Interviu cu scriitorul basarabean Leo Butnaru, la Iaşi

Butnaru LeoUnul din cei mai importanţi scriitori basarabeni, Leo Butnaru, s-a născut la Negureni, Orhei, Moldova (5. I. 1949), este licențiat în jurnalism și filologie al Universității din Moldova (1972). A activat în presa periodică, de la redactor la redactor-șef la revistele „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta”, „Moldova”. A debutat cu placheta de versuri “Aripă în lumină” (1976). În ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. În septembrie același an, este eliberat din redacția ziarului “Tinerimea Moldovei” pentru promovarea spre publicare a unui eseu despre M. Kogălniceanu care contravenea liniei ideologice oficiale. În perioada 1990-1993 a fost vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. În perioada 1998-2005 este președinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, din 2005 – membru în Consiliu, iar din 2009 – și în Comitetul Director al USR. Profitând de prezenţa sa la recenta sărbătoare a Zilelor Convorbiri literare de la Iaşi, care au avut loc în perioada 24-25 aprilie, l-am provocat la un scurt interviu. >>>

Reclame

Leo Butnaru – poeme

Butnaru LeoCuvinte şi anotimpuri

Cuvintele se schimbă concomitent cu anotimpurile.

Vorba viei mai întâi se numeşte poamă, ciorchine,
apoi must sau vin,
iar cuvântul frunză toamna îşi schimbă valoarea
în aur ieftin.

Silabele ninsorii sunt folosite doar iarna
şi rar de tot primăvara
când creşterea fructului aruncă petalele
din cuibul florii.

Vorba verii – cuvântul iarbă –
iarna se numeşte ierbar.

Vorbele verii – privighetoare, ciocârlie –
nu ne umplu auzul în anotimpul tencuit cu zăpadă
iar de se întâmplă totuşi să fie amintite
au în jur predestinat cuvântul colivie –
sclavi însoțindu-şi stăpânul la petreceri cu cântec.

Cuvintele apar odată cu anotimpurile.
Când nu sunt folosite – ele
se odihnesc
precum omul. >>>

Leo Butnaru – versuri

AbutnaruCuvinte şi anotimpuri

Cuvintele se schimbă concomitent cu anotimpurile.

Vorba viei mai întâi se numeşte poamă, ciorchine,
apoi must sau vin,
iar cuvântul frunză toamna îşi schimbă valoarea
în aur ieftin.

Silabele ninsorii sunt folosite doar iarna
şi rar de tot primăvara
când creşterea fructului aruncă petalele
din cuibul florii. >>>

Poetul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Scriitorul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi câştiga libertatea de creaţie”

Leo ButnaruLeo, ai deţinut, deţii încă, funcţii în Uniunea Scriitorilor din Chişinău? Cum trăiesc scriitorii din Basarabia? Îi ajută statul, guvernul?

–  Între 1990-1993 am fost unul din cei doi vicepreşedinţi ai USM, responsabil de relaţiile literare. (De unde şi nota de jurnal reprodusă mai sus.) Între 1998-2005 am fost preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Astăzi fac parte din consiliile acestor două organizaţii scriitoriceşti, dar nu am o funcţie oficială, cu toate că >>>

scriitorul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Populaţia nu prea ştie ce să facă cu puterea, puterea nu prea ştie ce să facă cu populaţia”

Butnaru LeoEşti printre primii scriitori de Basarabia care şi-au făcut, imediat după revoluţia din 1989, prieteni de condei în România. Care au fost primele impresii despre cei pe care, o bună bucată de vreme, i-ai cunoscut doar prin scris?

– Să ştii că, la început de septembrie 1987, la Bucureşti, în casa actorului şi poetului Arcadie Donose, de stirpe pruto-nistrean, l-am cunoscut pe Matei Vişniec. Iar peste vreo două săptămâni de la radio „Europa liberă” am aflat că tânărul scriitor român ceruse azil politic în Franţa. Anul acesta i-am expediat una din fotografii în care ne regăsim, Matei întrebându-se: „Să fi fost noi atât de tineri pe atunci?” Ei bine, până la acea primă permisiune de a trece Prutul – oricum, eram în plină perestroika – mi s-a întâmplat ca la o şedinţă a cenaclului „Eminescu” de la redacţia ziarului „Tinerimea Moldovei” din Chişinău să-l cunosc – pe cine crezi? – pe inveteratul promotor al criticismului sociologist Mihai Novicov, aflat în vizită în RSSM. Era pe la mijlocul lunii februarie a anului 1971. Nu ştiu cu ce ocazie se afla Novicov la Chişinău, >>>

Leo Butnaru: Ordine de zi, ordine de noapte sau viaţa ca tentativă de a fi

Volumul Ordine de zi, ordine de noapte (Editura VALMAN, Rm. Sărat, 2009), al lui Leo Butnaru, aduce un fragment din hermeneutica unei vieţi trăite între două culturi, aflate într-o continuă dispută, făţişă uneori, pentru a îngloba cultura intermediară. Poemele care-l compun oferă cititorului – căruia poetul îi dedică în final o odă – un panoptic alcătuit din ipostaze ale prozaicului cotidian, traversate frecvent de ecouri mitice, prin intermediul unui eu liric care se simte ultragiat de real, în abordarea căruia se manifestă însă cu dezinvoltură, deşi nu poate fi ignorată autocenzura  expansiunilor sufleteşti, pe care şi-o impune. >>>

Leo Butnaru- Călăuza

Se făcea că eram într-o toamnă, undeva la mare, la vreun simpozion probabil, dar mă pomenii într-o gară… neclară, difuză, cu uşoară – nu în retuşuri, accente – atmosferă din „Stalker”-ul lui Andrei Tarkovski. Strunele stranietăţii şi străinătăţii nu erau întinse la maximum, ci uşor slăbite, astfel că nici neliniştea, personală şi cea generală, nu era mare, însă se făcea, totuşi, resimţită. În fine, – la un început de drum, de reîntoarcere, – pentru că, nedându-mi exact seama în ce gară din >>>

Liviu Antonesei – Poezia, condamnare la moarte

 Leo Butnaru ne oferă o carte cutremurătoare, o antologie a suferinţei paroxistice a poeţilor «în vremuri secetoase».

                >>>

Leo Butnaru – Când spui… Moldova sau Basarabia (?)

scriitor, Chişinău

                                                (Glosări răzleţe despre 1812 – 2012)

Când spui Basarabia, apare – brusc! – umbra cortinei de fier. A primei cortine de fier, pe care o instalase, la Prut, Rusia ţaristă, în blestematul an 1812. A doua oară, cortina de fier a fost înstăpânită deja de URSS, declarată succesoarea de drept a nedreptului imperiu rus, precum astăzi Rusia este succesoare (de drept) a strâmbei URSS. Această rocadă nefastă aminteşte mereu de cortina de fier. >>>

Leo Butnaru – poezie

scriitor, Chişinău

Pauză
Venim în această lume 
ca să murim; 
plecăm din această lume 
ca să murim. 
Viaţa – pauză
    între ce
                             şi ce?  >>>