecan: într-o cronică la Levitaţii deasupra hăului el spune: „în sufletul ortodox al luiEmilian Galaicu-Păun zace un protestant şi chiar în expresionismul crucificării el exploatează mai curînd o tradiţie catolică decît una bizantină”. Ergo: sunt un fel de greco-catolic („unit”) basarabean lăsat… la Vatra… >>>

Reclame