Mihai Dascălu – Dulcea minciună (anti-omagiu unei Declaraţii)

stefan.cel.mareIn loc de motto: Ce-ai facut cu glia basarabeana cotropita, „eliberatorule”?

Spre marele regret al mancurtilor de toata spuma, Declaratia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova[1] (Nr.148-XII, din 23.06.90, “Vesti” Nr. 8/192, 1990) e patrunsa de o perversa Minciuna; inca din primele randuri. Cine nu crede, sa ia atitudine.

Textul spune: „Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a in cadrul primei sesiuni, apeland la adevar ca toti oamenii sunt egali si au dreptul la viata, libertate si bunastare, intelegand responsabilitatea istorica pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultura si traditii milenare, respectand dreptul la suveranitatea tuturor popoarelor, in scopul instaurarii legii, protectiei legale si stabilitatii sociale, exprimand dorinta poporului, declara solemn: >>>

Mihai Dascălu – Şapte deosebiri dintre slăvitul oras Chişinău şi Târgul Ieşilor

2imagesI. La 27 august 1991 Chisinaul se dezice de Origini

a) Chisinau. Dupa aproape 200 de ani aflare in sclavia slavilor, pasalacul Chisinaului trufas isi schimba numele (23 mai 1991), dar nu si naravul. Lipsit de scrupule, incalca legea umanitatii privind unitatea natiunii si se autoproclama „Statul Republica Moldova”. Nu se intoarce acasa, de unde a fost rapit, ci, incitat fatis de “multi-etnici”, doreste a fi, efectiv, membru al ONU. Siretlicul ajuta ex-sovietica republicuta sa se transforme peste noapte din bastarda a gulagului intr-un “fermecator” statulet cu „antice” traditii.

Abilitatea de a minti e cocotata in capul mesei potentatilor zilei: facand vajnice prezentari “ot Moldova“, habar n-au de sechestrarea ei (vezi: http://www.asm.md; accesat la 24 aprilie 2014). Bine-a zis, cine a zis: ticalosenia catorva este o nenorocire pentru toti. Romantismul framantarilor de fraza “(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” nu reuseste sa acopere excentricitatea vanitosilor “alesi“. Mai degraba, vorbeste de falimentul beizadelelor (impreuna cu taticii mentori), calificand indubitabil biruinta moscalului.

Aranjamentul contemporan int-rus, adunat in rapa din jurul Chisinaului, reitereaza suta la suta fantasmagorica inventie a Uniunii Sovietice despre „doua popoare (doua limbi)” pe malurile Prutului. Multi, prea multi (adica, prostii – vorba boerului Motoc), inhiba minciuna si o promulga nu numai la intalniri protocolare cu om-ologii. Lehamite. Proclamandu-si l’indépendance (27 august 1991), Sovietul Suprem al R.S.S.M. a preluat de facto stafeta mentinerii frontierei artificiale pe Prut, instalate de agresor in a.a.1812 / 1940 / 1944. La randu-i, silind a recunoaste enclava separatista, Romania indeparteaza pe cat poate sclipirea reunirii. >>>

Mihai Dascălu – Tristeţea realităţii: de la anul 1812 încoace, în arealul romanesc „Până la Dumnezeu te mănâncă ruşii”

Romania marePreliminariu. Bate vantul socialist pe valea Narnovei (afluent de stanga al Prutului) si arunca prin stufaris nominative gen “Maldova / Teara Maldovei“. Natura denota insa o cu totul alta veridicitate si, cand privesti iu jur, sesizezi inadvertenta dimensiunilor invocate de mandra “capitala” a Chisinaului – nu prea coincid acestea cu cele ale Patriei. Un glas autoritar insista, totusi, in confuz: ce mai aluzii deserte la frontiere inexistente: iata “radnaia nasa (scumpa noastra) Moldavia“, aici, in harbuzaria de pe Osoi (toponimic local al locuitorilor din sat Vanatori, Nisporeni). Ca-i in rapa sau distrusa, nu conteaza. Apoi, cu tot dinadinsul nu-si divulga „alesii” butaforia autoproclamata sub masca unei fictive inventii pro-ruse; de facto, o frantura din frumoasa Tara de odinioara a Moldovei. Crestinul de buna credinta isi face cruce, pe nevrute, iar la auzul sclipirilor ingenioase vizavi de “globul Moldovei“, “cel de-al doilea stat romanesc” sau Basarabia – „din lunca vanatorenilor”, incepe inca a spune rugaciuni. >>>

Mihai Dascălu – O lectie de nobleţe pentru Chişinăul separatist şi nu numai

Romania marePeste limita s-a umplut Chisinaul cu venin anti-national. Dovada peremptorie a triumfului rusesc de transformare a teritoriului anexat in a.1812 intr-o ordinara gubernie. Spre marea uimire a tuturor, nu ca rezultat al teroarei coloniale si nici al rezistentei bastinasilor (desi istoria notifica asemenea manifestatii). Explicatia vine de unde nu te astepti – din partea victimei.

