Mihai Ştirbu – Vasile Alecsandri şi Paulina

Vasile Alecsandri a fost considerat cel mai mare poet român până la afirmarea lui Mihai Eminescu, iar criticul literar Titu Maiorescu îl numea … „cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută, poetul «Doinelor şi lăcrimioarelor», culegătorul cântecelor populare păruse a-şi fi terminat chemarea literară (…). Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse în izolare la Mirceşti, şi iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat în literatura ţării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor …” (Convorbiri literare, 1871)

 Vasile Alecsandri, care-şi doarme somnul de veci în curtea casei sale din Mirceşti, a fost nu doar un om politic, scriitor şi poet. A fost un adevărat boier al vremurilor trecute. S-a bucurat de o existenţă fără grija zilei de mâine, s-a bucurat de privilegiul de a fi făcut doar ce-şi dorea, mai nimic nestându-i în cale. Şi-a purtat paşii prin lume, ca diplomat şi călător, dornic de a vedea locuri şi civilizaţii mereu noi. Doar destinul neprevăzut, cel care nu ţine cont de averi şi măriri, i-a întristat existenţa chiar când se bucura de o dragoste (Elena Negri) adâncă, împărtăşită. >>>

Reclame

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Ion Creangă şi Tinca Vartic

Ion CreangaIon Creangă a fost un cleric onorabil, dar fără vreo chemare deosebită pentru preoţie, aprecia criticul literar Vladimir Streinu (Istoria literaturii române, vol. III, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1973). A excelat ca scriitor, iar din punct de vedere profesional – în cariera didactică, atât ca învăţător, cât şi ca autor de manuale şcolare.

 Nu cred să existe român care să nu fi auzit de Ion Creangă.

Ion Creangă, povestitorul nepereche al moldovenilor, îşi doarme somnul de veci în Iaşul drag lui, în cimitirul Eternitatea. Acolo, nu departe de cei câţiva metri pătraţi ai veşniciei lui, a poposit pentru totdeauna şi unicul său fiu, ,,Căpitanul’’. >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Dinu Zarifopol şi Maria Economu

,.O pasionantă şi onorantă istorie a elitei romaneşti a secolelor XIX-XX se întrevede dinspre aceste familii Culianu-Nanu-Zarifopol. Iar acum – cu o incredibilă restituire documentară Eminescu, o „bombă“ care va stârni – fără îndoială – mari ecouri’’: Dialog – Christina ZARIFOPOL-ILLIAS (Fiica lui Dinu Zarifopol) – Ion Bogdan Lefter

      Dinu Zarifopol

 Mereu m-a interesat biografia scriitorului Dinu Zarifopol. Firesc, pentru că ne-am născut în aceeaşi localitate – Cârligi, judeţul (astăzi) Bacău. ,,Astăzi’’ fiindcă iniţial Cârligiul făcea parte din desfiinţatul judeţ Roman.

Eu, deşi sunt născut acolo, n-am nici un fel de amintiri din sat, pentru că familia mi s-a mutat la Roman când eram foarte mic. Totuşi, se poate face o punte de legătură între mine şi scriitorul Dinu Zarifopol, în afara faptului că suntem consăteni. Tatăl meu a fost directorul şcolii din Cârligi, şcoală care funcţiona în conacul familiei Zarifopol. Chiar dacă până la Cârligi sunt vreo douăzeci de kilometri de la Roman, am realizat că m-ar putea interesa localitatea natală abia târziu, la peste cincizeci de ani. Coincidenţă, sau nu, ar putea fi o legătură de familie între mama lui Dinu Zarifopol care se numea Mihalcea, şi directorul liceului Roman-Vodă, Gheorghe Mihalcea, născut tot în Cârligi. >>>

Mihai Ştirbu – Caragiale și Alexandrina Burelly

„Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viaţa noastră socială de astăzi şi le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfăţişării lor în situaţiile anume alese de autor”. Titu Maiorescu

  Dacă cineva şi-ar forma o părere despre dramaturgul Ion Luca Caragiale doar prin faptul că este autorul ,,Scrisorii pierdute’’ sau a ,,Nopţii furtunoase’’, cu siguranţă s-ar înşela. Asemeni tuturor scriitorilor, a avut o viaţă plină, marcată de împliniri dar şi de multe dezamăgiri şi insatisfacţii în viaţa personală şi-n cea publică, fiind apreciat şi blamat totodată de personalităţile din literatura vremii. În acelaşi timp, s-a bucurat de prietenia şi dragostea unor doamne care au însemant ceva în epocă, dar şi-n literatura română. Trebuie spus că în ciuda cancanurilor (adevărate sau nu) care l-au împovărat, periclitându-i poate voit cariera, în viaţa de toate zilele Caragiale a fost respectuos, curtenitor şi iubitor cu femeile din familia sa. >>>

Mihai Ştirbu – Mircea Eliade și Maitrey

Enigmaticul Mircea Eliade (1907-1986) şi-a împărţit viaţa, trăindu-şi-o în România într-o perioadă tulbure şi controversată, în Portugalia, Franţa, şi India, apoi definitiv în America, unde şi-a scris mare parte din Istoria religiilor.

În 1928 a devinenit licenţiat  în filozofie la Universitatea din Bucureşti, cu teza  ,,Contribuţii la filosofia Renaşterii’’. A studiat ebraica şi limba persană, învaţătând italiana ca să-l citească în original pe Papini, apoi engleza pentru a-l putea citi pe Frazer. În acelaşi an a călătorit la Roma, unde a studiat cu febrilitate în biblioteci, apoi în noiembrie a ajuns în India, pentru că maharajahul Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar îi promisese o bursă de studii. La Calcutta, la Biblioteca Imperială l-a întâlnit pe marele filozof indian Surendranath Dasgupta, care-l acceptase ca doctorand. S-a dedicat studiului  gramaticii sanscrite şi filosofiei hinduse. Datorită aprecierii de care se bucura, s-a mutat în casa lui Dasgupta, unde Eliade a descoperit, nu numai o biblioteca imensă, ci şi pe frumoasa Maitreyi, fiica profesorului. Între cei doi tineri s-a înfiripat o idilă. Povestea de dragoste >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Liviu Rebreanu şi Fanny

    Pe cât de plină de întâmplări nefericite, care poate l-au stimulat să ajungă pe culmile literare visate de orice scriitor, viaţa lui Liviu Rebreanu pare, la prima vedere, plină de tinderi spre perfecţiune doar în scris.

    Era primul dintre cei 14 copii, (dintre care au supravieţuit doar şase), ai învăţătorului Vasile Rebreanu şi ai Ludovicăi din Beclean (născută Diuganu), amândoi decendenţi din familii de „grăniceri”(ţărani liberi) de pe Valea Someşului. Nu întâmplător, tatăl său îi dorea să ajungă cunoscut (din punct de vedere literar), ca şi George Coşbuc. >>>

Mihai Știrbu- Iubirile scriitorilor: Mihail Sadoveanu şi Valeria Mitru

Prolificul prozator şi om politic Mihail Sadoveanu, la 60 de ani s-a îndrăgostit de tânăra Valeria Mitru, cu care s-a şi căsătorit, deşi el avea deja o familie, deşi fata avea doar 20 de ani. I-a dedicat fetişcanei şi un volum de poezii, DAIM („Doamnei alese a inimii mele”), care l-a lăsat rece pe Eugen Lovinescu. Sadoveanu a trăit alături de Valeria Mitru aproape 21 de ani, până la moartea sa, în 1961.

În luna august, am putut ajunge, în compania sotiei maestrului, Valeria Sadoveanu (Coana Valerica), si a profesorului academician N. Gh. Lupu, însărcinat oficial cu supravegherea sănătătii vicepresedintelui Marii Adunări Nationale, la casa, fostă proprietate a mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu (de mult plecat din tară, pare-mi-se încă din timpul >>>

Mihai Știrbu- Iubirile scriitorilor: Octavian Goga și Veturia Goga

Una dintre femeile importante nu doar celor apropiaţi, a fost soţia poetului Octavian Goga, Veturia. De reţinut poate, că fiecare dintre cei doi era la a doua căsătorie.

Prima dragoste a poetului, despre care aflăm dintr-un dosar epistolar întocmit de universitarul sibian Ilie Gutan, ar fi fost Aurelia Rusu, o tânără de 18 ani, elevă la Seminarul pedagogic din Blaj, dezmierdată blajin prin formula „gingaşa surioară“. O altă iubire, Adelina Olteanu-Maior, constituie şi ea un moment de referinţă în evoluţia sentimentală a scriitorului – condamnat, parcă, la eterna repetiţie în materie de amoruri pierdute. >>>

Mihai Știrbu- biografie

publicist, Roman

Născut la 15 aprilie 1957, la Cârligi, Bacău.Din 1959 stabilit  la Roman. Absolvent al Institutului Politehnic Iaşi – Facultatea de Mecanică promoţia 1982. Secretar de redacţie la revista Opinia Studenţească. Comoara verii

„- Măi frate, o fi din aur curat! Piatra i-o fi din diamant, n-o fi?Nu >>>

Mihai Știrbu- Iubirile scriitorilor

publicist, Roman

      Deoarece scriitorii sunt oameni, oameni care văd şi probabil trăiesc mai mult decît ceilalţi durerea, necazul, bucuria, dar şi simt mai intens totul atunci când sunt atinşi de suava boare de vânt a iubirii, mondenitatea acţiunilor lor este mai atractivă pentru oricine. Dacă pentru apariţia unui nou suflet este nevoie de doi, scrierea, fie ea poezie sau >>>