Diferentele substantiale dintre partile risipite ale Moldovei – hotarate de suzeran, te afunda intr-o melancolie nesfarsita. Precipitarea ingrata a atmosferei politice chisinauieane demonstreaza, irefutabil, ca acesta devine centrul anti-romanismului contemporan, pe cand Tiraspolul releva o incorigibila repetenta in competitie. A quelles raisons?

Cu Armata a 14-ea rusa in carca, Tiraspolul de azi reflecta tabloul Chisinaului de ieri – intruchiparea falsei „statalitati sotialisti moldovinesti” (de import!) – „suverana, independenta si indivizibila”. Si daca pozitiunea Tiraspolului e clara, prin nenorocul sau, cea a Chisinaului ridica mari semne de nedumerire. Amarnic, chipurile, de „independenta”, fosta colonie sovietica o face pe-a neznaiului, in ruptul capului ne-dorind sa revina la mosia parinteasca. >>>

Mihai Dascălu – Vai de capul nostru, daca o particica a unui stravechi popor…

In loc de motto: Aberatiile „moldoveniste” demonstreaza nu altceva, decat persistenta nihilismului cultural si paranoia ratiunii.”

Romania mare***

Vai de capul nostru, daca o particica a unui stravechi popor a fost constransa sa-si instituie sarbatoare din dreptul de a se exprima pre limba sa. Dupa care treaba, in loc sa-si intregeasca neamul, chisinauienii fac haz de necaz cu „stringente” novatii de genul „linghii de stat / Teara Maldovei / doua state romanesti“ etc. Vorba poetului: vai de cea populatie, sireaca, ce-inapoi tot da ca racul.

Amar de asa viata si atunci, cand denumirea limbii se constata nu pe criterii stiintifice, ci prin decizie de judecata. Numai in slavitul oras Chisinau se putea produce – si s-a produs ! – minunea. Universul intreg nu cunoaste asemenea ciudatenii strambe. Cat n-ar parea de incredibil, dar demersul loveste, in primul rand, in „fratele mai mare”. Ori, nici sa-ti inchipui o proba mai concludenta – la superlativ – a tiraniei si despotismului suzeranului contemporan, ce poate servi ca temei de atac in Curtea Internationala de Justitie. Relevand nivelul regresiei libertatilor si drepturilor omului in teritoriile controlate, pe ne-vrute, „slugile boborului” il scot in pragina pe „eliberator”. Vae victis. Clarificarea judiciara, chipurile, definitiva, in subiectul scornit al Republicii Moldova (vezi bine, nu economia e capul de afis), te lasa perplex. Triumful trambitat de unii aduce, mai de graba, a rusine nationala. Iar aberatiile „moldoveniste” demonstreaza nu altceva, decat persistenta nihilismului cultural si paranoia ratiunii. >>>

Mihai Dascălu: Exercitiul ratat al bravilor „statalişti” moldo-ivani

Basarabia-Pământ-RomânescDedic modesta lucrare „clasei muncitoare” din slavitul oras Chişinău, care “descopera” Europa, devansand realizarile geografice ale marilor exploratori Fernando Magellan, Vasco da Gama – conte de Vidigueira, Cristofor Columb, chiar a cucoanei Chirita ot Barzoeni; ba mai fac si o “enorma” jertfa de sine prin elucubratiile cu respectivul vector in dezvoltarea „terii”. MD
***
Cand a facut lumea, Dumnezeu consacra poporului moldovean, Ţara Moldovei.
Harul Lui si slava Lui sunt insa ignorate brutal de nedemnii urmasi ai moldovlahilor, care la anul 2000 d. Hr. nu inteleg sa onoreze sfanta lucrare si sa lupte pentru integralitatea Patriei incredintate.
Asemenea, cum arata scriptura ca El „A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.” ( Ioan. 1.11), tot asa, Dumnezeu ne-a juruit Moldova, si noi nu o primim, declarandu-ne multumiti cu faramitura scapata de agresor printre degete.

>>>

Mihai Dascălu / Chişinău: „Melidonium” – model al demnităţii patriotice

Romania mareFelicitari colectivului Redactiei pentru munca si abnegatie.
In lumea asta noua, dar plina de reprosuri, calitatea de a fi competitivi nu e ultimul din semnele ce va caracterizeaza.
Dintr-un anumit unghi de vedere, efortul Revistei Dumneavoastra aseamana uluitor chinurilor anticului Tantal, caci va vad antrenati in vesnica cautare a izbavirii de pedeapsa pacatosilor. Mai ales acum, cand „Maldova intreaga” s-a inghemuit intr-o suburbie a slavitului oras Chisinau. Chit, ca acesta s-a si auto-intitulat ditamai „capitala” a Vlaquia Minor, uitand „cavalereste” ca e pe deplin responsabil de promulgarea separatismului, dezintegrarea Basarabiei, iar sorgintea sa „statala” e de un rosu artificial, la infinit.
E clar ca urmeaza sa fiu succint, dar durere e prea mare, ca sa n-o insir. Hai ca si dincolo de Prut naratiunea emana o nuanta mai mult decat rozovioara.

>>>

Mihai Dascălu – Independenţa, ce nu ne aparţine

unire_basarabia_romania„Desteapta-te pamant roman si biruieste-ti durerea. E vremea sa iesi din amortire, semintie a domnitorilor lumii. Astepti oare, spre a invia, ca stramosii sa se scoale din morminte? Ei s-au sculat, dar tu nu i-ai vazut, ei au grait, dar tu nu i-ai auzit. Cauta si asculta: cu cat mai mult pleci capul, cu atata cei nelegiuiti isi bat joc de tine si sug sangele tau. Dar ziua dreptatii se apropie.” Aleco Russo / Cantarea Romaniei
                                                                       ***
Rusinoasa prabusire a Uniunii Sovietice a facut ca fostele republici-„surori” sa purceada in graba la declararea independentei – dovada peremptorie a subrezeniei mult-trambitatei „prietenii” a popoarelor, adunate violent sub steag rosu. De altfel, un proces obisnuit la distramarea oricarui imperiu totalitar si valid -absolutamente- tarilor care au fost, pana la caderea in captivitate, subiecte ale dreptului international. Nu si pentru rupturi din patrimoniul unui stat, fragmente, care dupa eliberare, in mod normal, revin la starea initiala, adica se reintegreaza cu Patria. Tot asa, cum la eliminarea manifestarii prejudiciabile, copilul rapit de raufacatori, inevitabil, se intoarce acasa. Cei cu 7 ani de acasa pot observa reiterarea axiomei in intreaga lume animala. >>>

Mihai Dascălu – Ţara Moldovei în faţa Adevărului

Moldova”Nihil possumus contra veritatem”
(Nimic nu poti face contra adevarului)
***
Daca este adevarat ca la 16 (28) mai, anul 1812, Rusia Tarista a sfasiat Tara Moldovei in doua, atunci –
– jumatatile nu pot fi decat identice;
– Interfluviul Nistru – Prut este tot atat de roman, precum e spatiul dintre Prut-Carpati;
– supozitiile ”stiintifice” ale sovieticilor despre sterila controversa moldoveni – romani sunt totalmente mincinoase;
– niciodată în istorie Basarabia nu a fost o entitate teritoriala;
– statalitatea moldoveneasca are o singura continuitate, cea a Principatului Moldova, si nu poate fi combatuta de ”statalitatea socialista moldoveneasca“, instrument veritabil in expansia revolutiei permanente; >>>

Mihai Dascălu: Icoana suferintei noastre – povara grea, a cinci imperii.

MoldovaI
La anul 1484, cu lupte grele, Imperiul Otoman a cucerit cetatile-cheie din partea sudica a Moldovei – Cetatea Alba si Chilia. Acesta a fost inceputul rapirilor de teritoriu. Tot el, ocupa mai tarziu intreaga Basarabie , denumind-o Bucak (Bugeac, in turceste – „Tinut de frontiera”). Ulterior, suzeranul si-a facut raia in Tinutul Hotinului. >>>

Mihai Dascălu – ,,Brâul” de la Chişinău: uite rusul, nu e turcul…

Romania mare„Una salus victis: nullam sperare salutem” (O singura salvare pentru cei invinsi: sa nu spere in nici o salvare) Vergiliu, „Eneida”, II, 354.

Nu stiu cum mustrau, la un cuvant, pe cel neindemanatic in Valahia Minor. Idee nu am, de asemenea, despre cuvintele de dojana ale anticilor geto-daci, scapate la mana iute. Dar in sat Vanatori, Nisporeni, unde am vazut lumina zilei, am prins ca obicei de la batrani, vorba cu „turcul”.
Astfel, la o greseala ori neintelegere oarecare era de regula sa fi-i apostrofat sever – „mai turcule”. Te blagosloveau la tot pasul parintii, rudele, vecinii, da orisicine la o inconvenienta oarecare; ba si intre noi, copiii, ne batjocoream la cearta tot asa. Iar la o graba cam pripita, insotita mai ales de vreo peripetie, se obisnuia in popor a avertiza – „hai, ca nu dau turcii”. Cu toate ca se perindau timpurile „slavitei” Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti (R.S.S.M.) si, prin urmare, umbra de osman – ma scuzati, nu zaream. Banuiesc, totusi, nu de flori de cuc a nascut intelepciunea batraneasca inflacaratele repere ca mijloc de expresie si comunicare. Ele au intrat in circuitul lexical, s-ar putea rezuma, proiectand tragismul evenimentelor parcurse de poporul roman in decursul a cateva secole de robie. >>>

Mihai Dascălu – Ţara MOLDOVEI in faţa Adevărului

Moldova”Nihil possumus contra veritatem” (Nimic nu poti face contra adevarului)
                                                                          ***
Daca este adevarat ca la 16 (28) mai, anul 1812, Rusia Tarista a sfasiat Tara Moldovei in doua, atunci –
– jumatatile nu pot fi decat identice;
– Interfluviul Nistru – Prut este tot atat de roman, precum e spatiul dintre Prut-Carpati;
– supozitiile ”stiintifice” ale sovieticilor despre sterila controversa moldoveni – romani sunt mincinoase;
– statalitatea moldoveneasca are o singura continuitate, cea a Principatului Moldova, si nu poate fi combatuta de ”statalitatea socialista moldoveneasca“, instrument veritabil in expansia revolutiei permanente;
– niciodată în istorie Basarabia nu a fost o entitate teritoriala;
– pseudo – „Maldova” de pe malul Bicului constituie o totala aberatie comparativ cu frumoasa legenda a descalecatului Moldovei;
– Romania nu poate avea frontiera la est cu Moldova (? – si viceversa!) – aceasta fiind una din componentele statului;
– la discretia Federatiei Ruse, ”independenta” din 27 august 1991 a satisfacut ambitia personala si de grup a liderilor locali, dar a sacrificat Unirea; in fapt, suntem complicii unui haos; >>>

Mihai Dascălu – Ultima „taină” a Moldovei

Romania mareLa 4 noiembrie 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice emite “Decretul cu privire la stabilirea graniței între R.S.S. Ucraineană si R.S.S. Moldovenească” prin care se hacuie intentionat Basarabia și pretinsa R.A.S.S. Moldoveneasca. Nordul, sudul provinciei rapite, precum si o parte a Transnitriei, sunt incorporate arbitrar la Ucraina. Doctrina bolsevica se impune deschis, fara sinchiseala si, ca rezultat, indiferent de metodele sau mijloacele aplicate, Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca e tratata in calitate de „libera” – incarcerata. De unde si se trage – in afara anumitor inutile explicatii, trunchierea ei aroganta.

Desi responsabil de integritatea Basarabiei rapite, Chisinaul bolsevizat n-a protestat contra  raptului, reiterat triplu. N-o face nici astazi, cand s-a afirmat, chipurile, independent! De ce, oare? Iata o enigma demna de pana sfatosilor cronicari. >>>

Mihai Dascălu – Eminescu, ignorat de aborigenii unei republici

EminescuUnirea Basarabiei cu România, de la 9 aprilie (27 martie) 1918, a fost marcata la Chisinau intr-o gama minora. 95 de ani trecuti in neant nu i-au invatat minte pe bastinasii ce infrunta cu stoicism vitregiile comunisto – sovietice mostenite. Rupti au fost din trupul Tarii in 1812 – pe nedrept, cu mare jale; separati raman si astazi – pe drept, dar cu deosebite pretentii. >>>

Mihai Dascălu – În ce limbă tace Insula Şerpilor?

Insula Serpilor-harta Insula Serpilor e localizata in Marea Neagra, la 45 de km de tarm, si constituie teritoriu moldovenesc, acaparat fraudulos de catre Uniunea Sovietica. Dovada peremptorie serveste Procesul-verbal cu privire la Insula – Anul 1948, luna Mai, ziua 23 – care e intemeiat pe grosolana minciuna referitor la inapoiere (?): „…insula Şerpilor sau Zmeinâi… a fost înapoiată Uniunii Sovietice de către Republica Populară Română şi încadrată în teritoriul Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice .”[1] Faza haioasa a fabulei razbate din siretlicul ca Insula niciodata (!) n-a apartinut U.R.S.S. Cu lux de amanunte probeaza vestigiile ca in toata grozavia si strasnicia Imperiului Sovietic si, in context, cat de dureros nu ar fi adevarul (chiar daca uneori starneste ura), Insula apartine Moldovei. >>>

Mihai Dascălu – Dimensiunile basarabene ale Ţării Moldovei

MoldovaNoi, săracii de legi, ca să păstrăm moştenirea aceasta, sau ca să o luăm înapoi, când ni s-a răpit, trebuie: o mare stăruinţă şi privighiere, jărtfe necurmate şi o unire strânsă între oamenii din acelaşi sânge… astfel, ca toţi să stea pentru unul, şi unul pentru toţi. Alecu RUSSO. Cântarea României. >>>

Mihai Dascălu- Aforisme înlăcrimate

România – 1939
  1. La început Bunul Dumnezeu a dat tuturor popoarelor spaţiu si integritate.
  2. Înainte de facerea lumii jefuirea unui popor coincidea cu expansiunea invadatorului, astăzi fapta exprimă terorismul. >>>

Mihai Dascălu- Zece negri albișori

 Mai Suverană, mai Independentă, mai Unitară, mai Indivizibilă etc. etc. Ţeară pe globul… Moldovei, nu exista astazi nicăieri, decâtRespublica Maldova. Pretinsa ei statalitate e promulgată cu amarnică îndârjire de numai cui nu-i e lene – ne-rugat, de altfel, de nimenea. Mulţime de indivizi îşi face capital politic, garantat sută la sută, mai ales, prin scuipatul în autenticitatea băştinaşilor, respectiv, în România.

Iar dacă ai sta să te gândeşti, pourquoi România? De ce nu Antarctida,  par exemple. Sau planeta Marte? Orice persoană care cugetă prinde leger subtextul ne-pronunţat al acţiunii. Suntem parte integrantă a României. Veridicitate apreciată de toţi: o palmă de pământ, dăruită “generos” de răpitor din patrimoniul ce ne aparţine de jure, continuă să fie ţinta atacului slavofil. Din care motive ridică “moldoveniştii” primii prăjina. În schimb, mândra Ţară de odinioară a Moldovei – distrusă de Rusia Ţaristă în fatidicul an 1812, impresionează prin cumplitul drum al patimilor fără de sfârşit; dar absolut nemeritate. >>>

Mihai Dascălu- În căutarea poreclei moldovenilor din Basarabia centrală

A devenit o tradiție în popor ca unele lucruri sau persoane să fie denumite anapoda, cu poreclă. La tot neamul românesc fenomenul nu mai trece. Nebunia s-a înrădăcinat pretutindeni, destul de adânc – în localitățile rurale. Adesea un nume oarecare nu spune nimic, supranumele explică totul. La noi, prin satele din centrul Basarabiei, mai repede găsești persoana numind-o, frumos, după poreclă. Astfel, de-alde Gheorghe Macovei se întâmplă câte doi, trei în sat (după caz, și mai mulți). Care-o fi cel căutat? Dificilă situație. Dacă-ai spus, însă, Ghiță a lui Cleampă, îl găsești imediat; poftim – aista-i Ghiță a lui Sava lui Alexei Macovei, mahalaua din vale. Iată că devenind porecla tot mai puternică  în tradiţia populară, nu se mai caută sub ea numele cel adevărat. >>>

Mihai Dascălu- Nodul din papură al „moldovenismului”

 Natura a creat papura fără noduri. Iar zicala a căuta nod în papură conturează indicele alarmant că cineva căuta părți negative acolo unde ele nu există. Proiectată la curentul moldovenist din Republica Moldova, cunoscuta zicală scoate la iveală grotescul acţiunilor contra moldovenilor. România, arată ei, se face vinovată în dezbinarea poporului moldovenesc, asumându-şi intervenţii peste măsură de necuviincioase în istoria neamului. Încarcătura ticăloasă a intenţiei devine atât de evidentă, că gestul nu poate fi calificat drept o simplă aluzie la vestitul nod gordian. >>>

Mihai Dascălu – 1812, anul blestemat al moldovenilor

Basarabia nu a fost niciodata in istorie o entitate teritoriala. Cu atat mai mult, nevrednicul ei copil, Republica Moldova. La argumentarea statalitatii careia se toarna atata apa – in prisos, caci de unde nu-i, nici Dumnezeu nu poate da. Sau, cum mai spune o vorba desantata: din coada de caine nu se face sita de matase. Este important sa retinem insa ca in intelesul de astazi al notiunii, Basarabia nu avea in trecut vreun nume deosebit, ea era parte intregitoare din Moldova[1], tara intemeiata la 1359 si cuprinsa intre muntii Carpati, >>>